Lubileah: prietenului Neptun

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

prietenului Neptun

Pestii sa deschida sticla cu vin. ROSU. Sec! In cinstea ta, prietene!
Adevaru-i ca TE IUBESC. Si tu stii ca te iubesc. Si mai stii si de ce... :)

0 comentarii:

Trimiteţi un comentariu

Abonaţi-vă la: Postare comentarii (Atom)

"Aşa-mi spuneam încă ieri, mereu:
amintire e numai - a unui ceas
care-a fost -
orice vis pentru mîne.
Lîngă tine nici o lumină, nici o stea, nici un zeu
nu rămîne.

Uită Arcadia! Ceasul ce nu vrea să bată, nerotunjitul,
neîmplinitul, să-l uiţi.
Cu ceaţa ta spicele n-au legămînt,
la curtea ta nu se umplu ulcioarele,
pînă la tine de-abia străbate cuvînt
din patria
unde domn este soarele.
Basmul e totdeauna la alţii,
minunea aiurea şi astrul în larguri.
În preajma ta - nu!
În imperiul negurii - tu
cufundă-te
şi-adună-te-n praguri.
Sub zarea joasă şi fără păţanii
cu jalea pe umeri perindă-se anii.

Aşa-mi spuneam încă ieri, mereu,
călcînd în ţărînă peste o floare,
sau peste umbra surprinsă
a vreunui zeu,
ce calea-mi aţine, dar nu rămîne.

Încă ieri, numai ieri, doar ieri
mă apăram cu frică
de zodia nouă ce se ridică.

Şi azi, dintr-o dată, neaşteptat, acest răsărit.
Ce cîntec nemăsurat!
Ca unui orb vindecat
lumea-n lumină mi s-a lărgit .
Puterile mişcă-n zenit.
Deschid porţile:

Timp neumblat,
bine-ai venit,
bine-ai venit!"

Lucian Blaga- Schimbarea Zodiei

"De aceea nu ne descurajam, si macar ca omul nostru cel dinafara se prapadeste, omul nostru cel dinlauntru se innoieste zi de zi. Pentru ca suferinta noastra, usoara si de-o clipa, ne agoniseste noua , mai presus de orice masura o cumpana vesnica de marire, ca unora ce n-avem in vedere cele ce se vad, fiindca cele ce se vad sunt vremelnice, pe cand cele ce nu se vad sunt vesnice."

Corinteni 4

"Cand cineva se incumeta sa se lase in conducerea Providentei, printr-un elan de iubire de Dumnezeu, adica sa-si depaseasca constient conditia sa umana- sub actiunea Harului de Sus, bineinteles- poate vedea inca de aici arvuna desavarsirii sale, intr-un sentiment de liberare, ca o inviere din morti. Timpul, cauzalitatea, lumea, viata si toate vamile cunoasterii, pline de chinul contrazicerilor, raman la pamant ca o gaoace de ou cand iese din ea un pui viu, sau cand dintr-o omida paroasa- trecuta aparent prin moartea unei crisalide- iese si zboara un fluture, in culorile curcubeului.

Asa suntem si noi in conditiile vietii acesteia, o candela cu untdelemn si fitil, dar inca neaprinsa.

Cand ajungem la cunostinta a ceea ce suntem de fapt, ca avem o inrudire cu Dumnezeu, ca locuieste chiar in strucutra noastra spirituala, ca suntem in pragul liberei alegeri a unei conceptii de viata de care sa ne tinem chiar de n-om fi pe placul lumii, atunci Dumnezeu aprinde candela si lumineaza toata viata noastra cu conceptia crestina despre lume si viata"

"Cararea Imparatiei"- Parintele Arsenie Boca