joi, 29 martie 2012

Ioana d'Arc (1928)

"Citeam undeva ca a vedea filmul La Passion de Jeanne d'Arc e comparabil cu a suferi o revelatie cinematografica. Total adevarat. " Marele Ecran

Incep sa ma satur de cuvinte... tot mai mult. Nu stiu, au o capcana cuvintele, sunt prea exacte, sufocant de precise si exacte, uneori mult prea pompoase si vor, incearca din rasputeri sa ne (auto)convinga cat suntem noi de elevati, de atoatecunoscatori, de mareti, de invatati, de eruditi, bla bla bla...

Se intampla sa vezi pe strada cate o tanti sau un om ce-ti zambeste asa, fara motiv si simti dintr-o data cum inima impietrita ti se inmoaie si nu mai ai nevoie ca omul acela sa-ti spuna absolut nimic. Sau vezi o frunza care danseaza in bataia vantului si nu mai vrei decat sa se opreasca zgomotul si forfota strazii, pentru a percepe si mai adanc glasul vantului... Nu stiu, am eu o problema cu cuvintele, ma inteleg mai bine telepatic cu oamenii, ma inteleg mult mai bine cu ei asa, din priviri. Mai un vis, mai un gand, mai un zambet... mai o vorba, mai o propozitie, un sfat, o indrumare, da nu, nu delir...!!! :)

Asadar, filmul acesta va ramane pe veci unul dintre filmele mele preferate.
Poti cunoaste un om doar privindu-l?
Eu as zice ca limbajul sau facial si corporal este unul mult mai sincer si autentic decat cel verbal.
Cred foarte tare ca este asa!
Cand nu avem curaj suficient sa ne declaram iubirea, dispretul, aroganta, simpatia sau antipatie... nu-i nimic! Ne va trada chipul, zambetul, felul in care ne miscam mana, spranceana, ridul de sub ochi sau de pe frunte, cearcanul, geana... :)

Va recomand din tot sufletul acest film!

NOTA:

A se urmari intreaga pelicula cu sonorul oprit! (fiindca pe youtube e varianta cu coloana sonora). Va rog eu, credeti-ma pe cuvant! N-am zis-o eu prima data, a zis-o Cristian Tudor Popescu si mare dreptate a avut!



Mai multe detalii despre acest film AICI. Vizionare placuta!

marți, 27 martie 2012

TRy or TRust?


Astazi a fost Ziua Mondiala a Teatrului, drept urmare, am sa impartasesc cu voi unul dintre cele mai dragi vise pe care le-am avut in anul 1.

L-am visat pe Malkovich, eram intr-o sala de balet cu toata clasa si eu am fost singura din anul de actorie care l-a recunoscut. Mi-a tras cu ochiul, discret si complice si am inteles ca trebuie sa pastrez secretul ca el e acolo, printre noi. In pauza, am mers la el si normal, am profitat de ocazie sa-l intreb una alta. Probabil ca am vorbit mult, eu insa mi-am amintit din vis foarte putin. Cu siguranta restul e acolo, inauntrul meu si va iesi la momentul potrivit.

Va dati seama cam cat se poate stradui un student la actorie in anul 1 si cat de mult conteaza sa-i convinga pe ceilalti ca e capabil a evolua, in primul rand...
Deci, vorbeam cu Malko in engleza, bineinteles si el mi-a spus asa: esti talentata, dar vezi ca faci o greseala gramaticala care e foarte importanta... A luat o foaie de hartie si a scris pe ea:

TRY

Apoi mi-a spus: "you see, Laura, you have to keep this root TR- it is a good root for you to keep, but you have to give up this Y. And after you give up this Y, you have to add -UST.

Si a incercuit TR, a taiat Y, a desenat o sageata si apoi a scris TR din nou si a adaugat -UST.

TRUST

Astazi visul acesta e sfasietor si am trait revelatia importantei lui fix in timp ce scriam despre el aici, pe blog. Poate acesta e cadoul meu de ziua teatrului, aceasta intelegere a visului din anul 1. Astazi chiar asta am simtit... ca daca mi-e dor de singura parte de care ar putea sa-mi fie dor din fiinta mea, trebuie doar sa las acest y sa plece, caci imi ocupa fiinta... si de indata ce-mi eliberez fiinta simt atat de intens prezenta acelei jumatati din mine care e aici, e pur si simplu aici si nu a plecat si nu pleaca si nu va pleca nicaieri. Numai ca uneori nu il simt din cauza acestui y care imi tulbura fiinta... :)

Malko, prietene, multumesc!!!

„Sunt onorat de invitaţia Institutului Internaţional de Teatru al UNESCO de a saluta aniversarea a 50 de ani de la prima Zi Mondială a Teatrului. Voi adresa câteva gânduri succinte tuturor colegilor şi prietenilor mei din teatre.

Vă doresc ca munca voastră să fie convingătoare şi originală. Vă doresc ca ea să fie profundă, să emoţioneze, să îndemne la reflecţie, să fie unică. Fie ca ea să ne ajute să medităm la ce înseamnă să fii om şi ca această meditaţie să fie binecuvântată cu suflet, sinceritate, inocenţă şi graţie. Vă doresc să învingeţi adversităţile, cenzura, sărăcia şi nihilismul, ceea ce mulţi dintre voi cu siguranţă vor fi obligaţi să facă. Vă doresc să fiţi binecuvântaţi cu talentul şi rigoarea necesare pentru a ne învăţa bătaia inimii umane în toată complexitatea ei, precum şi cu modestia şi curiozitatea necesare pentru a face din aceasta, munca voastră de o viaţă. Fie ca cei mai buni dintre voi – căci doar aceia, numai rareori şi pentru scurt timp vor reuşi – să fie în stare să ilustreze elementara întrebare: «Cum este viaţa?». Succes!” yorick.ro




Asculta Radio Vocea Sufletului.

chiar daca...


"Chiar dacă mă vei prinde sub plasa de oţel
N-am sa strig.
Golurile se vor mări de la sine
Destul ca să scot mâna şi să cuprind luna.

Şi de vei face ziduri de piatră
Niciodată n-ai să zideşti închisoare pentru mine.
Pietrele se vor nărui de la sine
De îndată ce voi apărea eu.

Deşi mă vei exila şi mă vei trimite pe un ocean
Într-o barcă găurită
Am să desfid oceanul
Şi n-am să pierd nici această bătălie marină.

Sau dacă mă vei trimite în deşertul Saharei
Unde nisipul duşmănos e fierbinte,
Deodată va sufla parfum de iasomie
Ca să-mi umple serile pustii.

Ai uitat că într-una din primele noastre dimineţ
Mi-ai pus în mână o săgeată care poate ochi sunetul
Şi că tu ai fost cel care m-a învăţat
Să trag la ţintă fără greş.

Şi azi, dacă vrei să mă umpli de întuneric
De nu-mi mai pot vedea drumul,
Fii sigur c-am să netezesc cerul
Şi am să umplu lumea de lumină într-o noapte fără lună.

N-ai decât să stai cu spatele întors la mine,
Am sa-ti umplu cerul cu un cantec
Tăcut ca o rază. Iar tu , mirat, n-ai să ştii
De unde vine revărsarea aceasta de lumină."

Maitreyi Devi

preluat de pe: eramultimilor

Asculta Radio Vocea Sufletului

luni, 26 martie 2012

araturi transcendentale


"Araturi transcendentale
Sub o zare-a tainei sunt.
Eu pe dealurile tale
Doar in trecere-s, pamant.

Mari sunt codrii pe nelume.
Aripi falfaie pe sus.
Anii tai o sa-i afume
Astrii-n goana spre apus.

Nu sarutul tau ma-mbie,
Nu suntem legati nicicum.
Randuitu-mi-s-a mie
Spre rasare-soare drum.

Dat mi-a fost din veac se pare
Bezna-n zbor sa o despic.
Si la ceasul de plecare
N-am sa las nicicui nimic.

Cel mult, din stelare cranguri,
Unde dorm mocnit furtuni,
Voi aprinde peste-adancuri
Ochii mei ca doua luni."

Serghei Esenin, Araturi Transcendentale (1916)



Pe nimeni n-am inteles cum l-am inteles pe Serghei, da nici pe mine nu m-a inteles nimeni asa cum o face el... Asadar, iata ca e posibila orice intalnire :)

duminică, 25 martie 2012

the importance of dreams

apa marilor, straine domn, in sange o port eu



visez marea
visez tot mai des marea
fluturandu-si valurile transparentei
spre impietritul zidit impietrit 
trup al meu

sa te scufunzi
sa te scufunzi in tine insuti
pana la epuizare

sa rascolesti geamandura crugurilor
si sa treci dincolo
pana cand iti amintesti de tine
un fel de cal alb 
fiind-

sa-ti urnesti tot mai spre larg 
provocarea
pana unde nici cu ochiul abscons 
nu mai zaresti 
zarea ...

cata singuratate 
cata serenitate
neexprimata-

si ce surpriza
caii-

aici

numai cu ei ma mai inteleg
valuri inspumate- coamele lor
explorari nebanuite

pacat
pacat
ca el are dreptate mereu:
pacat ca ne-am batut joc
si de cai... - spune el.

dar pana la urma
nimic nu ramane fara de plata
in acest dans al astrilor reci
in care nu ne incredem
mai niciodata

si acesta e cel mai trist aspect
dintre toate
ca nu am invatat sa oprim 
din radacina
furtuna-

am zarit in larg
un val
ca o gura flamanda de furnico-leu
intarcat

am inchis repede usa
nu stiu cum se face
ca poti gasi o usa in largul marii-

si am auzit dincolo de ea
doar ragetele unei fiinte turbate
suspinand de dorul blandetii acolo
in neantul infiorator 
de carunt

au imbatrinit turbarile in noi-
inca dam piept in piept
cu splendori si grozavii
din acestea

si pasind stancaci
pe tarmul tineretii fara de batranete
si al vietii fara de moarte
imbatranim instantaneu-

am reusit s-o facem
si pe asta.

iata un tinut sfasiat 
de aceiasi balauri
si aceeasi muma salbatica
a padurii

o usa inchisa nu inseamna nimic -
cata vreme-n valea plangerii
sculptam aceleasi degete aratatoare

am invatat?!
nu am invatat nimic-
nici macar sa pasim pe nisipul marii
fara 
sa-i impovaram
stralucirea.

am invatat doar sa pieptaanam caii
sa le admiram
gratia
nobletea

descantecul legendarului nimb-



in rest
mai nimic-

am mai invatat
sa inchidem 
aceeasi usa
dar nici macar nu stim
daca la timp.



sâmbătă, 24 martie 2012

un Dar...o Intelegere...

Am primit de la o prietena draga ceva pe mail...

Si nu ma pot abtine sa nu va povestesc cum se leaga 'vulnerabilitatea' aceasta cu un vis recent de-al meu; un vis in care inotam in marea involburata alaturi de Profesor si... surpriza! Eu mergeam in larg, ma aruncam in valuri si valurile ma prindeau si pur si simplu dansam cu apa, comunicam, ma simteam in siguranta, ma simteam protejata acolo, in mijlocul valurilor incrancenate, simteam magie, incredere si viata, deopotriva si mai departe intelegeti voi, cei care ati experimetat asa ceva ca e destul de greu de transpus in cuvinte o astfel de comunicare... :)

Iar el, profesorul meu inota la malul marii, ca o broscuta testoasa, parca de-abia abia reusea sa-si mentina capul la suprafata... Si il priveam si-mi era asa de drag de el si atat de bine ii intelegeam precautia, simteam, efectiv simteam cum din cauza ratiunii sale nu se arunca intre valuri si prefera mai degraba sa fie prudent decat sa simta ce simt eu. Si nu, nu exista in visul acela gandul ca unul ar fi mai slab sau mai puternic decat celealalt, eram amandoi asa cum suntem si atat. Si era foarte bine ca eram asa cum suntem si ne acceptam asa cum suntem si el nu-mi spunea mie ca ar trebui sa ma tem dar nici eu ca ar trebui sa nu se teama... Si era, era o bucurie acolo si o liniste si o pace de nedescris... Asadar, visul probabil ca nu este o explicatie... dar ar putea fi un dar: o intelegere... :)











Mi-e dor si de mare... dar mai ales de valurile ei mi-e dor...



Asculta RADIO VOCEA SUFLETULUI

pentru ca fratele meu este oglinda mea


"Bunăoară să spun: dacă ai supărat pe cineva sau te-a supărat cineva şi începi să-l pomeneşti la rugăciune, numai vezi că, de la o vreme, se ridică ura din mijloc. Prin rugăciune se taie vrajba şi îndată îl câştigi pe acela şi îl aduci la înţelegere, la unire. De aceea spune Sfântul Maxim: Când vei vedea pe cineva că te urăşte, sau te nedreptăţeşte, fie cu dreptate, fie cu nedreptate, începe să-l pomeneşti la rugăciune. Dar să nu-l pomeneşti, să-i fie lui vreun rău, că atunci cade pe tine. Să zici aşa:

"Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine păcătosul şi pe fratele meu (cutare), că pentru păcatele mele s-a supărat pe mine. Pentru că fratele meu este oglinda mea şi el vede răutaţile mele".


Despre rugaciune- sfaturiortodoxe

vineri, 23 martie 2012

despre rugaciune

"Aceea înseamnă rugăciune, cum zicea unul din Pateric:

"Am poruncit minţii mele să se ridice trei zile în ceruri! Să nu se pogoare de acolo trei zile". Aceia-i rugăciune! Sau cum s-a rugat un bătrân din pustia scetică. Acesta, venind un frate la dânsul, l-a întrebat:
- Fiule, ce este pe la Alexandria? Ce face lumea?
- Părinte, îi mare secetă; a răspuns fratele.
- Da' de ce nu vă rugaţi? a zis bătrânul.
- Ba ne rugăm, părinte! Au scos şi sfintele moaşte şi icoanele, au venit preoţi, au făcut Sfântul Maslu cu arhiereii pe câmp, cu procesiune mare. Se roagă şi tot nu plouă! Dar bătrânul a zis:
- Arătat este că nu vă rugaţi! Bătrânul ştia adevărata rugăciune.
- Ba ne rugăm, părinte! stăruia fratele.
- Fiule, dacă-i aşa, hai să ne rugăm oleacă! - ca să-i arate care-i adevărata rugăciune. A ridicat bătrânul mâinile în sus şi s-au făcut degetele lui ca zece făclii de foc şi faţa lui ca soarele. Şi nu le-a lăsat în jos timp de un ceas. Şi în timpul ăsta, cum era senin şi secetă, au venit nori, s-au îngroşat norii, au început tunete şi fulgere şi a plouat aşa de tare, în jurul lor şi-n tot Egiptul, încât a strigat fratele: - Părinte, părinte, coboară mâinile în jos că mă îneacă apa! Şi atunci părintele, când a coborât mâinile, i s-a făcut faţa lui iarăşi ca mai înainte.

Ai auzit care-i adevărata rugăciune? Aşa, să ne rugăm şi noi! S-au rugat mii şi mii; şi preoţi şi arhierei şi popor şi n-o plouat. Şi s-a rugat unul, dar s-a rugat cum trebuie. Într-un ceas a coborât şi ploaia şi norii şi toate. Cu această rugăciune, Ilie a descuiat cerul, care era încuiat de trei ani şi şase luni. Asta-i rugăciune în extaz sau în uimire." Parintele Cleopa

preluat de pe: sfaturiortodoxe

viu e-n mine acest vis si dor



"Lucruri dragi, duioasa amintire!...
Viu e-n mine acest chip vioi.
Toti iubim la varsta de iubire,
Dar si altii
Ne iubesc pe noi." Serghei cel ESenin

Mi-e dor sa visez padurea aceea magica, unde eram prietena cu orice vietate si salbaticiune :). Mi-e dor sa-mi amintesc de armonia aceea si chiar de jaguarii care treceau pe langa mine agale, fara niciun fel de gand de amenintare... Mi-e asa de dor sa visez padurea aceea magica si trunchiurile de copacei pe care urcau mii si mii de buburuze colorate... Mi-e dor... mi-e dor sa nu-mi mai fie dooor...

joi, 22 martie 2012

singura lectie care merita a fi retraita

Clipa probabil ca este bolnava, oglinda a noastra fiind...
Un om se decide si pleaca... altul s-a imbolnavit...
Aceasta e prezentul... si fratii se lovesc intre ei pentru ca dreptatea le e mai importanta decat starea de pace... In astfel de momente putini sunt aproape, dar exact aceia care sunt importanti A FI.

Exista ceva, cineva in aceasta nebunie care iubeste altfel! Iubeste discret dar autentic si daruieste, daruieste totul fara a astepta nimic in schimb! Exista o soapta care e altfel... exista, e aici, o simt de fiecare data cand mi-e greu! Cand toti dau cu piatra, unul singur iubeste! Unul singur, unul singur... nu stiu de unde are atata noblete, atata putere!
E un Print, cu siguranta e un Print! O singura data n-am intuit in gandul sau cuvant de ocara. O singura, o singura data n-am intuit... nu! Si singura data cand l-am visat era o Lumina si-atat! Nu puteam, nu puteam sa-l privesc din cauza stralucirii... si apoi, toata saptamana urmatoare a nascut in mine o stare de pace... o pace de nedescris...

Apoi a trebuit sa (re)cad iar. Trebuie, trebuie sa cazi pentru a (re)invata Iubirea. Trebuie sa cazi neaparat- pentru a intelege altfel Iubirea! Si apoi ce lectie, ce splendoare... sa cazi de acolo tocmai printre panzele cele vechi si murdare de paianjen gata sa te inhate, sa te infulece fara urma de remuscare... Fara pic de urma de remuscare! Si tu sa crezi ca nu meriti mai mult; sa te simti tradat de tine insuti si in acel moment, in acel moment sa nu te poata ierta nimeni... nimeni, iti spun! Pentru ca nu esti tu pregatit sa te ierti...
Nimeni!... afara de unul! Afara de unul... Cel care a invatat a iubi- Iubirea... Singurul care te-a iubit autentic pentru ceea ce esti, cu inaltari si caderi, deopotriva! Cu lumini si noroaie... Daca as muri astazi, as muri fericita! Poate macar atat ar trebui sa stii... Oare voi invata vreodata sa iubesc in felul acesta?


Sa te poata iubi cineva in felul acesta in astfel de momente- e o binecuvantare!
E singura lectie cu miros de binecuvantare si singura lectie care merita a fi retraita din plin!

miercuri, 21 martie 2012

invizibil ti-e glasul, ca fumu-n odaie

"Invizibil ti-e glasul, ca fumu-n odaie
In smerenia rugii genunchiul se-ndoaie

Prin divine ovese-mi gasesc nutreminte,
Ajutor de nadejde si prieten cuminte.

Minereuri solare incolti-vor pe lume.
Adevarul etern n-are fata si nume.

O clepsidra e visul, ce anii-i citeste.
Mana ta mai strecoara nisip printre deste.

Dau cuvintele-n parga pe-o tainica glie,
Unde gandul se-nfasura prin colilie.

In crapatele maini ridicate spre zare
Line dangate pun temelii de altare.

Bucurie da floarea ta rupta-n livada,
Urma pasilor scrisa pe-ntaia zapada.

Dar mai mandra e pulberea-n blanda risipa
Decat pleoapa cazand la un fosnet de-aripa."

Serghei Esenin, 1916

Asculta Radio Vocea Sufletului

sâmbătă, 17 martie 2012

Persepolis

Tocmai l-am vazut pe TVR Cultural. Atat de mult mi-a placut ca sunt hotarata sa-l revad maine noapte in reluare. Incep sa fiu din ce in ce mai convinsa ca pana si acest film este un semn pentru mine ca trebuie sa plec din acest loc in care ma aflu. Si mi-e dor de Prislop... de izvorul pe care l-a sfintit Parintele, de copaceii de acolo si de linistea cu care ma incarca locul acela. Nu mai vreau, pur si simplu nu mai vreau sa stau in teatrul asta si nu mai vreau nici macar sa vorbesc despre asta...
Dar vreau sa le multumesc tuturor acestor oameni frumosi, acestor creatori care s-au simtit, la randul lor, atat de neintegrati in lumea asta si pana la urma au razbit la lumina, au gasit iesirea...

" Premii, nominalizări, selecţii:

Cannes (2007) - Marele Premiu al Juriului: Vincent Paronnaud, Marjane Satrapi
Academia Europeană de Film (2007) - Cel mai bun film, nominalizat: Vincent Paronnaud, Marjane Satrapi
Cannes (2007) - Palmierul de Aur, nominalizat: Marjane Satrapi, Vincent Paronnaud
Golden Globe (2008) - Cel mai bun film străin, nominalizat
Oscar (2008) - Cel mai bun film de animaţie, nominalizat: Vincent Paronnaud, Marjane Satrapi
Premiul BAFTA (2009) - Cel mai bun film străin, nominalizat: Vincent Paronnaud, Marjane Satrapi, Marc-Antoine Robert, Xavier Rigault
Premiul BAFTA (2009) - Cel mai bun film de animaţie, nominalizat: Marjane Satrapi, Vincent Paronnaud

Premiul Special al Juriului - Festivalul Internaţional de Film Cinemanila, 2008
Marele Premiu - Festivalul de Film de la Londra, 2008
Cel mai bun film într-o limbă străină - Festivalul Internaţional de Film de la Sao Paulo, 2008
Cel mai popular film internaţional - Festivalul Internaţional de Film de la Vancouver, 2008

Teheran 1978: Marjane, opt ani, se gândeşte la viitor şi se visează un profet care salvează lumea. Răsfăţată de nişte părinţi moderni şi cultivaţi, foarte legată de bunica sa, ea urmăreşte cu bucurie evenimentele ce duc la izbucnirea revoluţiei care va duce la căderea Şahului şi a regimului său. O dată cu instaurarea Republicii Islamice, vine timpul "comisarilor revoluţiei" care dictează oamenilor până şi cum să se îmbrace şi le impun reguli stricte de comportament. Marjane, care e obligată să poarte voalul islamic, se visează o adevărată revoluţionară. Curând războiul împotriva Irakului aduce bombardamente, lipsuri şi dispariţia celor apropiaţi. În interiorul ţării, represiunea devine tot mai severă. În acest context din ce în ce mai dificil, limba ei ascuţită şi atitudinea sa rebelă devin suspecte. Ca s-o protejeze, părinţii ei iau hotarârea s-o trimită în Austria. La Viena, Marjane trăieşte, la paisprezece ani, a doua revoluţie din viaţa sa : adolescenţa, libertatea, emoţiile iubirii, dar şi exilul, singurătatea şi sentimentul de a fi altfel decât ceilalţi." PORT.ro- Persepolis

A, se pare ca filmul poate fi vizionat online AICI.

vineri, 16 martie 2012

Поп- Preotul

"Filmul Preotul, lansat in cinematografele rusesti in luna aprilie a anului trecut, i-a adus regizorului Vladimir Khotinenko cateva premii nationale cat si un omagiu din partea Bisericii ruse, datorita si filmului in sine, dar si muncii sale de cercetare pentru realizarea peliculei.

In iunie 1941, in micul sat Tikhoe situat la granita cu Lituania, lucrurile par sa se deruleze normal. Pentru parintele Alexandru, preotul bisericii locale, totul ia forma activitatilor obstesti de zi cu zi. Insa in curind nenorocirea razboiului se abate si asupra acestei localitati care este ocupata de germani si supusa unor grele incercari. Misiunea preotului este pusa in dificultate. Faptul de a tine o slujba devine, dintr-o data, secundar unei sarcini mult mai dificile: aceea de a pastra vie credinta oamenilor in Dumnezeu.
Am tot stat in cumpana, daca nu este vorba despre un film propagandist filorusesc asa cum ne livra mosfilm cu sutele acum ceva zeci de ani. Pana la urma insa a primat punctul forte al filmului, jertfelnicia parintelui Alexander pentru Hristos. Personalitatea sa puternica, extraordinar conturata de actorul Sergey Makovetskiy, a pus in umbra celelalte aspecte mai putin fericite . (...) www.sighet-online.ro

Filmul poate fi vizionat online pe: Filme Ortodoxe

joi, 15 martie 2012

destul de surprinzator in mintea mea si gandul...


Am vorbit cu cateva colege, sa iesim pe 9 martie (ca atunci intra salariul) de 8 Martie.
Din fericire, fix in acel weekend am avut parte de o vizita de care m-am bucurat nespus, drept pentru care nu am mai iesit cu fetele. Amintindu-mi insa intr-una din zilele astea ca vorbisem sa iesim, o intreb pe una din colege cum a fost seara. Ea ma intreba mai mult decat surprinsa:
- Pai nu te-a sunat Cristina? Mi-a spus ca te-a sunat si ca ai spus ca nu ai chef sa iesi...

Si acum vine partea cea mai amuzanta. Poate ca intr-o buna zi am sa ma apuc si eu de conferinte gen Dan Puric, pentru ca ori de cate ori ma apuc de povestit despre astfel de situatii, ii fac pe toti sa rada. Se cam pierde farmecul asa, la scris... Ce fac eu cand aud propozitia asta?! Va spun sincer ca pret de cateva secunde bune s-a rupt logica din capul meu si primul impuls a fost acela de a ma banui ca m-am senilizat complet. Mi-a cazut fata cand am auzit propozitia asta pentru ca ea nu figura in graficul vietii mele si nu intelegeam, pur si simplu, unde ar putea fi cheia explicatiei. Am inceput sa-mi rememorez zilele trecute si cautam disperata clipa aia cand am vorbit cu Cristina la telefon (amuzant e ca noi nu am vorbit niciodata la telefon) si cu toate acestea eu chiar banuiam ca m-am senilizat putin si in toate aceste secunde in care putin m-am incruntat si duceam aceste lupte in mine nu-mi puteam explica de ce nu-mi amintesc nicicum momentul acela cand noi am vorbit la telefon si eu i-am spus ca nu am chef sa ies... De-abia apoi a coborat destul de surprinzator in mintea mea si gandul ca ea ar putea minti, drept urmare m-am cam mirat si in cele din urma m-am amuzat teribil! Da teribil, va spun. Si mai apoi chiar mi s-a facut drag de mine, asa, pur si simplu mi s-a facut drag pentru ca in loc sa banui eu ca lumea din jur ar fi nu stiu cum, mai bine ma banui pe mine ca as fi aeriana sau chiar senila... :)))) Si cum sa n-o iubesc eu pe aceasta colega, care mi-a oferit aceasta posibilitate de a-mi reaminti de mine- copil... :)

Parintele Tadei- VIDEO

"Slava lui Dumnezeu, ca Dumnezeu este pretutindeni prezent si ajuta pe fiecare, pe cel slab si pe cel tare. Toti au nevoie de ajutor."

Dumnezeu sa ne ajute sa traversam asa cum se cuvine aceste vremuri pe care le traim, caci razboiul nevazut este crancen. Dumnezeu sa ne ajute! Calea de a razbi la lumina ne-a fost aratata; dar fara ajutorul Lui, suntem pe nicaieri...











luni, 12 martie 2012

altei lumi destinul meu se-nchina...

"N-o să-ncep ca să mă mint în van,
Grijile vin inima s-o-nfrunte.

De ce oare trec drept şarlatan

Şi trec drept scandalagiu de frunte?


Nu sunt hoţ şi nici codrean tâlhar,

N-am scurtat prin temniţi nici o viaţă,

Nu-s dacât al străzilor ştrengar

Ce zâmbeşte tuturor în faţă.


Sunt obraznic moscovit hai-hui

Şi prin Tversk, pe hudiţi când mă-mpinten,

Fiecare câine-al nimănui

Recunoaşte umbletul meu sprinten.


Fiecare gloabă cu pas sfânt

Dă din cap în drum de mă-ntâlneşte.

Vitelor prieten bun le sunt,

Versul meu de chin le lecuieşte.


Port cilindru - nu pentru femei,

Patimi sterpe n-am de ce pricepe.

Ca să-i smulg tristeţei din temei,

Pot în el să dau ovăz la iepe.


Nu-s legat de oameni nicidecât,

Altei lumi destinul meu se-nchină.

Fiecărei javre eu la gât

I-aş lega cravata cea mai fină.


Deci de azi n-am să bolesc în van,

Inima uita-va să se-ncrunte.

Pentru asta trec drept şarlatan

Şi trec drept scandalagiu de frunte."


Serghei Esenin

Presedintele care a marturisit adevarul!

duminică, 11 martie 2012

...for stars will rise again


"... Eu am cazut si d-voastra ati ras de mine... D-voastra ati cazut si sunteti de rasul lumii... Dar vreau sa va spun ca pentru orice cadere, exista ridicare!"- Parintele Cristinel Husarciuc



Asculta Radio Vocea Sufletului

taina vantului, a zapezii, a soarelui si a ploii


"Daca vrei ca Dumnezeu sa fie totdeauna cu tine, fii si tu totdeauna cu Dumnezeu."
Sf. Ioan Gura de Aur

Si pentru ca astazi spunea Parintele care ma inalta pe mine intotdeauna ca este (a fost) Dumnica Luminii, bineinteles ca ningeee... si dimineata a fost soare si apoi a inceput vantul si apoi s-au pornit ploile iar in cele din urma s-a apucat Esenin sa sculpteze ce stiu eu ce versuri acolo sus... din moment ce acum iarasi cad zapezi stelare din ceruri... Nu stiu cum se face ca ziua de astazi a fost una pur si simplu minunata! Si astazi au murit mai multi cate putin, dupa cum precizeaza poetul: "moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza". Dar daca asta hotaraste Dumnezeu... cum sa nu ma bucur?


Eu nu pot trai fara Dumnezeu! M-am tot gandit la asta. Mai cad, mai ratacesc, mai uit, dar cand se face sa-mi reamintesc de unde vine sufletul meu, din care Lumina... atunci aripa de Inger deschide o umbrela magica deasupra crestetului meu... si toate gandurile acelea care-mi gaureau teasta, dintr-o data nu mai ajung la/in mine... Deschide Ingerul umbrela aceea cu fluturi si dintr-o data... PACE! Si poate ca daca am sa reusesc sa ma mentin in aceasta stare de pace, am sa fac, de fapt, tot binele pe care nu reusesc sa-l fac atunci cand ma straduiesc prea mult si prea omeneneste... :) Dumnezeu sa va linisteasca sufletele, dragii mei! Si bucurati-va de aceasta zapada. Si de ploaie si de vant si de soare si de ceata... Bucurati-va de tot ce vine, caci in toate si in tot se ascunde taina lui Dumnezeu!


Asculta Radio Vocea Sufletului

astazi... cam asa.

Viata asta a mea este o minune! Si vreau sa cred ca a fost ultima data cand am mai permis cuiva sa ma convinga ca nu e asa.

IARTA-MA, DOAMNE

"Pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
Pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!
Pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
Pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
Pentru tot ce puteam sa constietizez si nu am constietizat!
Pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
Pentru bucuria pe care as fi putut s-o traiesc si nu am trait-o!
Pentru Lumina pe care as fi putut s-o primesc si nu am primit-o!
Pentru viata pe care as fi putut s-o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
Pentru visele pe care le-as fi putut implini si nu le-am implinit!
Pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama nu am indraznit sa pasesc!
Pentru iubirea pe care as fi putut s-o exprim si nu am exprimat-o!
Pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat!
Pentru gloria Ta, Doamne si a Imparatiei Tale Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit!
Pentru Tine, Doamne, care esti Compasiunea Si Iubirea infinita,
Te rog iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire si Lumina!

ITI MULTUMESC, DOAMNE:

Pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand din Tine!
Pentru muzica tacuta a Luminii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
Pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!
Pentru tot ce prin gratia ta am inteles!
Pentru Lumina pe care am constietizat-o in adancul meu!!
Pentru iertarea pe care daruind-o mi-a adus pace!
Pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!
Pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!
Pentru viata mea care e a Ta, mica parte a simfoniei existentei!
Pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!
Pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-te!
Pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!
Pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda Imparatiei Tale Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am primit, Tie, Doamne care esti Compasiunea si Iubirea infinita, ITI MULTUMESC, daruindu-ti inima mea!"



Asculta RADIO VOCEA SUFLETULUI.

sâmbătă, 10 martie 2012

si pana la urma si Do svidaniya! e o vorba de duh


... desigur ca dupa furtuna urmeaza linistea aceea de dupa, cand razele soarelui patrund pana in adancul cel nepatruns, cand coralii isi dezvelesc frumusetea de neimaginat ochiului de lut pamantesc si omenesc si lumesc. Se deschide un alt fel de ochi, care-ti ingaduie sa privesti intr-un alt fel adancul...
Atunci te hotarasti sa smulgi mastile si sa le arunci cat mai departe, acolo unde iluzia lor sa nu tulbure frumusetea... si inca una si inca una... si cea in care ai crezut cel mai mult e cel mai dificil de smuls. Acolo e lupta, e lacrima, e rana adanca cu gust de cicatrice netamaduita... Acolo e durerea de nemasurat... si e naruirea unui imperiu in care ai crezut pana la neputinta... e cea mai autentica iluzie posibila. Atat de autentica, incat ai putea sa-ti pierzi mintile, daca nu ai fi intre timp pregatit pentru lectia asta din urma...

Am reusit sa-i supar pe toti, alegand sa fiu sincera! Nu mai e unul din trecutul meu pe care sa nu-l fi suparat macar o data pentru ca am vrut sa urmez un drum in care el sau ea nu au crezut in acel moment. Nu mai e unul! E foarte ciudat sa te trezesti in mijlocul nebuniei, in mijlocul scenei (daca lumea-ntreaga e o scena si toti oamenii actori) sa vezi sala cu sufletul la gura urmarindu-ti miscarile si deodata sa spui: Eu nu mai am chef de jocul asta! Eu am chef de altul. Daca vreti sa ne intalnim, haidem mai bine acolo, in adevar... cum o fi el, had, cu sange, cu rana, dar fara masca asta penibila a aceluiasi ras nevrotic, a aceluiasi zambet mai mult occidental decat autentic, a aceleiasi neputinte, a aceleiasi iubiri cu brate sccabroase de caracatita, gata sa te imbratiseze si sa te inghita pana la sufocare... Nu pretind ca am gasit adevarul, ci doar ca sunt un cautator de-al sau. Am dreptul (la fel ca oricare jucator) ca atunci cand simt ca jocul s-a incheiat, sa incep un altul, pana ma prind unde naiba e iesirea aia labirintica... Nu pot sa joc decat atata vreme cat CRED in acel joc! Daca se intampla sa se stinga, o sa caut adevarul jocului in alta parte, acolo unde ma ghideaza el... De ce ma pedepsesc toti pentru asta, fir-ar sa fie? Pentru ca sunt sincera? Pai daca preferam minciuna, la ce ne mai miram ca parenerii de joc doresc sa iesa din joc si sa-si gaseasca parteneri pe masura?! Chiar nu inteleg... Vorba lui Vanyok: iar nu mai inteleg nimica! DA NIMICA! Doamne, cum am ajuns in filmele astea? Ma simt inconjurata de oameni care ma tin de haina, de brate, de gat, de rochita, de par, de degete, de pleoapa, de spranceana... Ma sufoc! Ce sa facem, prieteni, cu genul acesta de relationari? A trebuit sa ma mai scufund inca o data pentru imaginea asta?! Pentru asta m-am mai scufundat eu inca o data in adancul meu? Pentru asta am tulburat pacea aceea ne neimaginat la care am ajuns in iarna? DA, PENTRU ASTA! Felicitari, Maria!!!

- Nu, nu pentru asta, Maria... sopteste o voce binevoitoare si calda... Pentru a descoperi coralii, pentru a vedea cu ochii cei noi frumusetile din adancul sufletului tau...

Am fost trista zilele astea... Cumva, reusesc sa ii supar si sa ii dezamagesc pe toti! Pentru ca vreau eu sa le spun cine cred ca sunt si nu ii las sa-si duca mai departe visul despre femeia Maria care ar vrea ei sa fiu! Le trag o palma, cum s-ar zice. Desteptarea! Nu conteaza ca sunt AICI cu tot sufletul, conteaza ca nu sunt ACOLO asa cum vor ei sa fiu... Iata oglinda!

Asta sa fie pretul atunci cand te hotarasti sa te intorci la A FI? E firesc, nu, sa se rastoarne intregul imperiu pe care ti l-ai construit in ani si ani de zile cu aceasta masca iluzorie (numiti-o cum vreti) sau masca-Pacalici... Buuuum!!! Cutremur in adanc... din adanc... Bum! Bum! Bum! Se cutremura si apa si pamant... si chiar ametesc... chiar ametesc si simt ceva, ca si cand s-ar narui muntii de piatra din mine... ca si cand s-ar muta muntii din mine dintr-o parte in alta, lasand apa sa curga firesc si sa cada iar si iar, ca o cascada, in mine, din mine si iar in mine... Si iar si iar imi vin in minte aceleasi vorbe, atat de dragi:

"Va rog sa lasati totul liber cum si eu am lasat totul liber; oricine ati fi tinandu-ma acum de mana, lasati-ma si mergeti pe propriul vostru drum" Walt Whitman

Oare vom lua vreodata aminte? DA... atunci cand vom avea minte...
Asadar, cine are minte, sa ia aminte!
Si pana la urma si до свидания! e o vorba de duh!


Сергей Есенин - Серебристая дорога (Sergei Yesenin - Silver road)

***
Серебристая дорога,
Ты зовешь меня куда?
Свечкой чисточетверговой
Над тобой горит звезда.

Грусть ты или радость теплишь?
Иль к безумью правишь бег?
Помоги мне сердцем вешним
Долюбить твой жесткий снег.

Дай ты мне зарю на дровни,
Ветку вербы на узду.
Может быть, к вратам Господним
Сам себя я приведу.

1918

English translation

"Silver road, I wonder where
You are calling me anew?
Like a Thursday candle there
Shines a starlet over you.

Are you fraught with joy or sorrow?
Isn't madness your intent?
Help me, heart and soul, tomorrow
Love your hard snow to the end.

Give me sunset for the sleigh and
Willow branch that beautifies.
Maybe I will in the end
Reach the gate of paradise.

Translated by Alec Vagapov

vineri, 9 martie 2012

acolo undeva, pretutindeni


Am visat marea... o vedeam de undeva, de sus.
Toata saptamana aceasta am avut senzatia ca cineva a tulburat adancul din mine si ca s-au ridicat la suprafata multe din aspectele ce as fi vrut sa ramana ascunse, bine mersi iar eu sa fac mai departe pe niznaiul :))). Dar azi-noapte am visat o mare clara clara si pe fundul ei erau atat de multe frumuseti. Si ma miram de aceasta claritate si de aceasta frumusete si ma gandeam ca niciodata nu suntem constienti de tot frumosul care respira acolo undeva- pretutindeni- bine ascuns si totusi prezent si pe care reusim sa-l vedem doar in clipe binecuvantate, precum acestea... Erau atatea flori, atatea culori, corali si multe alte minunatii acolo... Si ma gandeam ca acolo ar trebui eu sa merg in concendiu... Si ma gandeam ca acolo ar trebui sa raman... si daca ar fi sa-l ascult pe Carl Gustav Jung... acel loc nu poate fi decat in mine!
Sa aveti un sfarsit de saptamana linistit, dragii mei!



Asculta Radio Vocea Sufletului

miercuri, 7 martie 2012

“Miracle” – Чудо

"- Sa-ti pui o cruce la gat e simplu, sa urci pe cruce ... Chiar si Mantuitorul a plans in gradina Ghetsimani, vai de noi, pacatosii.

- Eu pe cruce nu urc.

- Atunci va trebui sa stai langa crucea pe care va fi rastignit altcineva. Crezi ca poti asta? Ai sa poti?"

"At 31st Moscow International Film Festival Special jury award went to Alexander Proshkin for film “Miracle” – (Чудо). Filmul evoca minunea care a incremenit lumea ortodoxiei, Incremenirea Zoiei. O muncitoare a uzinei de ţevi, pe nume Zoia, a hotărât să întâmpine Revelionul împreună cu prietenii săi. Mama ei, o femeie credincioasă, s-a opus acestei petreceri, pentru că era postul Crăciunului. Zoia nu i-a dat ascultare. De Revelion s-au adunat toţi prietenii, cu excepţia logodnicului Zoiei, care fusese reţinut undeva. Cânta muzica şi toţi dansau, numai Zoia nu avea cu cine. Supărată, a luat de pe perete icoana Sfântului Nicolae, spunând: „Dacă nu este Nicolae al meu, voi dansa cu Sfântul Nicolae!” La rugămintea prietenelor să nu facă aşa ceva, ea a răspuns cu obrăznicie: „Dacă Dumnezeu există cu adevărat, atunci să mă pedepsească!” Cu aceste cuvinte, a început să danseze. La a treia rotire, camera s-a umplut de un zgomot puternic, s-a ridicat un vârtej şi a fulgerat. Toţi au fugit speriaţi din casă. Doar Zoia a rămas încremenită, cu icoana în braţe – era ca o stană de piatră şi rece ca marmura."

Filmul poate fi vizionat online AICI. Vi-l recomand cu drag!

TU, prietene, nu ai sa mori NICIODATA!!!


A castigat Putin alegerile...

Si-mi vin in minte vorbele lui Esenin care, in clipa in care Tarina i-a spus ca versurile lui sunt frumoase, dar triste, el a raspuns:
- Asa este intreaga Rusie, Majestate!

Acest articol trebuie citit de fiecare vizitator care a intrat, macar o data pe blogul acesta! Adevarul trebuie sa iasa la iveala, fie ca e vorba de Esenin, fie ca e vorba de Eminescu, de Maiakovski sau de multi multi alti nebuni frumosi!


ROMANIA LIBERA: REVOLUTIA SI POETII

luni, 5 martie 2012

e Bine!

E bine cand se mai redeschide cate o rana, mai ales atunci cand te-ai gandit sa o inchizi dar nu ai curatat-o asa cum trebuie. Dar nu-i nimic, vine Doctorul cel Bun care iti redeschide rana, pentru ca El prefera sa-ti salveze Viata, chiar daca pentru asta mai trebuie sa treci, inca o data, printr-o mica operatie si o ceva mai mare (amintire) suferinta ...

Este foarte frumoasa cartea Parintelui Tadei- "Cum iti sunt gandurile astfel iti este si viata", v-o recomand cu mare drag. Sa va fie intru folos! Intamplator, un pasaj vorbeste despre profesor. Mi-e frica sa inchid fereastra. Oare daca o inchid, maine voi mai gasi pasajul asta?! Mai bine-l pun aici, sa fie sigura treaba:

"Profesorul este distrat. El este asa cum este. Roaga-te lui Dumnezeu sa trimita ingerii sai buni si profesorului si tie. Daca iti iubesti profesorul, atunci vei raspunde cu usurinta si vei primi nota ca atare. Cand profesorul si elevul se impaca, atunci intre ei nu mai este razboi."

Si poza este tot pentru el, pentru ca am visat ca i-am daruit un buchet mare de trandafiri rosii, inainte sa plece... Nu stiu incotro pleca, dar pleca... Sau sa zicem ca stiu ceva... :)

duminică, 4 martie 2012

totul sa izvorasca din inima

"Noi suntem fiinte daruite de Dumnezeu, dar nu stim sa traim cum se cuvine si facem iad si in noi si in jurul nostru".

"Noi culegem roadele gandurilor si dorintelor noastre. Daca gandurile si dorintele noastre nu sunt bune nici rodul lor nu poate fi bun. E nevoie sa ne pocaim si sa ne schimbam viata. Pocainta nu inseamna numai sa mergi la preot, ci e nevoie sa ne curatim sufletul de acele ganduri si de depresia in care am cazut din pricina drumului intortocheat al vietii. Pocainta inseamna innoirea vietii, tintirea sau ravna spre binele absolut, indepartarea de lucrurile, partile negative ale vietii. Aceasta lipsa de tarie exista si la oamenii credinciosi si din pricina ei suferim. Daca poporul nostru s-ar fi pocait, n-am mai fi fost incercati de suferintele prin care trecem acum. Caci noi insine, prin dorintele si gandurile noastre ne complicam viata. Pana acum nu am stiut asta, iar acum vad ca sunt vinovat pentru toate. Sunt vinovat pentru toate si inca foarte mult. Intotdeauna m-am minunat ca Sfintii Parinti s-au considerat pe ei insisi cei mai rai dintre oameni. (...)
Sfintii parinti spun ca trebuie sa ne indreptam pe noi insine, sa ne mantuim si se vor mantui si altii alaturi de noi. Trebuie sa ne stradium sa fim buni, intotdeauna impaciuitori, linistiti ca pretutindeni oamenii sa simta pacea si linistea din noi. Singuri vedem cum putea sa atragem sau sa indepartam de la noi gandurile. Trebuie sa ne schimbam. Trebuie sa ne intarim in credinta si apoi sa lucram. Sfintii Parinti au dat foarte multe lamuriri cu privire la rugaciunea mintii, cum trebuie sa stapanim inima si mintea. Sfintii Parinti spun ca trebuie sa cautam ca fiecare lucrare, gand si munca a noastra, totul sa izvorasca din inima, caci cu inima simtit iar nu cu mintea. Cu mintea cugetam, iar cand totul izvoraste din inima atunci ajungem la concentrarea tuturor puterilor mintii in inima. "

SI ASTA SA MI-O SCRIU UNDEVA IN FRUNTE:

"In masura in care acordam atentie partilor negative ale anumitor oameni care ni se adreseaza, nu putem avea pace si pocainta. (...) Atata vreme cat tinem in noi la raul sau vatamarea pe care ni l-au facut vrajmasii, prietenii, rudele, apropiatii nostri nu avem pace si liniste si traim intr-o stare de iad. Trebuie sa ne eliberam de acest rau, sa-l izgonim ca si cum n-ar fi fost nimic, sa iertam totul."

Parintele Tadei- Cum iti sunt gandurile asa iti este si viata

Asculta Radio Vocea Sufletului