luni, 14 noiembrie 2016

sufletul din CENTRU cu chip neasteptat de frumos sau despre nebuniile viselor noastre neintelese



L-am visat, in sfarsit... Era acolo, in centru. Am privit spre dreapta mea si l-am vazut. Privea in fata, eram colegi intr-un spectacol de teatru. Stateam in linie, era momentul aplauzelor si... am privit spre dreapta. Era acolo, in linie cu mine, in CENTRU. Spectatorii aplaudau, am privit in dreapta mea si l-am vazut acolo, pe aceeasi scena cu mine. Foarte aproape de mine. De multa vreme nu mai tin cont de vise. Dar astazi m-am trezit iarasi, dupa mult timp, altfel... M-am trezit aproape convinsa ca am revazut un prieten drag, de suflet. Poate totusi, aceste lumi paralele chiar exista, desi e clar, nu am niciun fel de certitudini. Cu cat inaintez in viata, imi dau seama ca exista tot mai putine certitudini. Deci, nici acest vis nu poate fi interpretat altfel. Poate nu inseamna nimic. Poate inseamna multe. Habar n-am de nimic. 

Inainte de aplauze, un coleg de scena a venit la mine si mi-a pus un mic diamant pe frunte, in zona celui de-al treilea ochi. Dar ca sa-l poata atasa acolo, a fost necesar sa-mi faca o gaura acolo, in frunte. Mi-am dat seama ca frica de durere, uneori e mai parsiva decat durerea in sine. Mi-a fost foarte frica... dar apoi mi-am dat seama ca mi-a fost frica de NIMIC, caci s-a dovedit ca nu am simtit niciun fel de durere. Mi-a fost frica inainte, ca sa realizez dupa ca mi-a fost frica de ceea ce nu exista, de o iluzie... A fost un vis interesant. Nici macar nu am vrut sa-l mai postez aici. Nu mai cred in vise, dar uneori parca sunt mai puternice decat mine. Astazi, cand m-am trezit am avut senzatia ca aceea realitate parea mult mai adevarata si mai fireasca decat realitatea in care m-am trezit. Vorbesc de ceea ce a simtit sufletul, de intensitatea si acuratetea acestui vis, care parea ca aduce o ordine in chaosul acesta pe care nu-l mai inteleg de la un timp, desi ma straduiesc, pe cuvant! 

Apoi colegii de scena au inceput sa-mi spuna ca in realitate e un om rau si egoist. Am zambit. Cunosc aceasta eticheta, o cunosc foarte bine. Si, nici macar acolo, in vis, sufletul meu nu s-a lasat convins in a accepta aceste etichete. Asta chiar ma bucura. Parca as fi trecut un fel de proba. Si rasplata a fost pe masura. M-am retras in culise, si acolo ma astepta el- Tim. A intins bratele spre mine si mi-a spus pe nume. M-a mirat in vis aceasta re-cunoastere. Am avut o conversatie interesanta, calda, scurta. Din nou, senzatia clara ca m-am intalnit cu un om de suflet, senzatia ca uneori lumile astea paralele chiar comunica. E prima oara cand il visez... sau cel putin prima oara cand imi amintesc. 

Nu, nu mai cred in vise asa cum am crezut odinioara. Sfintii spuneau sa nu ne incredem in ele. Dar astazi m-am trezit altfel cumva, cu o pace draga in suflet, nici urma de tulburare. Ca si cand acolo, in launtrul meu ceva s-a reasezat in matca, ca si cand cineva din adancul meu a vrut sa faca ordine pe acolo. Ca si cand viata de acolo, de dincolo e uneori mai reala, mai normala. 

Nu, astazi nu mai cred in vise. Dar poate ca visele, (i)ele(le) continua sa creada ele in mine. Multumesc, suflete, si pentru aceasta intalnire! Simt o alt fel de ordine acum, in adancul meu. Si mai ales pentru asta, iti multumesc. 



luni, 7 noiembrie 2016

draga Inger pazitorule...



"Suna fara suflet, dar este adevarul. 
Asta este bine: Mânie. 
Inseamna ca simti si altceva in afara de suferinta."

doctor Lightman





vineri, 28 octombrie 2016

to die and so to grow


“Tell a wise person, or else keep silent,
because the mass man will mock it right away.
I praise what is truly alive,
what longs to be burned to death.

In the calm water of the love-nights,
where you were begotten, where you have begotten,
a strange feeling comes over you,
when you see the silent candle burning.

Now you are no longer caught
in the obsession with darkness,
and a desire for higher love-making
sweeps you upward.

Distance does not make you falter.
Now, arriving in magic, flying,
and finally, insane for the light,
you are the butterfly and you are gone.

And so long as you haven't experienced 
this: to die and so to grow,
you are only a troubled guest
on the dark earth.”

Johann Wolfgang von Goethe





vineri, 16 septembrie 2016

pe pleoapele pline de stele

laura plus maria egal... ?!?

orele se scurgeau pe pereti ca o igrasie a gandului-glasului
ochii cei nespalati indemnau inspre infinitul prapastiei
dimineata tremura, sfartecata, pe cararea Ghimpelui- Aschiei

- scoate sabia, a zis Ingerul meu
mai apara-ti si tu viata, ne-Toato!
- scoate-ti sabia si joaca-te cu ea cum ai juca sotron pe un camp 
cu o fetiscana neghioba.

umbrele, palidele se prefaceau a nu intelege decorul-
umbrele, palidele, nu puteau tolera 
A si Morul-

o, putinta a mea de a innopta desteptarea
o, neputinta a spaimei de a ma stii iar si iar, 
fata in fata cu domnul cel Agresorum

- scoate sabia, nu pleca! a spus daimonul, aparatorul
- scoate sabia, lupta-te iar, fie si numai de dragul humorului

am scos sabia, 
insa din frunte inca ii picura sangele trecutelor fapte-
am scos sabia,
insa in inima lui am auzit ragetele unei fiare turbate

- pune sabia la locul ei! mi-a spus Ingerul cu cei sase ochi
am sa-ti spun o poveste...
- pune sabia la locul ei! a spus daimonul meu
am sa-ti inventez o nepieritoare de veste

- tu vezi si auzi Ne-vazutul, ne-toato!
- tu vezi si auzi Re-nascutul, desteapto!

uite aici amintirea Povestii, a spus
o sa-ti tina de aripi!
uite aici nemurirea Povestii, a spus
o sa-ti fie chemare!

uite aici, sarpele ce l-ai visat! sa inveti de la el-
uite aici, dorul celui imbratisat! (sa ramai o vreme in el-)
uite aici, vezi, Fiinta!
ai primit ceea ce n-ai sperat pentru ca ai pus spada in teaca!
uite aici, prietenii cei mai vitali decat ingerimea
uite aici, imblanzitorul sufletului tau zbuciumat-
sa-ti reamintesca viata- plutirea.

am inchis ochii-
cususe un vis daimonul meu pe pleopele pline de stele-
si mi s-a facut dor de noaptea aceea
cand ne vizitasera niste iele-
cand fricile se facusera mici si ne-am trezit dintr-o data
brate in brate
cand randuielile cele dogmatice se prabusisera
si-am resimtit iarasi, pret de o clipa
Viata in Oase
cand ne pitisem unul intr-altul pana la sufocare
cand ritualuri stravechi renasteau intr-un fel de purificare-

si-am plans de dorul dorului
unui vis care nici n-a inceput sa se nasca-
caci, Doamne, Doamne, sabia ce-as mai fi scos-o din teaca...