miercuri, 31 octombrie 2012

dlagi spilidusi de pletutindeni


 Dlagi elfi, pitici, spilidusi de pletutindeni!
Va log flumos sa-mi tlimiteti si mie un gand bun, maine, pe la ola 19. 
Pentru ca am invatat ca nu-i nicio ploblema in a cele oamenilol mali- cale au inteles desple ce este volba- sa te ajute si am mai invatat ca, pffffff, impleuna e mult mai bine decat sepalat. :) Asadal (sau asa dal) am nevoie sa-mi fiti alatuli maine. Plomit solemn sa nu lisipesc gandulile voastle bune si sa le dau mai depalte sple folosul tutulol piticilol, elfilol, zanelol, plintisolilol si spilidusilol de pletutindeni. 
Va multumesc si va imblatisez cu male dlag!

P. S. Laula Malia nu este plin zona asa ca am pleluat eu conducelea in seala aceasta. :)
Sa visati flumos, da?
Si sa stiti ca va imblatiseaza pe toti cu male dlag, da?

Si DA, imi place si mie Ladio Vocea Sufletului.

Si ma buculez mult de tooot ca pot sa-l ascult ial si ial...

duminică, 28 octombrie 2012

adevarul... asprul adevar.


Că şi eu îl iubesc pe cel ce mă iubeşte, iar când mă mustră şi mă huleşte pentru îndreptarea unei greşeli, atunci mai mult îmi pare că mă iubeşte, că cel ce laudă pe prietenul său de ar face ori rău ori bine, acela nu este prieten adevărat, ci înşelător şi făţarnic; când laudă cineva pe cel ce face lucruri bune sau îl mustră pe cel ce face cele rele, şi-l mustră în taină, adică să fie numai ei amândoi, atunci este lucru de prieten credincios şi iubit; şi când mă laudă vreun vrăjmaş al meu, nici nu primesc, iar pe prieten când mă ceartă, îl iubesc şi dragi îmi sunt rănile lui, precum zice cuvântul filosofic. Mai credincioase sunt rănile prietenului, decât sărutarea cea de bună voie a vrăjmaşului, pentru că vrăjmaşul, ori cu dreptate ori cu strâmbătate de ocărăşte şi mustră pe om, nu spre folosul lui o face, ci ca să-i facă ruşine.” 

(Din vol. Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur, p. 62) 

 „- Pentru ce deci, Hristos a vorbit de ochiul drept şi a mai adăugat şi mâna? (Matei 5, 30).
- Ca să afli că nu e vorba de mădularele trupului, ci de cei care sunt în strânsă legătura cu noi, cu prietenii noştri. Hristos îţi spune: Dacă iubeşti pe cineva atât cât îţi iubeşti ochiul cel drept sau socoteşti că-ţi este tot atât de folositor cât de folositoare ţi-i mâna, tai-o, dacă-ţi vatămă sufletul! Uită-te la tăria cuvintelor Lui. N-a spus: Îndepărtează-te, ci vrea o despărţire totală. De aceea spune: Scoate-l şi-l aruncă de la tine! Apoi, pentru că porunca Sa este neîndurătoare, arată folosul pentru amândouă părţile: şi pentru cei buni şi pentru cei răi, întărind comparaţia:
Că mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale şi nu tot trupul să fie aruncat în gheenă (Matei 5, 30).
 

Când prietenul tău nu se mântuie, ba te mai duce şi pe tine la pieire, ce fel de dragoste de prieten este aceea să pieriţi amândoi, când e cu putinţă să se mântuie unul dacă sunteţi despărţiţi?
- Atunci pentru ce Pavel dorea să fie anatema? (Rom., 9, 3).
- Nu dorea să fie anatema pentru ca să nu câştige nimic, ci ca să mântuie pe alţii. Aici, însă, paguba este pentru amândoi. De aceea n-a spus: Scoate-l, ci şi: Aruncă-1 de la tine! pentru ca să nu-l mai poţi lua înapoi dacă rămâne aşa. Făcând aceasta îl scapi şi pe el de păcat mai mare şi te scapi şi pe tine de pieire.


Dar ca să vezi mai bine folosul acestei porunci, să cercetăm, dacă vrei, spusele Domnului, aplicându-le chiar la mădularele trupului. Dacă ar fi vorba de ales şi ai fi silit sau să rămâi cu ochii teferi, dar să te arunce într-o groapă şi să pieri, sau să ţi se scoată ochii şi să-ţi mântui sufletul, oare n-ai alege a doua cale? Negreşit! N-ai făcut asta pentru că ţi-ai urât ochii, ci pentru că ţi-ai iubit întregul trup. Tot aşa trebuie să gândeşti şi de bărbaţii şi de femeile care-ţi sunt prieteni. Dacă tai orice legătură de prietenie cu acela care te vatămă sufleteşte cu prietenia lui, dar nu şi tămăduieşte boala, atunci te scapi şi pe tine de orice vătămare, dar şi pe el de un mare păcat, că nu va mai da socoteală, în afară de păcatele lui, şi de pierderea ta. 


Ai văzut de câta blândeţe şi de câta purtare de grija este plină această poruncă? 
Ai văzut câta iubire de oameni arată chiar aşa păruta multora asprime?”.  

(Omilii la Matei, omilia XVII, III, în col. PSB, vol. 23, pp. 222-223)

preluat de pe: Pelerin ortodox 
 

rugaciunea unui copil

"Un copil, compunând o rugăciune, a spus aşa: “Doamne, în seara asta, Te rog ceva special…Transformă-mă într-un televizor, ca să-i pot lua locul. Mi-ar place să trăiesc cum trăieşte televizorul în casa mea. Cu alte cuvinte, să am o cameră specială, unde să se reunească toată familia în jurul meu. Fă să fiu luat în serios. Să fiu în centrul atenţiei, aşa încât toţi să mă asculte fără să mă întrerupă sau să discute. Mi-ar place să mi se dea atenţia deosebită care este acordată televizorului atunci când ceva nu funcţionează…Şi să-i ţin de urât tatei când se întoarce acasă, chiar şi atunci când vine obosit de la muncă. Şi mama, în loc să mă ignore, să stea cu mine când e singură şi plictisită. Iar fraţii şi surorile mele să se certe ca să poată sta cu mine…Şi să distrez toată familia, chiar dacă uneori nu spun nimic. Mi-ar place să simt că lasă totul deoparte ca să stea câteva minute alături de mine. Doamne, nu-Ţi cer prea mult. Doar să trăiesc cum trăieşte orice televizor.”
 preluat de pe Manastirea Prislop 

locul inimii- salasul tuturor puterilor sufletesti


Sfantul Simeon Noul Teolog vorbeste asa despre inceputul acestei lucrari: 

"Adevarata atentie si rugaciune consta in aceea ca mintea in timpul rugaciunii sa pazeasca inima si inlauntrul ei sa se invarteasca mereu si din adancul ei sa inalte cerere catre Domnul. Gustand aici cat este de bun Domnul, mintea nu se va mai departa din lacasul inimii si, impreuna cu Apostolul, va zice: bine este noua sa fim aici, ci observand locurile de acolo , izgoneste cugetele semanate de vrajmasul". 

Mai departe, el vorbeste despre acelasi lucru inca si mai lamurit:

"Sezand intr-o chilie tacuta, intr-un ungher singuratic, fa cu luare-aminte ceea ce am sa-ti spun: inchide usa, pazeste-ti mintea de orice desertaciune, strange-ti barba la piept, indrepteaza-ti impreuna cu mintea si ochiul simturilor, incetineaza respiratia, ca sa nu sufli prea slobod, si incearca cu cugetul sa gasesti inauntru, in piept, locul inimii, unde le place sa-si aiba salas de obicei toate puterile sufletesti si mai intai de toate vei gasi acolo intuneric si grosolanie neimputinata.
Cand insa vei continua si vei savarsi acest lucru noaptea si ziua- o, minune!- vei dobandi veselie statornica. Caci, indata ce mintea va gasi locul inimii, indata va vedea ceea ce niciodata n-a vazut: va vedea in mijlocul inimii vazduh si pe sine toata luminata si plina de judecata. Si din acel minut, oriunde s-ar ridica cugetul, inainte de a trece in fapta sau a se face idol, prin chemarea lui Iisus Hristos, ea il va goni si-l va nimici. De aceea mintea, avand ura asupra dracilor, ridica asupra lor mania fireasca si, gonindu-i, rapune pe vrajmasii cei ganditi. Si alte multe vei invata cu ajutorul lui Dumnezeu prin privegherea mintii, tinand pe Iisus in inima. " (Cuvant despre trei feluri de luare-aminte si de rugaciune).

din "Meditatii despre Rugaciunea inimii" - Colectie ingrijita de Ignatie Monahul

Dumnezeu sa ne ajute! 

sâmbătă, 27 octombrie 2012

meditatii despre rugaciunea inimii


"El (Sfantul Grigorie Panama) spune ca Sfanta Fecioara, petrecand in sfanta sfintelor si intelegand din Sfanta Scriptura mare indurare dumnezeiasca pentru neamul omenesc, care se prapadea din pricina neascultarii sale, a luat asupra sa rugaciunea mintii, rugand pe Dumnezeu pentru o cat mai grabnica implinire, miluire si mantuire a neamului omenesc. Iata propriile lui cuvinte, vrednice de o minte ingereasca: 

Cand prunca lui Dumnezeu a auzit si a vazut tot ce se petrecea, umplandu-se de indurare si de mila pentru neamul omenesc si cautand mijlocul lecuirii si vindecarii, potrivit cu asemenea suferinte, ea gasi de trebuinta sa se adreseze indata cu toata mintea catre Dumnezeu, luand asupra-si pentru noi rugaciunea, ca sa sileasca pe Cel ce nu poate fi silit si sa-L atraga spre noi, ca El insusi sa darame osanda si sa lege cu sine faptura, vindecand cele neputincioase.

Negasind insa din toate cele existente nimic mai potrivit pentru neamul omenesc decat aceasta rugaciune, punandu-se tare pe rugaciune cu toata staruinta, Fecioara gaseste sfintita tacere, ca cea mai de trebuinta rugatorilor pentru convorbirea cu Dumnezeu. Orice alta virtute este ca un fel de lecuire a bolilor sufletesti si pentru poftele viclene, inradacinate prin ticalosie; vederea lui Dumnezeu insa este rodul unui suflet sanatos,ca o desavarsire desavarsita. De aceea omul se indumnezeieste nu prin cuvinte si nu prin privirea actelor unei chibzuite cumpatari, caci toate acestea sunt si pamantesti, si nedemne, si omenesti; ci prin petrecerea in tacere, multumita careia noi ne desprindem si ne eliberam de cele pamantesti si ne ridicam catre Dumnezeu si, petrecand la inaltimea vietii netulburate ziua si noaptea, nevoindu-ne cu rabdare in rugaciuni si cereri, ne apropiem oarecum si ne atingem de firea cea neatinsa si fericita. Si astfel, facand cu rabdare rugaciunea care, amestecandu-se in chip inexplicabil cu lumina mai presus de minte si de simtire, noi vedem in sine ca in oglinda pe Dumnezeu, sfintind inima prin sfintita tacere. 
Iata pentru ce Preacurata, lepadandu-se de cele lumesti si de zgomot, s-a departat de oameni si a preferat o viata nevazuta de toti si retrasa, petrecand in cele nepatrunse. Aici, dezalipindu-se de toate legaturile materiale, renuntand la orice legatura cu toate si trecand peste orice indurare catre propriul sau trup, ea si-a concentrat mintea sa petreaca timpul, sa vorbeasca si sa ia aminte numai la El si la necontenita rugaciune dumnezeiasca. Si, prin aceasta, fiind in sine insasi si stand mai presus de tulburarile si cugetele cele de multe feluri, ea deschide o cale noua si negraita spre cer, care este asa numita cugetare tacuta. Lipindu-se de ea si luand aminte cu mintea , ea strabatu in zbor toata zidirea si faptura; vede mai bine decat Moise slava lui Dumnezeu; contempleaza harul dumnezeiesc, care nu cade sub puterea simturilor in niciun fel, precum nici vederii sufletelor si mintilor neintinate, si devenind partasa lui, ea devine nor luminos, apa vie, zarea zilei cele gandite si caruta de foc a Cuvantului."

Meditatii despre Rugaciunea inimii, Colectia "Comorile pustiei", alcatuita la initiativa unor monahi romani de la Sfantul Munte Athos

luni, 22 octombrie 2012

recomandare


"Festivalul de Film Astra de la Sibiu şi-a desemnat sâmbătă seara câştigatorii celei de-a 12 a ediţii. Membrii juriului au avut o misiune mai grea decât în alţi ani, datorită nivelului ridicat al documentarelor participante. Cele şapte filme premiate la Sibiu vor fi difuzate în perioada următoare de Televiziunea Română, care a fost coproducator al festivalului."

"ROȘIA MONTANĂ, UN LOC LA MARGINEA PRĂPASTIEI" - PREMIUL SPECIAL ACORDAT DOCUMENTARULUI ROMÂNESC (oferit de Revista Formula AS)

preluat de pe TVR info. ro



Un alt film premiat, pe care vi-l recomand "GONE WILD", un film deosebit despre calutii salbatici din Letea.




anton pann


Pentru ca mi-a fost tare drag de ei la ASTRA Film Festival:


duminică, 21 octombrie 2012

atat cat pot eu sa vad


Oare ce stim noi, cu adevarat, despre Rosia Montana, despre Tablitele de la Tartaria, despre stramosii nostri, despre acest pamant, despre cei care iau decizii fara ca noi sa stim incotro ne vor duce acestea si care anume parte din suflet ne-o vom vinde, alegand sa nu facem nimic?
Ce stim noi despre cei care schimba regula jocului chiar in timpul jocului? Cine sunt ei si pe cine (ne) reprezinta? Ce stim noi despre cei care ocupa functii menite a ne face sa ne simtim in siguranta, dar care, atunci cand stau fata in fata cu noi ne privesc cu aroganta, ne raspund cu aroganta, ne rad in fata cu o nesimtire iesita din comun... sa nu mai vorbesc de limbajul lor corporal, sa nu mai vorbesc despre inflexiunile vocii care tradeaza de la un kilometru minciuna... ce sa mai vorbesc?! Cine mai sta sa-si ocupe timpul cu astfel de nerozii, dragii mei? Cand exista mici, bere si capionate de fotbal, mai stiu eu ce X, Y, Z Factory sau altele de felul acesta. Trebuie sa fii nebun sa studiezi cum sta treaba cu limbajul corporal. Macar asa, un pic... DA! Va fi una din postarile acelea.

Daca aveti ocazia sa vizonati pe undeva filmele "Rosia Montana, un loc la marginea prapastiei" sau "Dacii- adevaruri tulburatoare" sau "Dacia: mostenirea pierduta a Romaniei" poate ati intelege si voi de ce am ajuns acasa cu sufletul mai ingandurat, mai greut, mai apasat, mai abatut... 

Ce sa va povestesc, de unde sa incep, oare? 
De la turla bisericii din Rosia Montana, ingropata in noroaie si mizerii? De la crucile strabunilor celor care si-au parasit locul natal pentru un pumn de aur ... cruci a caror varfuri de-abia pot fi zarite din namol si ruina? De la bunica cea care a fost dusa de nepotii ei in azil si a fugit noaptea de acolo, pentru a se intoarce acasa, in Rosia si a vedea cu proprii ei ochi cum ii este daramata casa copilariei? Sau poate despre caii salbatici din Letea? Sau despre intrebarea adresata astazi de un "intelectual" de marca al acestei tari lui Daniel Roxin: "Credeti ca dacii se trag din maimuta?" Hahaha, ce ne-am mai ras! Nu ne-am ras, dar am aplaudat raspunsul nobil al lui Daniel: "Nu am sa raspund la aceasta ironie!" Bravo, Daniel! A, nu, poate ca ar trebui sa vorbesc despre domnul numit Gheorghe Alexandru Niculescu, desi, nici cu asta nu as pleca la culcare... Am fost la un pas de a merge sa-i spun: "Domnule, imi permiteti sa va spun ca sunteti un ne-simtit?" Si va dau cuvantul meu ca nu-mi amintesc, sincer, cand am spus asta cuiva ultima data! Dar, pe cuvant, asta mi-a venit sa fac! Si sincer, imi pare nespus de rau ca nu am facut-o! Pentru ca, mai toate raspunsurile sale au fost de felul: "Imi beau cafeaua de dimineata pe Tablitele de la Tartaria". Asta la intrebarea: "Cum protejeaza institutul de arheologie aceste Tablite?". Atunci am urlat, ca n-am mai putut: "Gata,ne-am lamurit! Multumim frumos!"

Repet, de limbajul corporal nici nu mai pomenesc...! Dinainte sa-si deschida gura m-am prins ca il va ataca pe Daniel! Acuma, sincer, ce altceva sa faca acest individ? Sa poarte o discutie inteligenta?!? Da, ar fi fost frumos si constructiv, desigur. Sa aflam pareri diferite despre stramosii nostri, sa ascultam argumente pro si contra, nu ironii si maimutarii. Din pacate, oamenii astia au functii, oamenii astia, care isi permit de fata cu o sala plina de oameni sa dea astfel de replici- iau decizii pentru noi!!! Asa sa stiti! Daca mai vreti sa stiti.

Daaaaaa... si sa iesi apoi cu toata incarcatura asta afara din sala si apoi sa-l auzi pe acelasi individ (l-am auzit cu urechile mele, va rog sa ma credeti pe cuvant!) afirmand ca dacii au fost niste salbatici si niste drogati- e prea mult, dragii mei! E prea mult, pentru ca eu sunt nebuna aia care VISEAZA 'chestii'. Si, printre altele, mi-am visat si strabunii. Si, credeti-ma- sau macar faceti un minim efort de imaginatie: cum e, oare, sa-ti visezi mama, dupa ce ea a trecut dincolo? Sau cum e sa-l visezi pe cel drag, dupa ce a trecut dincolo? Eeee, apoi ganditi-va cum e sa-ti visezi strabunii, ce poti sa simti si cum te poate modifica asta? (daca nu esti vreaun ne-simtit, desigur!). In fine...

Da, prin urmare, dacii au fost niste salbatici si niste drogati. In clipa in care m-am intors brusc inspre el, individul a inceput sa o dreaga, ca na, inhalau plante, chestii, fierturi... niste ciudati, ma, dacii astia, salbatici ciudati. Da nu uitati despre cine vorbim, da? Ca domnul asta nu e chiar nobody in za country... Asta e unul dintre aia care "cerceteaza", caute sa afle si sa ne zica noua apoi cum sta treaba, da? ... E platit pentru munca asta, fratilor, intelegeti? 

Am plecat pe o terasa, sa beau o cafea... cu toata amaraciunea acestor vorbe in suflet. Ca o otrava a lucrat in mine si n-am reusit inca sa o opresc... Cum sa-mi faca cineva mama- o drogata si o salbateca? Mama, care ma viseaza si stie exact dupa ce a visat- cum sta treaba, de la km distanta- cu mine? Cum sa zica cineva asta de bunica mea, care ma punea pe picioare cu un descantec si cu o cana de ceai, ce nu reusea niciun medicament din lume?!? Cum sa zica cineva asta de strabunii mei, a caror sange urla in mine?

Pe terasa n-am gasit daci... am gasit oameni bucurosi ca au timp de bere, de mancare si de ecrane mari care sa-i spele pe creier. Am vrut sa-i intreb ce stiu despre Rosia Montana? Am vrut sa cred ca macar unul imi va spune ceva si despre niste galerii romane pe cale a fi naruite si nu imi va vorbi doar despre aur si alte cele. N-am mai intrebat nimic! Mi-am baut cafeaua si m-am gandit ca mai bine sa fiu eu schimbarea pe care vreau sa o vad in lume!

Si am sa ma duc la culcare doar dupa ce ma bag la un dus fierbinte, care o sa ma spele de otrava asta care mi-a intrat in suflet si apoi, inainte de culcare, am sa cer eu iertare strabunilor, in locul acestui om (sau ce-o fi el). Si am sa merg la culcare multumind oamenilor care lupta sa descopere adevarul (care o fi el, important e ca lupta in timp ce altii doar scuipa venin peste tot in jurul lor si atat), celor care iarasi lupta si nu accepta ca in mijlocul tarii sa avem o gaura 'avida' care inghite in noroi si cianura biserici, asezaminte, galerii romane sau suflete omenesti.
Am sa-i multumesc si "batranului intelept" cu barba, spirit stravechi care apare uneori prin Rosia Montana, indicand locurile pline de aur celor care au scopuri nobile de a construi scoli sau biserici, sau pedepsindu-i aspru pe cei lacomi si ipocriti, care calca peste oricine pentru a-si satura foamea hapsana si de nesaturat din intunecatul lor suflet, tradandu-si pentru un pumn de aur si pamantul sfant in care s-au nascut si parintii si fratii si strabunii. Si am sa-l rog pe acest spirit stravechi sa ne ierte si sa ne apere si de acum incolo de acesti tradatori si tirani. Si am sa adorm cu gandul ca exista oameni ca Daniel pe lume, care au puterea de a spune: "nu am sa raspund la acesta ironie!" oameni ca Iulian Ignat, care a oferit premiul Formula AS filmului "Rosia Montana- un loc la marginea preapastiei", argumentand ca atat el cat si echipa Formulei As sunt sustinatori ai acestei cauze, ca mai exista oameni- precum regizorul filmului Rosia Montana- care au spus, spun si vor spune: 

"Rosia Montana e Romania! Salvati Rosia Montana!" 

Eu, ce-am avut de spus, am spus, ca altfel n-as fi putut... Si, vorba ceea: 
               cina are urechi de auzit, sa auda! 



preluat de pe: lauramariailea

sâmbătă, 20 octombrie 2012

acela doreste cantitatea, acesta calitatea


"E de mirare cum acesti oameni, vinovati deopotriva de aceleasi pacate, repetate adesea, sunt diferiti inaintea lui Dumnezeu, ba socot ca si inaintea oamenilor duhovnicesti. Unul nu stie nicidecum de cadere si sculare, desi e stapanit de patimi; celalalt insa cade si se scoala, e biruit si biruieste, se lupta si se nevoieste, nu vrea sa raspunda cu rau pentru rau dar nu se poate tine din pricina obiceiului, se sileste sa nu spuna ceva rau, se mahneste cand capata jigniri si totusi isi reproseaza ca se mahneste si se caieste de aceasta, dar, desi nu se mahneste de jignirea primita, apoi nici nu se bucura. Toti cei ce se gasesc in asemenea dispozitie se impotrivesc patimilor, nu vor sa se supuna lor, se intristeaza si lupta. Parintii insa au zis ca orice lucru pe care sufletul nu-l vrea este de mica durata."

"Altul se bucura primind jignirea si socoate ca se cuvine sa o primeasca, pentru ca el insusi a dat motiv. Acesta cu mintea dezradacineaza patima. Sunt, in fine, si din aceia care nu se mai bucura fiind jigniti, ci se socotesc mult vinovati, intristandu-se pe deasupra ca au tulburat pe cei care i-a jignit. Faca bunul Dumnezeu sa fim in asa dispozitie a sufletului! 

Pentru o pricepere mai limpede a uneia sau alteia din aceste doua vietuiri vom mai spune asa: cel dintai, supunandu-se legii, indeplineste numai cantarea. Al doilea se obliga la lucrarea mintii, are pururea cu sine numele lui Iisus Hristos pentru distrugerea vrajmasului si a patimii. Acela se bucura cum a sfarsit cantarea. Acesta insa multumeste lui Dumnezeu daca in linistea sa, netulburat de cugetele rele, face rugaciunea. Acela doreste cantitatea, acesta calitatea. (...)

Cel care pretuieste calitatea rugaciunii isi cunoaste neputinta si si ajutorul lui Dumnezeu.  Rugandu-se, sau mai bine chemand numele domnului Iisus impotriva ispitelor vrajmasului, a patimilor si a cugetelor rele, el vede pieirea lor in fata infricosatului nume al lui Hristos si intelege puterea lui Dumnezeu si ajutorul Lui. Pe de alta parte, siluit si tulburat de cugetele rele, isi simte neputinta, caci nu poate sa se impotriveasca lor numai cu puterile sale. Si in aceasta se cuprinde toata pravila sa si toata viata. Si desi vrajmasul ii poate insufla bucuria mandriei de sine si cuget fariseic, totusi el intampina in acest nevoitor pregatirea de a chema numele lui Hristos impotriva tuturor cugetelor rele si astfel nu-si atinge tinta ademenirilor. "

COMORILE PUSTIEI- Meditatii despre Rugaciunea Inimii, Editura Anastasia

marți, 16 octombrie 2012

Sf. Siluan Athonitul


"Sfantul Apostol Ioan Teologul spune ca Poruncile lui Dumnezeu nu sunt grele, ci usoare. Dar ele sunt usoare numai din Iubire si daca nu este Iubire, atunci totul e un chin. De aceea, paziti Iubirea, nu o pierdeti, macar ca nu e cu putinta sa o aducem inapoi dar aceasta numai cu multe lacrimi si cu rugaciuni iar fara iubire viata pe pamant e un chin. Dar cine ramane in rau, acela omoara sufletul, lucru de care sa ne pazeasca pe noi Domnul."


apofatic si catafatic




"Treapta superioară a teologiei negative reprezintă 'un apofatism mai deplin și mai existențial, realizat prin rugăciunea curată. E un extaz al tăcerii interioare, o oprire totală a cugetării în fața misterului divin înainte de a coborî, în mintea astfel oprită de uimire, lumina divină de sus' (Stăniloae, Idem., p. 211; Palma, Idem , p. 310). "

 " (...) o ilustrare practică a aplicării sale se regăsește în "Rugăciunea minții", așa cum este prezentată de Părintele Cleopa ('Ne vorbește Părintele Cleopa', Ed. Mânăstirea Sihăstria, 2002, p. 7 - 32). Precum și în "Rugăciunea isihastă" (Parintele Serafim, 'Rugăciunea isihastă' în 'Revoluția Interioară', Ed. Herald, 2002, p. 129 - 146). Și mai adaug că o asemenea aplicare seamănă izbitor cu tehnicile extrem-orientale de "ridicare" a energiei Kundalini, C’hi în China și Ki în Japonia (Bhavan Shree Rajneehs, 'Kundalini', Ed. RAM, 1999). În plus, ceea ce spune Teologia Ortodoxă despre „Apofatic” , Islamul îl spune și el fără să-l denumească (a se vedea, de exemplu, Henry Corbin, ’ L’Histoire de la Philosophie Islamique’, Gallimard, 1986), iar Extremul Orient, prin Budism (și, mai ales, prin Zen), dar nu numai, îl practică. Mai vreau să adaug că, se pare, singurul dintre filosofii (să le zic „laici”) care a putut privi în profunzime, a fost Lucian Blaga cu a sa „Cunoaștere”, aparent dihotomică, „Paradisiacă” și „Luciferică”, din ’Trilogia Cunoașterii’. De altfel, chiar Părintele Stăniloaie după ce, inițial, l-a negat pe Blaga, ulterior a recunoscut faptul că gândirea acestuia se aproprie destul de mult de „Catafatic și Apofatic”.

ARTICOLUL INTREG in gasiti aici: Hermeneia- Apofatic si Catafatic

duminică, 14 octombrie 2012

ORDO- Atelier de Dezvoltare Personala sau despre importanta lui "I can speak!"

ORDO- Atelier de Dezvoltare Personala, Moeciu de Sus

Am tot vrut sa va vorbesc despre o minunatie de vara, care s-a petrecut pe un taram mai magic, asa... Simt ca a venit momentul potrivit sa o fac, cu inima deschisa si gandul curat. 

Am tot avut senzatia, in ultimii ani, ca imi 'scapa' ceva esential legat de modul meu de a-mi trai viata. Adica, eram cumva precum mesterul Manole si constructia sa... ceea ce cladeam ziua, noaptea se surpa. Ca era vorba de proiecte, de prietenii care se transformau peste noapte in agresiuni, de iubiri care se desirau intr-o secunda... rezultatul era cam acelasi, cu cateva exceptii. Ce-i drept, mai aveam in jur si cate o oglinda mai curata si mai buna, nu ne lasa Dumnezeu fara repere in lume. 
Asadar, oricat m-as fi straduit sa-mi ajut prietenii, sa-i inteleg, sa le fiu alaturi, unii aveau mereu cate ceva sa-mi reproseze. Pur si simplu nu intelegeam de ce nu e posibil sa traiesc in pace cu toata lumea. Iar cu proiectele personale se intampla intocmai: desi unii regizori ma asigurau ca la anul vom lucra impreuna, cand se intorceau eu nu ma mai aflam pe lista lor, de parca era la mijloc vreun blestem sau, in orice caz, ceva de felul acesta. Sa nu va imaginati ca m-as fi certat intre timp cu ei sau ca la lucru nu ne-am inteles- ar fi fost o explicatie logica si as fi priceput unde se ascunde pricina.  Dar marea durere venea tocmai din faptul ca nu intelegeam de ce Universul parea sa-mi spuna "iti daruiesc tot ce vrei!" iar 'darurile' Sale nu ajungeau niciodata la mine?! Se pravalea totul intr-o secunda, 'intr-un suspin urias, dumnezeiesc', vorba poetului. Si atat. Din care, desigur, am avut enorm de invatat!!

Acuma, admitand ca "asa cum ne sunt gandurile, asa ne este si viata!" in cele din urma mi-a ingaduit Dumnezeu sa-mi descopar neputinta. Vorba ceea ce mi-i draga mie: "cate tampenii nu facem cu aerul ca gandim atat de intelept!" Indraznesc de-abia acum sa marturisesc asta, pentru ca, in sfarsit, se vede, cu ajutorul lui Dumnezeu si al celor care Il iubesc- un rezultat, in cele din urma. Si despre asta e vorba: cand gandurile, vorbele si faptele noastre merg mana in mana!

Unde si cand am inteles asta?
La Vama Veche, la Tabara de Alchimie Spirituala.

Acuma, desigur, cand vor vedea- daca vor vedea- aceste insemne (eu m-am prins cum sta treaba cu baietii astia doi care mie personal mi-s foarte dragi) ei vor spune- clar- cum au facut-o de atatea ori: ca ei n-au nici un merit si ca meritul imi apartine, devreme ce am hotarat de buna voie si nesilita de nimeni sa merg la Tabara lor si sa ascult ce au ei sa-(mi) ne spuna. Eu as zice ca meritul e in primul rand al lor, pentru ca s-au gandit, intai si-ntai sa creeze un astfel de taram iar apoi sa-l si materializeze.

N-am sa va vorbesc prea mult despre Tabara, cei care vor simti chemarea, vor purcede, cu siguranta, in cautarea ei. Pentru doritori, Tabara s-a mutat de la mare la munte. Am sa incerc doar sa(-mi) va reamintesc ce inseamna sa asculti iar si iar Cuvantul Viu intr-un peisaj pe masura, sa pregatesti cat de cat 'terenul' ca el sa fie fertil pentru a Cuvantului samanta- sau macar sa vrei, ca daca vrei, Dumnezeu deja iti intinde mana, nu te lasa singur- iar apoi sa lasi acest Cuvant sa lucreze in tine.

Am invatat cea mai frumoasa lectie pe care as fi putut-o invata intr-o viata de om. 
Aceea care spune ca, "in prezenta iubirii si a blandetii se asterne o pace si o liniste in suflet de neasemuit iar aceasta energie are puterea de a modifica si sfinti toate planurile din jur, mineral, vegetal, animal, uman". Aceea care spune ca e suficient sa avem credinta cat un bob de mustar si putem muta muntii din loc. Stiu, stiu cat de usor se cade din aceasta stare, credeti-ma pe cuvant. E de-ajuns un singur gand ascuns de mandrie si gata, ai cazut iar de unde ai plecat. Din acest motiv nu am sa insist prea mult nici asupra parcursului meu. Dar trebuie sa spun si sa dau, cumva, mai departe, ceea am primit si eu.

Va lovesc oamenii, va cearta, va jignesc, va nedreptatesc? IUBITI-I!
Iubiti-i pe soferii nervosi si nerabdatori, pe colegii plini de invidie, pe prietenii care nu-si reproseaza lor niciodata nimic dar dau vina pe voi pentru viata pe care singuri si-au cladit-o! Iubiti-i pe cei de langa voi, pe fratii care sterg intr-o secunda tot binele pe care ati incercat sa-l faceti, dar isi amintesc fiecare greseala a voastra, de la origini pana in prezent! Iubiti-i pe toti, pentru ca "unul sunt toti si toti sunt eu iar mai departe nu mai pot sa numar!" Pentru ca, sa ne reamintim: "cum ne sunt gandurile, asa ne este si viata!"

Iubiti oamenii, iubiti-i PE TOTI, iubiti animalele, plantele, soarele, ploaia, zapada si norii! In tot si in toate se ascunde taina lui Dumnezeu! Si, nu in ultimul rand, iubiti-va vrajmasii! Rugati-va pentru ei. Si cititi Cartile Sfintilor Parinti, ei sunt cei mai buni indrumatori pe aceasta cale. Orice ar fi, nu uitati de IUBIRE! Pentru ca "unde dragoste nu e, nimic nu e!" Si cand vorbesc de Iubire, ma refer, desigur, la Iubirea aceea despre care vorbea Sfantul Apostol Pavel. Nu exista bucurie mai mare, decat aceea de a darui Iubirea. Pentru ca "daruind, vei dobandi!"





 Si am sa inchei cu un fragment din proiectul pe care l-am gandit in timp ce ma aflam la Tabara de Alchimie Spirituala, care mi-este foarte foarte drag si care, cu ajutorul lui Dumnezeu a primit unda verde, ca in felul acesta sa pot darui si eu oamenilor din jurul meu ceea ce mi-a fost si mie daruit: 

"Nu mai conteaza... doar ca mintile si sufletele noastre pitice, care or mai fi daca or mai fi, cate or mai fi pe unde or mai fi, sa priceapa cel mai marunt si mai aspru si mai trist sens al lumii: ca totul e iubire, iubire de pitic, sublima, ultimativa, tiva, nativa, narativa, locomotiva iubire de pitic, cea care anuleaza intr-o clipa coordonatele stiute ale lumii, cea care poate face abstractie de orice!" Matei Florian

Multumesc, Oreste! Multumesc, Doru!

Pentru cei interesati:

ORDO- Atelier de Dezvoltare Personala, Moeciu de Sus

Oglinda Tarkovski 1/4  (1974) RO Sub “Zerkalo”
    
  Vezi  mai multe  video    din   film


"Arta este capacitatea de a crea, este reflectarea in oglinda a gestului Creatorului. Noi, artistii, nu facem decat sa repetam, sa imitam acest gest. Creatia este unul dintre momentele de pret in care ne asemanam Creatorului; de aceea n-am crezut niciodata intr-o arta independenta de Ziditorul suprem, nu cred intr-o arta fara Dumnezeu. Sensul artei este rugaciunea, este rugaciunea mea. Daca aceasta rugaciune, daca filmele mele pot aduce oamenii la Dumnezeu, cu atat mai bine. Atunci viata mea isi va capata intregul sens: acela esential, de a sluji. Dar nu il voi impune niciodata: a sluji nu inseamna a cuceri. " A. Tarkovski

Dumnezeu cu Maica Domnului cu toti Ingerii si toti Sfintii din Cerurile cele inalte sa ne ajute! Amin!



sâmbătă, 13 octombrie 2012

but there has to be more


Duy Huynh "Unwinding the Path of Self Discovery"


 "Now summer is gone
And might never have been.
In the sunshine it's warm.
But there has to be more.

It all came to pass,
All fell into my hands
Like a five-petalled leaf,
But there has to be more.

Nothing evil was lost,
Nothing good was in vain,
All ablaze with clear light
But there has to be more.

Life gathered me up
Safe under its wing,
My luck always held,
But there has to be more.

Not a leaf was burnt up
Not a twig ever snapped...
Clean as glass is the day,
But there has to be more."


Arseny Tarkovsky 



and this I dreamt, and this I dream


"And this I dreamt, and this I dream,
And some time this I will dream again,
And all will be repeated, all be re-embodied,
You will dream everything I have seen in dream.

To one side from ourselves, to one side from the world

Wave follows wave to break on the shore,
On each wave is a star, a person, a bird,
Dreams, reality, death - on wave after wave.

No need for a date: I was, I am, and I will be,

Life is a wonder of wonders, and to wonder
I dedicate myself, on my knees, like an orphan,
Alone - among mirrors - fenced in by reflections:
Cities and seas, iridescent, intensified.
A mother in tears takes a child on her lap."


Arseny Tarkovsky



vineri, 12 octombrie 2012

canta-voi si voi lauda

 "1. Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea: canta-voi si voi lauda intru inima mea.
2. Desteapta-te, slava mea! Desteapta-te, psaltire si alauta!
Destepta-ma-voi dimineata!
3. Lauda-Te-voi intre popoare. Doamne, canta-voi Tie intre neamuri. 
4. Ca mai mare decat cerurile este mila Ta si pana la nori adevarul Tau."

fragment Psalmul 107, 
Un psalm al lui David


marți, 9 octombrie 2012

toti aici


De ce sa ne fie frica de iarna, cand afara se va porni ninsoarea cea alba, mana cereasca aducatoare de pace sufleteasca si de lumina, iar inauntrul nostru, mugurii iubirii treziti din adancuri ne vor saruta mintile si drumurile obosite? 

"Singurul meu vis e sa-mi las genunchii in zapada, sa-mi sap o groapa si sa ma invelesc. Acolo sigur e cald si as avea ghiocei si branduse si as astepta primavara si as invia atunci. Am senzatia ca am trecut cel mai greu examen al vietii mele. 
Asa ca e timpul s-o iau de la capat, cu forte proaspete. E bine, nu?" - Matei Florian

Acesta e o mica parte din proiectul care urmeaza sa se nasca... curand. :)
A primit unda verde!

Si parcursul meu sta drept marturie ca atunci cand Profesorul vine si-ti taie capul, s-ar putea ca acest gest crancen al lui sa-ti coboare mintea acolo unde e BINE sa fie... 
Sa faci efortul sa-l iubesti, chiar si dupa ce ti-a taiat capul. Sa incerci. ATAT! Si Dumnezeu o sa-ti intinda mana daca tu depui niscai efort, ca singur nu ai cum sa cobori in adancuri. Dar cu Faclia Iubirii lui Dumnezeu in mana, nu ai cum sa ratacesti prin cotloanele intunecate ale fiintei care esti.

Da-te cu capul de pereti, plangi cat vrei si urla daca iti vine! 
Rupe-te, sfarama-te, fa-te bucati!
Dar nu uita niciodata ca pe tot parcursul acesta, DUMNEZEU E CU TINE!
Cere-I ajutorul!
Spune-I ce simti, recunoaste in Fata Lui ca esti mic si ca nu poti fara El!
Si El iti va intinde mana!

Dumnezeu sa ne ajute pe toti sa razbim la Lumina!
Amin!

Dragostea ii arata omului cum ar trebui el sa fie. Cand iubesti, descoperi in tine o nebanuita bogatie de tandrete si duiosie si nici nu-ti vine sa crezi ca esti in stare de o astfel de dragoste . - A. P. Cehov

 "A cunoaste. A iubi.
Înca-odata, iar si iara,
a cunoaste-nseamna iarna,
a iubi e primavara.

A iubi - aceasta vine

tare de departe-n mine.
A iubi - aceasta vine
tare de departe-n tine.

A cunoaste. A iubi.

Care-i drumul, ce te-ndeamna?
A cunoaste - ce-nseamna?
A iubi - de ce ti-e teama
printre flori si-n mare iarba?

Printre flori si-n mare iarba,

patima fara pacate
ne rastoarna-n infinit
cu rumoare si ardoare
de albine rencarnate.

Înc-odata, iar si iara

a iubi e primavara."


Lucian Blaga 

"Si nu ne vine sa credem... nu ne vine sa credem ca zapada aceea inghetata si ursuza s-a lasat induplecata atat de usor..."  Matei Florian 



"Si ne privim mirati unii pe altii si nu ne vine sa credem. Nu ne vine sa credem ca ne-am adunat toti aici." Matei Florian
 

luni, 8 octombrie 2012

duminica sufletului meu


Astazi, toata ziua a fost si inca este  duminica! Si maine va fi duminica! Si toata saptamana va fi duminica!!!!!!! Si cata vreme voi pastra aceasta bucurie si aceasta iubire in inima, va fi duminica!

Asadar, sa fie duminica!!!!!!! 
Duminica sufletului meu.

CRED, DOAMNE, AJUTA NECREDINTEI MELE! :)





"Omul care si-a pierdut credinta in minuni se simte respins de ordinea divina, care se petrece undeva, in afara lui."

Nu credeti in minuni, bazati-va pe ele!... a zis odata un Invatat. :)

duminică, 7 octombrie 2012

Tarkovski- filmul ca rugaciune


Am tot vrut sa va recomand cartea aceasta. 

"Daca dorinta criticului de a tine in mana taina operei este legitima si poarta, implicit, acordul creatorului, (caci opera a fost faurita tocmai pentru a vorbi), impulsul de a pune mana pe taina persoanei este sacrileg, asemeni oricarui impuls posesiv asupra fiintei umane si, asadar, oarecum demonic. Interogand taina operei, vom pastra taina creatorului- speram, intru totul in spiritul lui Tarkovski, ale carui personaje favorite se impun cel mai adesea prin densitatea tacerii, rareori prin vorbire si mai niciodata prin dezgoliri psihanalitice."

"Pe de alta parte, orice comunicare umana neinscrisa in ordinea firescului si a iubirii de semeni, orice tentativa de vedetism, orice pretext de participare la slava lumii erau respinse din start, organic."

"Faceam baie in paraul rece, alergam desculti, aproape dezbracati, ne inzdraveneam si ne faceam mai voinici. Dar pe nesimtite, cu ajutorul mamei, patrundeam adancimea frumusetilor naturii si descopeream maruntele ei miracole. Padurea de mesteceni, proaspata si luminoasa, crangul umed de plopi tremuratori..."

"Aceia si-au platit cuvantul marturisitor cu ani grei de progoana, de detentie, chiar si cu viata, dar strigatul lor si-a infaptuit menirea, a ajuns la contemporani."

"Intr-o societate si cultura atee, lipsita de un reazam spiritual autentic, orice portita de evadare de sub teroarea educatiei si a gandirii materialiste, cea de toate zilele, era de bun augur. Tarkovski nu are incredere in dialectica materialista, iar problematica sociologica si politica - de orice nuanta, fie ea si voalat contestatara- ca si emanciparile de orice fel, nu il intereseaza. Il preocupa tot ceea ce evoca realitatea unui plan superior al existentei, cauta intelepciunea lumii, este atras- fara a avea, pentru inceput, o busola precisa- de semnele unei ordini mai inalte a spiritului. "

"Iubirea omeneasca este acea minune capabila sa reziste oricarei teoretizari seci despre lipsa de speranta a existentei. Pe ea se sprijina omul, ea este ceea ce ii este dat pentru totdeauna."

"Dar ce stim noi despre moarte, cand nu stim nimic despre viata? Si cand stim ceva, facem totul ca sa uitam cat mai repede."

"Tarkovski era un adevarat artist rus, intruchiparea constiintei, a perfectionismului, a libertatii interioare, a tariei morale. Si, cel mai important, avea o tarie launtrica, fireasca pentru el, sa ia asupra sa si sa traiasca durerile si suferintele noastre. In asemenea oameni se intrupeaza constiinta unei generatii."

"El cauta in permanenta sensul sensul vietii, sensul libertatii si al nebuniei. Iar, pe de alta parte, sinceritatea sa in relatiile cu lumea are ceva din increderea unui copil. Toti vad ca Domenico este nebun, poate ca asa si este. Dar motivul nebuniei, al sentimentelor si al reactiilor lui este intru totul normal."

"Lupta lui Domenico ne priveste pe toti, el are dreptate atunci cand ne acuza de pasivitate. El este nebunul care acuza normalitatea de slabiciune si care se sacrifica pentru a-i trezi, pentru a-i obliga sa actioneze."

"Naiv, ca multi artisti, era intr-adevar un om artistic si paradoxal, in sensul ca putea sa fie deschis sau misterios, vesel sau serios. Avea multa tandrete."

"Aflata nici la sat, nici la oras, casa tarkovskiana este o casa izolata, traind in mijlocul naturii, eventual intre o padure, o campie si o apa: este casa din vis."

"Casa filmelor lui Tarkovski este centrul in jurul caruia graviteaza intreg universul sufletesc al personajelor, este polul central al amintirilor esentiale; aflata intr-o vesnica opozitie fata de prezent, ea este casa sufletului."

"In afara este spatiul devenirii, al luptei, al adultilor, al dialecticii; inauntru e taina neschimbarii, al eternei copilarii, al metafizicului."

"Iar absenta lui Dumnezeu din constiintele oamenilor este cea care face ca insasi speranta, dorinta, iubirea, compasiunea sa devina exercitii spirituale aproape imposibile."

"Regizorul ne sopteste ca Paradisul se afla aici, pe insula planetei albastre pe care traim; problema este ca am uitat sa mai udam copacul din inima ei, firavul pom al vietii."

"Amagit de mirajul urcusului fara sfarsit al cunoasterii si al cuceririi cosmosului exterior, omul isi descopera, deodata, haosul si marele vid interior si imposibilitatea comunicarii cu semenii: teorema timpului faustic a esuat, omul isi descopera cu stupoare absurditatea tuturor eforturilor si se repede, instinctiv, in mirajul amintirilor fericite ale originilor (individuale sau cosmice), in illo tempore."

"O mare concetrare de vointa de purificare, jertfelnica, rugatoare, poate aduce pogorarea harului dumnezeiesc si spalarea, sfanta spalare de murdaria pacatului si a necunostintei, prin lacrima pocaintei si a smereniei, aducand fiinta inapoi, pana la starea originara, adamica." 

"Cine poate sa-si elibereze constiinta de teroarea trecutului, acela s-a eliberat de timp. Este acel acum pot vorbi, pe care-l rosteste adolescentul balbait din prolog, la sfarsitul sedintei de hipnoza- parabola a eliberarii prin creatie, prin descatusarea limbajului artistic."

Elena Dulgheru- "TARKOVSKI filmul ca rugaciune"

O carte care mie mi-a mers direct la suflet!
 

sâmbătă, 6 octombrie 2012

iar dupa foc va fi o adiere de vant lin


"A zis Domnul: Iesi si stai in fata Domnului! Ca iata, Domnul va trece; si inaintea Lui va fi vijelie naprasnica ce va despica muntii si va sfarama stancile, dar Domnul nu va fi in vijelie. Dupa vijelie va fi cutremur, dar Domnul nu va fi in cutremur; dupa cutremur va fi foc, dar nici in foc nu va fi Domnul. Iar dupa foc va fi o adiere de vant lin, si acolo va fi Domnul." (III Regi, 19, 11-12)

si chiar mai departe


"Există două soiuri de compasiune. Unul plin de slăbiciune si sentimental, care de fapt nu este altceva decât nerăbdarea sufletului de a se elibera cât mai repede de penibila înduiosare în fața nenorocirii altuia, asadar o compătimire care nici măcar nu e compătimire, ci doar o apărare instinctivă a propriului suflet în fața unei suferinte străine. Și un altul, singurul demn de luat în seamă-compătimirea nesentimentală, dar creatoare, care stie ce vrea si este hotărâtă să îndure totul, cu răbdare si compasiune, până la capătul puterilor si chiar mai departe." 

Stefan Zweig- "Suflete zbuciumate"



vineri, 5 octombrie 2012

in bataia vantului


"Începând de azi intrăm într-o perioadă de derivă. S-a terminat cu experimentele frumoase, lipsite de pericol major. De acum ne însoţeşte peste tot o umbră, cea care ne va spune că orice acţiune are un revers, orice faptă generează o reacţiune şi orice direcţie se poate întoarce imediat de unde a pornit pentru cel care nu ştie să păşească liniştit, în Pace, în rezonanţă cu adâncimile subtile ale universului, mute de atâta lumină şi cunoaştere." (...)

"Este, aşadar, vorba aici despre utilizarea unui simţi special, despre atenţie, despre dragoste, despre credinţă, despre combinarea acestora pentru atingerea idealului. Când toate acestea sunt unite într-un singur element atunci avem de-a face cu inspiraţia, iar inspiraţia este o trăire care dă sens vieţii şi o duce pe cărări nebănuite, necunoscute chiar și pentru cel care este inspirat." (...)

 "Asta înseamnă că tot ceea ce debutează acum ne invită la a privi viaţa cu maximă responsabilitate, cu înţelegere şi curaj şi că dacă va fi nevoie va trebui să renunţăm la această haină pentru a merge goi în bătaia vântului. 

Recomandarea pentru această zi este aceea de a ne presa să ne înfruntăm greşelile, păcatele, bucuriile incomplete sau adânci, adică rezultatele muncii de aici şi de a le da acestora o expresie superioară. Dacă reuşim să valorificăm această zi beneficiul va fi deopotrivă material şi spiritual, adică se va atinge acea armonie între lumea materială şi cea spirituală. A exista în două lumi şi a obţine beneficii în amândouă, nu este acelaşi lucru cu a fi bun şi rău în acelaşi timp. Suntem creatori, asemenea fiinţei divine care ne-a insuflat viaţă, şi avem darul de a transforma la voinţa materia în energie şi de a materializa energia în realizări fizice remarcabile." GH. COSER



...


"Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, 
nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă"

Sfanta Evanghelie dupa Ioan, 12:24