sâmbătă, 31 iulie 2010

Postul Adormirii Maicii Domnului



„Aleasă prin sfatul preştiutor şi înainte de veci al lui Dumnezeu, preînchipuită şi propovăduită înainte de naştere prin Duhul Sfânt“, cum spune Sfântul Ioan Damaschinul în „Dogmatica“ sa, Maica Domnului este cea mai cinstită între sfinţii Bisericii, fiindcă prin ea a încetat întristarea şi a răsărit Hristos, bucuria lumii. Postul închinat Adormirii Maicii Domnului, care tocmai a început, este un prilej de reflecţie asupra stării noastre duhovniceşti şi de reapropiere spirituală de Dumnezeu prin rugăciune şi fapte bune. Despre originea şi evoluţia acestui post în istoria Bisericii şi rânduiala liturgică pe care creştinii ortodocşi o urmează în cele două săptămâni de la începutul lunii august ne vorbeşte părintele Daniel Bărîcă, preot la Biserica „Buna Vestire“ din Capitală şi membru în Comisia de Liturgică a Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Maica Domnului - ajutătoarea tuturor celor care o cheamă în rugăciune

Părinte Daniel Bărîcă, ce reprezintă Maica Domnului pentru cultul ortodox în general şi pentru viaţa creştinilor în special? Cum trebuie să parcurgă acest post credincioşii Bisericii?

Fiind Mama Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Maicii Domnului trebuie să i se acorde o cinstire deosebită. În cultul ortodox, după Persoanele Sfintei Treimi, cea mai înaltă cinstire se acordă Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria. Noi avem posibilitatea în acest post, mai mult decât în celelalte perioade ale anului, deşi permanent noi trebuie să aducem rugăciuni Maicii Domnului, să ne apropiem duhovniceşte mai mult de ea, să ne spălăm de păcatele noastre. E nevoie să trăim mai aproape de Dumnezeu şi, cu ajutorul Maicii Domnului, acest lucru este mai uşor. Ea este ocrotitoarea tinerilor, a copiilor. Ea sprijină pe cei căsătoriţi. Este ajutătoare celor necăjiţi. E bucuria celor întristaţi, aşa cum o mărturiseşte unul dintre Acatistele închinate ei. Ea e ajutătoarea tuturor celor ce o cheamă în rugăciune. Trebuie să postim pentru a recâştiga, cum spun Sfinţii Părinţi, raiul pierdut. Totodată, într-o lume în care este vădită influenţa diavolului asupra oamenilor, trebuie să postim pentru că „acest neam al diavolilor iese numai cu post şi cu rugăciune“, aşa cum ne spune Mântuitorul Hristos. Este bine ca toţi creştinii ortodocşi să cerceteze biserica, să se spovedească şi să se împărtăşească în această perioadă a Postului Adormirii Maicii Domnului. Astfel vom ajunge la comuniunea mai deplină cu Hristos, prin Maica Sa.

Creştinii ortodocşi tocmai au intrat în Postul Sfintei Maria. Cum s-ar încadra această perioadă între formele de preacinstire acordate Maicii Domnului?

Postul Adormirii Maicii Domnului este una dintre formele de preacinstire a Maicii Domnului. Lui Dumnezeu îi acordăm o cinstire absolută sau latria, Maicii Domnului îi acordăm preacinstire sau supravenerare, iar celorlalţi sfinţi - cinstire. Trebuia să existe o formă deosebită de cinstire a Maicii Domnului în raport cu ceilalţi sfinţi, pentru că, aşa cum mărturisim în rugăciunile şi slujbele noastre, ea este „mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii“. Maica Domnului este Maica Vieţii, cea care a născut pe Hristos Mântuitorul şi care ne ajută la mântuire prin rugăciunile de mijlocire către Fiul său, Biruitorul morţii. Noi, ortodocşii, ţinem acest post în cinstea Maicii Domnului pentru a ne pregăti duhovniceşte să întâmpinăm marea sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului şi a trecerii ei cu trupul la cer. După Tradiţia ortodoxă, însăşi Maica Domnului s-a pregătit pentru trecerea ei la cele veşnice prin post.

După Sfântul Simeon al Thesalonicului („Patrologia Graeca 155, col. 901“), acest post este ţinut pentru a cinsti şi mai mult cele două praznice care sunt în această perioadă, adică Schimbarea la Faţă a Mântuitorului Hristos (6 august) şi Adormirea Maicii Domnului (15 august). Prima sărbătoare este dătătoare de lumină, iar a doua este aducătoare de milostivire şi de mijlociri înaintea lui Dumnezeu pentru noi, oamenii.

Acest post este, în Biserica Ortodoxă, după cel al Paştilor şi al Crăciunului, al treilea ca însemnătate. Pe toate cele patru posturi se clădeşte spiritual biserica fiecărui creştin ortodox, ca pe patru stâlpi ai urcuşului anual către mântuire. Sfântul Apostol Pavel ne spune: „Oare nu ştiţi că voi sunteţi biserică a Duhului Sfânt şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?“ (I Cor. 3, 16). Această biserică a sufletului nostru trebuie înălţată prin anumite rânduieli bisericeşti, iar postul ajută la înălţarea spirituală a sufletului nostru. Postul Sfintei Maria sau al Sfintei Mării, aşa cum este el cunoscut în popor, începe la 1 august şi se sfârşeşte în ziua Adormirii Maicii Domnului (15 august). Anul acesta are o specificitate, postul începând cu o zi mai înainte, pentru că vineri, 31 iulie, este tot zi de post şi se lasă sec în seara zilei de joi, 30 iulie. Postim de mâncărurile „de dulce“ (carne, lactate, peşte). Anul acesta, praznicul Adormirii Maicii Domnului cade sâmbăta, deci se poate mânca de dulce în ziua praznicului, dar în anii în care sărbătoarea cade miercuri sau vineri, se dezleagă numai la peşte, untdelemn şi vin în această zi.

Cititi mai departe AICI

Glumele Cerului

Nu stiu ce sa mai zic de toate semnele astea, mai mult sau mai putin haioase :) N-am cum sa le evit, n-am cum sa fug de ele nici sa vreau! Dar nici celalalt... se pare ca suntem inconjurati! Ma simt ca intr-un film clasic alb negru, totul pare bine gandit , si deodata... trosc! CULOARE! Asa, netam nesam, pe nepregatite, glumele Cerului direct in capetele noastre ...

... Rasuceste incet butonul radioului... imi vine sa-i zic: "no! no! no! nu face asta!" Dar stiu deja ca nu mai pot sa evit adevarul, asprul adevar asa ca ma incred linistita in ce ar putea sa urmeze! Asta nu, asta nu, asta nu! Nu-i place nimic! Si deodata alege! As rade in hohote, (poate ca si el- intuindu-i simtul umorului), dar ne abtinem! Uneori nu pot sa fac asta... rad si nu ma pot opri! Alteori nu se poate abtine el - atunci ma incrunt si el rade si mai mult... in fine! Radioul ne-a cantat cam tot drumul... de data asta nu a ras nimeni! Poate ca eram prea obositi... sau poate ca uneori e prea greu sa te prefaci cand aceste "coincidente" au ceva important de povestit si de trezit in sufletul tau! Cine stie? Cine poate stii? Doar cei care au invatat sa le asculte! :)))

vineri, 30 iulie 2010

The Mirror Never Lies

Gata, ma prind de lectie! Inteleg acum si cearcanele si spaimele si pe vesnicul du-te/vino! Caci : FOCUL NU POATE COBORI IN ADANCURILE APEI FARA A SE STINGE! :) Iar apa asta are, cica, un fel aparte de a se revarsa continuu :))) Interesant totusi, cum zodia Berbec recunoaste ca a vazut diverse luminite in padure, ochi rosii si a auzit multe multe zgomote stranii! Si adauga: DE FRICA!!!Doamne, cati Berbeci imi mai scoate Destinul asta in cale? Ca m-am saturat de toti aprilisii astia care (imi sunt de altfel foarte dragi TOTI, si totusi!!!)... imi mananca energia si sufletul :) Si vezi Doamne, se mai si minuneaza de ce Pestele tace si nu-i contrazice, doar zambeste, chipurile, misterios!

Na, e fascinant sa vad ditamai Berbecul cum sta in fata mea ca un copil, le povesteste altora exact despre temele mele preferate (energii, ozn-uri, chakre) si se enerveaza cand el, facand misto de toate astea, ma surpinde zambind ingaduitor! "Ce?" ma intreaba! "Nimic! E doar frumos, chiar minunat ca suntem cu totii atat de diferiti!" Atunci il vad cum isi duce mana la par, cum ochii lui scapara incruntati o mirare spre mine; isi trece degetele lungi prin suvitele de culoarea nisipului in soare, incercand sa inteleaga toleranta si modul sublim al apei de a curge, chiar si cand intampina obstacole! El, saracu Foc, ce sa zica? S-ar aprinde el intr-o contrazicere, da' are cu cine? Cu Pestele visator, zambaret si tolerant, care-i mai si marturiseste verde-n fata ca-l place tocmai pentru ca e di-fe-rit! Si asta numai pentru a-l observa cum in astfel de momente pline de confuzie pentru aprigul Berbec, albastrul ochilor lui, Siberia care ma invaluie de cateva saptamani bune, capata cumva, o nuanta cald- aramie ... buzele devin netede si senine iar chipul cazut se inalta intr-o mirare copilareasca a alchimiei neintelese! Imi apare transformat atunci, avand chipul unui adolescent miop, dar foarte inteligent si frumos! Si numai pentru asta il tachinez tacand! Pentru a-i vedea inca o data liniile fetei ridicate intr-un suras al Gasitorului Bucuriei pierdute! Stiu ca atat e permis si ca mai mult nu mi se cuvine, nu ingaduie Cerul! Stiu si e greu fiindca stiu! Dar e si asta un fel de fericire, caci pentru asta vin Pestii in lumea asta: sa-i fericeasca pe altii, sa le dea incredere, sa le spuna vorbe frumoase, adevarate, alese! E un schimb fairplay, credeti-ma! Caci numai asa gasim noi motivatia lui A FI! Si doar asa putem noi invata marea lectie a Sacrificiului: printr-o ardere interioara in singuratatea celui mai adanc abis! Si astazi STIU, STIU CARE E LECTIA! Astazi, cand a vorbit despre ozn-uri si paduri magice- am inteles! Mi-e foarte clar acum de ce se agita si il cuprinde un soi de neliniste cand vorbim despre schimbari majore si despre ziua care are astazi doar 16 ore in loc de 24!
- "Daaa??? Si cine dovedeste asta? As vrea sa stiu si eu, mai ales ca Einstein a spus ca timpul e relativ, nici macar nu exista! Astea sunt niste teorii ezoterice care nu demonstreza nimic!"


Zodiac Comments

~Magickal Graphics~


"Si omul nu e o teorie ezoterica? Dar Dumnezeu? Dar lumea, universul, planetele si Luna? Dar eu? Sunt eu, oare, doar ceea ce vezi cu ochii tai albastri si pamantesti?"

Niciun raspuns nu mai vine, doar o sclipire de foc din ochiul albastru de caine! :)

Nu ma obosesc sa conving Berbecul, va dati seama! Asta e farmecul meu! Nu ca n-as avea argumente, dar din felul lui de a vorbi inteleg ca unele raspunsuri nu le poate auzi din cauza coarnelor imbarligate :) In lumea lui, a nasterii n-ai cum sa vorbesti despre moarte! Si nici nu vreau sa fac, de asta m-am nascut Pesti, ca sa pot sa inteleg toate celelalte zodii "inaintemergatoare"! Dar nu pot sa nu acord o oarecare importanta acestei intalniri, amintindu-mi de toti Berbecii care mi-au mancat sufletul doar pentru a-mi spune la final: "ma doare capul rau de tot!" Iar eu, ca un veritabil cunoscator in ale Berbecilor, raspund logic si pe gustul lor: "o fi de la vreme!" "Nu, nuuu- vine raspunsul- sunt si planetele! ... E si Lilith in Pesti..." Si cu cel mai serios si incruntat chip se face disparut, nepermitandu-mi sa iau parte la lupta lui stangace si feroce cu toate "teoriile astea ezoterice!" Si eu raman c-un zambet larg pe buze si pe tample... si cu-n fel de intrebare din vremea adolescentei mele mioape:

History or Madness?



All alone now
Except for the memories
Of what we had and what we knew
Everytime I try to leave it behind me
I see something that reminds me of you

Every night the dreams return to haunt me
Your rosary wrapped around your throat
I lie awake and sweat, afraid to fall asleep
I see your face looking back at me

And I raise my head and stare
Into the eyes of a stranger
I've always known that
the mirror never lies


People always turn away
From the eyes of a stranger
Afraid to know what
Lies behind the stare

Is this all that's left
Of my life before me
Straight jacket memories, sedative highs
No happy ending like they've always promised
There's got to be something left for me

And I raise my head and stare
Into the eyes of a stranger
I've always known that
the mirror never lies


People always turn away
From the eyes of a stranger
Afraid to know what
Lies behind the stare

How many times must I live this tragedy
How many more lies will they tell me
All I want is the same as everyone
Why am I here, and for how long

And I raise my head and stare
Into the eyes of a stranger
I've always known that
the mirror never lies


People always turn away
From the eyes of a stranger
Afraid to know what
Lies behind the stare

Pianul

Un film sublim incununat cu Palme D’Or la Festivalul de la Cannes din 1993, cu trei statuete de Oscar si nominalizat la alte cinci categorii de catre Academie un an mai tirziu, Pianul este o pelicula de referinta in istoria cinematografiei. Senzual si sensibil, Pianul este unul dintre putinele filme regizate de o femeie care a reusit sa faca epoca si sa devina un titlu cult pentru cinefili. Jane Campion a reusit sa creeze un univers erotic si sentimental insolit, fara precedent in reprezentarea cinematografica a fascinantei relatii dintre barbat si femeie.

Actiunea se desfasoara in Noua Zeelanda a mijlocului de secol nouasprezece, unde o tanara femeie scotiana, muta, soseste impreuna cu fiica sa pentru a se casatori cu un colon. Mariajul de convenienta nu o incanta deloc pe Ada McGrath (Holly Hunter), astfel ca aceasta se dedica in totalitate pasiunii ei pentru pian. Obtuzitatea spirituala a sotului o arunca pe Ada in bratele unui localnic pe nume George Baines (Harvey Keitel) care, desi pare foarte necioplit, este sensibil la farmecul si frumusetea spirituala a femeii. Destinul ticluieste ca insensibilul sau sot sa vanda pianul chiar lui Baines. Ada va afla ca isi va putea recupera instrumentul daca ii da noului proprietar lectii de pian. Daca la inceput relatia dintre cei doi va fi tensionata, in final, Ada si George invata sa experimenteze o idila neobisnuita, in care senzualitatea se imbina cu armonia acordurilor de pian.

Superba imagine a Adei McGrath cantand la pian pe o plaja din Noua Zeelanda acompaniata de dansul senzual al seminudei sale fiice Fiona (Anna Paquin), ambele spionate de privirea lubrica a lui George Baines, precum si cea in care Ada alege in ultima clipa viata renuntand sa mai plonjeze definitiv in valurile oceanului, incatusata de pianul sau, sunt considerate a fi doua dintre cele mai frumoase scene din istoria cinematografiei.

http://www.cinemagia.ro/filme/the-piano-pianul-1341/





The Piano

joi, 29 iulie 2010

Acum vom sta...



"Acum vom sta înlăuntrul unui ochi
văzuţi din toate părţile.
Sfera ne va-nconjura glorios
deodată cu hărţile.
Copaci cu vârfurile întoarse spre noi,
munţi, oraşe, catedrale...
Ca pe un zid al morţii maşinile
înegresc, albe spirale.
Te ţin de umăr. Tu.nclini tâmpla

rece ca.ntotdeauna.
Suntem doi şi singuri
şi-n loc de inimă ne bate luna."

Nichita Stanescu

- Esti strain?
- Eu vin de pe luna! mai zice! :)



Nu stiu ce am eu cu Luna asta si cu toti cei care imi amintesc intr-un fel sau altul de ea? Home! Home! Home! :) and Big Family! :)))

miercuri, 28 iulie 2010

Siberie dans tes Yeux

Semne si coincidente care isi rad de mine la tot pasul... :) si o privire de gheata care ma fixeaza si ma intreaba niznaiesc: "ce-i?" Ar mai fi multe de povestit, dar atat deocamdata! Oricum, runa e haioasa... :))) la fel ca toata viata mea :)))

WUNJO

BUCURIA SI EXTAZUL Runa anunta bucuria in munca prin creativitate, talent artistic sau manual.

In dragoste bucuria va veni prin schimb de sentimente si placeri fizice. Daca entuziasmul nu va paraseste se va concretiza o schimbare.

SFAT:
Utilizati-va aptitudinile creatoare si intuitia pentru a va duce la bun sfarsit proiectele. Totul depinde de placerea cu care veti lucra.

marți, 27 iulie 2010

Un Gand...

Contemplare

Linia 3

Nu evalua situatia doar la suprafata, contempleaza intelesul real si valorile tale interioare se vor schimba in mod corespunzator.


Lectii mai vechi, mai noi

Imi recitesc si eu poeziile, copilariile :) ... Doamne, pe unde am mai fost si eu cu ani in urma? Doamne, pe unde oi mai fi acum? Doamne, cate amintiri, rataciri si reveniri... :)

Alchimie

"take my hand and follow me"
said the devil
with his blue eyes
with his red smile
teeth like diamonds

follow me, coward!
... and I did...

'cause there's a place
after this meeting with fire
full of virgin snow
where I cand dance naked
only me and my lover
for a dream
for an year
for one hour...

24 nov. 2004, Sibiu

***

This earthquake inside my skin
these broken walls inside my spirit
how to rebuild them?
how to meet with my Self again?

how big in our Universe
bigger than us
killing parts of us
just to keep us Alive
for another day

these crazy women inside of me
running in circle
never stoping
NEVER
never stoping

savage animals
biting me from inside out
eating me more and more every day

and this child
CRYING
never wanting to grow up

candles again
burning in my soul, in my eyes
IMAGES... ancient images
HISTORY or MADNESS?

never an old lady

24 nov. 2004

P.S. N-am sa uit niciodata noaptea in care am scris poeziile astea... camera goala, eu, pe la 3 dimineata cocotata pe masa, cu plapuma pe mine si cu o lumanare langa, priveam pe geam cum ninge si nu intelegeam de unde atatea vise, si oameni si paradoxal, singuratate! Trebuie sa scriu poeziile astea, sa intelgem cu totii cate nelinisti avem de rumegat si de incinerat pana sa ajungem la PACE!

***
Where are you, Nichita?
Tell me about your lion love
bitting your face, again and again

unexpected lions jumps into my thoughts
unexpected gardens and jungles
full of savages
dancing around a big fire

who am I to have this?
bleeding in mud
loosing my reality
argiung with angels
yelling at God

a lion bited me, Nichita
I'm wounded forever
it's drinking my blood
but never kills me

I'm not a rational woman anymore
but I understand LOVE for the first time

24 nov. 2004

UNgandUNnesomn

nu mai scartaie nicio zapada
nu mai cade nici macar un fulg de nea
fir-ar al dracului ce ma poate enerva
un gand un nesomn al altuia

mai canta-mi un cantec cu foste fecioare
mai stinge lumina din cluburi de fum
sa-mi intre trecutul cu zapezi albe-n pumni
sa cred in minuni, sa mai cred in minuni

dar nu se mai satura ielele-ursitoarele
arunca din ceruri acelasi blestem
si facem din iubire un penibil harem
tampitii de noi, atata putem

ce noapte bizara- de-ar stii, ar pleca
dar nu mai asculta nici el de tacere
fir-ar al dracului, ce ma poate enerva
gandul ca te mai pot intalni undeva ...

7 ianuarie 2004, Arad

luni, 26 iulie 2010

Poate ca Da!

Nu stiu ce sa mai spun de lectia asta care mi-a venit! Azi, la repe, am ascultat povestea Sfantului Cristofor... cred ca nu intamplator! - "Cristofor era un barbat foarte frumos (un fel de Don Juan, asa- zice regizoarea) si pentru a nu cadea in ispita iubirii de sine s-a rugat la Dumnezeu sa il poceasca. Si Dumnezeu i-a facut cap de berbec. Asa credea preotul din Rasinari. De berbec, fiindca zugravii de biserici nu pictau foarte clar capul de animal. Putea fi orice mamifer..."

Astept si eu, in continuare, semne! Semnele care vin nu sunt pe gustul ratiunii mele, si uit mereu cum ca "inima are ratiunile ei, pe care ratiunea nu le cunoaste!" E ca o voce cunoscuta care-mi spune mereu: "si daca faci o prostie, ce? Cum altfel vrei sa cunosti natura si forma lucrurilor?" Si apoi, Sabato, din adolescenti :" cate tampenii nu facem cu aerul ca gandim atat de intelept!"

Poate ca tot ce trebuie sa fac este sa-mi dau voie sa curg, sa ascult vocea, sa privesc ochii care ma fixeaza si incearca sa desluseasca ceva, dincolo de soarele caprui! Si aceleasi picaturi de ploaie care-mi incretesc parul, mereu si mereu:

"Ploua ca in jungla!" spun! "Si, te rog, nu ma intreba de unde stiu cum ploua in jungla!"
"Chiar asa, de unde?"
"Pai, din Cartea Junglei!"
"Da, trebuia sa-mi dau seama ca in lumea ta Baloo iti scrie mailuri: la noi in jungla ploua, pe la voi cum mai e?"

Mai ramane intrebarea cea mai draga: "Vii acasa?" Si ce altceva as putea eu raspunde, decat : DA! VIN ACASA!

Poate ca e persoana care stie drumul catre Casa mea! Poate ca da! Pentru ca noi ne cunoastem de undeva!

duminică, 25 iulie 2010

Intreaba si ti se va raspunde!!!

Daca nu ai de lucru, un film bun de vazut sau o carte de citit, o plimbare de savurat sau o luna de privit, apuca-te sa pui intrebari... nu de alta, dar s-ar putea sa si afli raspunsul! :)))))))))))))))))))

"In planul relatiilor personale, Cumpatarea simbolizeaza faza pasnica a intelegerii armonioase, intalnirii amicale si deschise, precum si a atractiei dragastoase. Aceasta experienta poate fi traita numai in liniste. Nu activitatea, ci intimitatea sufleteasca, nu stralucirea exterioara, ci modestia plina de farmec, vor fi trasaturile acestei experiente. Cumpatarea poate anunta si legaturi noi, care ne vor aduce fericire."

O sa trec numai titlurile (fara explicatii) ca sa se amuze cei care stiu despre ce este vorba :)))

Deci, intrebarea intrebatoare are urmatorul raspuns:

Ce este: CUMPATARE!- Venus in sensul armoniei si ponderarii

Ce se adauga: Regele de Cupe- Soarele in Pesti, ca expresie a insusirilor de mediu, cunoasterii intuitive si promptitudinii in ajutorare.

Ce simt: 9 de Spade (asta-i cea mai tare!)- Saturn/Luna, ca expresie a ingrijorarii, apasarii si sentimentelor de remuscare.

Ce a dus la aceasta situatie: Carul (si asta-mi place!)- Berbecul, simbolul punerii in miscare a fortelor.

Ce cunosc: Dreptatea! Jupiter/Marte, ca forta de judecata, si Venus in Balanta, in sensul corectitudinii si ponderarii.

Cum va continua: 8 de Spade Saturn in a 4-a casa, ca expresie a inhibitiei, a retinerilor interioare. Rabdare, inhibitii, retineri!

Asa ma vad: 2 de Cupe Venus pe ascendent, in sensul intalnirii dragastoase.Iubire, intelegere, legatura parteneriala.

Asa ma vede el: 10 de monede Jupiter in a 2-a casa, in sensul abundentei si bogatiei.

Siguranta emotionala, bogatie si legaturi familiale.(!!!!!!!!)

Sperantele si temerile mele: 5 de bate- Intrecere jucausa- Competitie, Pasiune

Rezultatul: 3 de Cupe-Venus, ca expresie a veseliei si recunostintei.

Fertilitate, bucurie, creativitate.

sâmbătă, 24 iulie 2010

Templul din Vis



Iar am visat cu Asia... ancestrala :) nu stiu de ce am senzatia ca eram in Korea, dar nu sunt sigura... se poate sa fi fost China sau chiar Japonia! Am vazut niste temple minunate azi noapte, imense, imi mai amintesc ca-i studiam pe oameni, felul cum femeile isi tineam mainile, felul in care umblau, cu pasii lor marunti si capetele plecate... Strazile erau iarasi prafuite si totul parea undeva, cu mii de ani in urma. Stiu ca o fata a fost amenintata cu taierea capului la un moment dat, nu mai stiu cine!

Imi mai amintesc ca am avut un ghid azi noapte: o persoana, care era nascuta in locurile alea si care mi le prezenta, de parca as fi fost doar un vizitator :) sau, mai bine, un musafir :) la un moment dat am ajuns intr-o zona unde erau foarte multi lei si tigri, mult praf, si am intrebat acel ghid de ce e poarta deschisa? Nu e problema daca ne ataca? Si persoana mi-a raspuns ca ii e frica de fiecare data cand trece pe acolo, dar nu are ce face, asa e viata! Am trecut pe langa o multime de lei, care insa stateau tolaniti pe jos... altii se plimbau, dar erau foarte linistiti. Apoi am ajuns intr-o zona ceva mai civilizata, ca si cand acolo de abia incepea sa se inalte o posibila civilizatie si am intrat intr-un templu unde am aflat ca acel loc este acum un muzeu! :) Na, cam asta fac eu in absenta concediului... mai un samurai, mai o jungla mica, mai un muzeu, mai un templu... si dimineata, parca m-ar trezi cineva din moarte clinica, asa ma simt! Colegii ma intreaba la teatru ce e cu mine, unde imi sta capul si de ce mi-e somn... si ce sa le spun?
- Stii, cred ca azi noapte nu trebuia sa vizitez Asia! E, totusi, cam multa informatie pentru o singura noapte! "

Candoare


" E la fel ca atunci. Ca la optsprezece.
Aceeasi apa, aceeasi lacomie de trandafir,
aceeasi aplecare a trupului
si spaima de sarut, si a te trezi din somn e-o fericire
si sambata si targul Mosilor,
toate acelasi. "

- Atunci, ce s-a schimbat ? intreaba domnul invatator.

" Nu stiu. N-am invatat lectia.
N-am invatat nici o lectie.
Am lipsit de la lectie.
N-am putut sa vin la scoala
pentru ca am fost sanatoasa. "

- Atunci, am sa te las repetenta, spune domnul invatator.

" Asa si trebuie. O sa mai incerc.
O sa ma straduiesc. Poate ca-mbatranesc
pan' la semestrul urmator "

Nina Cassian

Zambind...


"Zâmbind cu umeri ascuţiţi,
cu părul, fără noimă încăierat la tâmple,
cu irişii albaştri-aurii
plin de tăcere, iată-te cum vii
şi te învecinezi cu mine.

Zămbind depun pe gâtul tău
sărutul înrudirii, şi mă îmbrac în seară
(în singurul veşmânt ce mi-a mai rămas)
şi tot zâmbind, tot fără glas,
întineresc a suta oară."

Nina Cassian



Fir-ar sa fie, cum reusesti sa-mi apari fix in fata de fiecare data cand fug de tine si cum reusesti sa ma faci sa rad de fiecare data cand nu mi-e bine??? Fir-ar sa fie, fir-ar sa fie, fir-ar sa fie... nu e bine!!!!!!!!

vineri, 23 iulie 2010

Spuneai ceva?

Poezie cu dedicatie subtila, cu ocazia speciala a intrarii lui Saturn in Balanta.
A venit si lectia, recunosc, pe masura fricii mele (by the way, jos palaria!) asa ca, nu-mi mai ramane sa va spun decat: sa ne auzim cu bine! Scapa cine poate! :)

"Spuneai ceva? Spuneam ceva?
Soptisesi, poate, o-ntrebare
Sau, poate, un raspuns.
Dar glasul nostru nu era ascuns?

Poate zaream o soapta in pleoapa tremurata.
A fost atunci? Acum e altadata?
Si tu, si eu tacusem parca ani intregi,
Stiind ca nu-nteleg ce-ncepi sa intelegi.

Zadarnica parada a talcurilor scrise
In jocul de-a sfiala amutise.
Nu vrem sa stim CE SUNTEM
CE AM FOST
SI CINE.

Tu ma numisesi "Tie"
Eu te numisem "Tine"
SA TE CUNOSC? SA MA CUNOSTI?
STAM UNUL LANGA ALTUL CA PLOPII MARI SI PROSTI!"

Tudor Arghezi "Spuneai ceva?"



joi, 22 iulie 2010

3 IRON

Nu cred ca am vazut un film care sa descrie atat de bine cam ce cred eu despre iubirea dintre doi oameni. Cei care ma cunosc mai bine stiu ca sunt experta in taceri de felul acesta, iar cand mai dau si de cineva care nu simte nevoia sa tulbure aceasta liniste, ba, din contra, se simte ca pestele in apa savurand aceasta tacere, e raiul pe pamant! Acuma, sa nu va inchipuiti ca nu am si eu momente de adanc delir si poate, zile cand nu ma mai opresc din vorbit! Insa, pe de alta parte, nu-mi amintesc sa fi iubit cu adevarat o persoana iar in prima clipa cand am vazut-o sa nu amutesc! Amutesc, exact asa ca-n filmul asta si orice explicatie sau vorbarie nu-si mai afla sensul in clipa aceea. Inmarmuresc, ca si cand cineva din launtrul meu intelege maretia acelei intalniri si se minuneaza! Atat! Si stie ca tot ceea ce mai trebuie sa faca in clipa aceea este sa savureze momentul respectiv prin toti porii fiintei. In fine, nu despre mine vreau sa vorbesc, cu toate ca filmul acesta parca descrie cel mai ascuns coltisor al fiintei mele! Nu stiu ce "trecuturi" am eu cu istoria si cultura acestor popoare, dar se pare ca regizori precum Kurosawa sau Kim-Ki Duk definesc poate cel mai bine taina ascunsa a sufletului meu! Oricum, ce ramane dintr-o mare intalnire? Amintirea felului in care esti privit, culoarul de lumina care se deschide, facand loc unei comunicari care nu tine de vorbe inutile si cuvinte, sunetele din camera sau cainele latrand undeva in curte. Dar cel mai mult, lumina privirii! Atatea amintiri cu oameni care s-au asezat langa mine, si deodata au tacut! Cateva minute mai tarziu mi-au zambit si deodata... LUMINA! In intuneric, Lumina!Cuvintele dispar, pentru ca ele nu pot lua viata daca nu se naste mai intai gandul ce le creaza! Si eu cred ca ne putem intelege foarte bine doar prin aceste ganduri, mult mai bine decat prin cuvinte, cred foarte tare in asta! Cuvintele sunt atat de precise si nu au cum sa poarte in ele toata incarcatura semnificatiei. Pe cand gandul adevarat te umple de adevar, si atunci, de abia atunci RECUNOSTI si INTELEGI! Cel putin asa cred eu! Dar se pare ca nu numai eu...

P.S. Simt nevoia sa-i mai multumesc inca odata lui Radu! Datorita lui am ajuns, in sfarsit, la acest regizor. Stiam de el, dar ca un Pesti veritabil, am asteptat valul potrivit care sa ma ghideze inspre el. Si a meritat... Caci toate se intampla la momentul potrivit, pentru a putea intelege mai bine si mai bine si mai bine...

Nici macar nu banuim cate rani stau ascunse in noi



Hai sa ne vindecam recunoscundu-ne, in primul rand, ranile trecutului, caci numai in felul acesta ne putem alchimiza: acceptand ca avem rani si ca ele mocnesc si dor ingrozitor...

Hai sa ma vindec si eu, recunoscand in cele din urma ca uneori mi-e atat de dor de tine incat as putea jura ca-ti intuiesc gandul strigandu-ma pe nume si agresand pseudolinistea noptii. Mi-e dor de tine, si imi dau voie sa-mi amintesc de asta doar cand intamplator aud cantecele pe care le fredonam mai mereu in drumul nostru catre tarmul oceanului, la propriu si la figurat.

Poate ca ai fost mereu acelasi barbat, venit in fata mea sub diferite chipuri si infatisari. Poate ca de fiecare data am baut acelasi vin rosu si am dansat acelasi tango.

Dar, dintre atatea chipuri pe care le-ai avut, unul singur s-a lasat descoperit... chiar si acum, cand au trecut sase ani de atunci, inca continui sa o faci- si esti singurul, din tot teatrul acesta de oglinzi, care imi marturisesti cum compui cantece si inveti sa canti la chitara doar pentru a le povesti astfel oamenilor despre mine. De fiecare data acelasi, cu chitara, si cu ea ma ameninti mereu, chiar de la prima iubire, de parca ar fi sageata ta si arcul care sa te apare de marea confruntare cu mine... Cred ca asta e: vrei sa fi altul, iti schimbi mereu infatisarea, culoarea ochilor, numele, parul, zambetul si mai ales glasul si totusi nu ma poti pacali. Mi-e dor de tine... vino cand esti pregatit- atat mai vreau sa stii...

In rest, numai de bine! :)











"Ah, curajul, curajul curajul... daca l-am avea intotdeauna! Poate ca atunci viata asta ar merita sa fie traita..." zicea odata Hedda Gabler!

luni, 19 iulie 2010

Capela Ingerului

Filmul rusesc Придел Ангела/Angel's Aisle (Pridel Angela) 2009

În Rusia Sovietică, tânărul comisar Maxim (Alexei Morozov) este trimis pe insula Konevets la mănastirea de acolo sub masca unui frate de manastire cu misiunea secretă de a elimina un oficial de rang înalt din Finlanda. Dar misiunea lui devine una personală de călătorie duhovnicească și de pocăinţă pentru greşelile din trecutul lui.

Filmul il puteti viziona AICI! Doamne Ajuta!


duminică, 18 iulie 2010

Samurai



Am uitat sa va povestesc, saptamana trecuta am visat cu samurai... vaaai, ce vis am avut! Ce locuri, incantatoare si infricosatoare intr-o oarecare masura! Ma plimbam cu fratele meu intr-o zona plina de samurai, care efectiv zburau si se invarteau prin aer! Habar nu am cum am ajuns acolo, paream oarecum nistre straini, intrusi in fortareata sau cautam pe cineva?!? La un moment dat a aparut un individ care a vrut sa dea mana cu fratele meu si el tinea mana stanga la spate (era ceva tactica, in caz ca strainul il va ataca). Si stranul acela vroia sa-i tina cumva mana, ca si cand stia ca daca fratele meu stie tactica asta, nu-l poate invinge! L-a atacat, totusi, dar fratele meu a reusit (datorita libertatii mainii stangi) sa-l invinga! Apoi am fugit prin niste cotloane si spatii inguste, erau multe esarfe/panze in loc de usi, semitransparente si decolorate cumva de timp si de soare, mult galben si portocaliu pastelat si deodata, prin crapatura unei usi (pare-se, existau si camere mai "protejate", chiar secrete) am vazut un fel de maestru vrajitor, era imens, si inalt si bine facut, cu o costumatie de razboinic si mi s-a facut teama, cumva, nu atat ca imi va face rau cat de maretia a ceea ce simteam ca vad! A fost un vis minunat, si samuraii aceia care se tot invarteau prin aer de parca zburau si contraziceau legea gravitatiei... Si Maestrul acela, care stia ca privesc unde nu mi-e permis si zambea cu intelepciunea celui care parca stia ca "cerul se ia cu asalt si numai cei curajosi ajung sa-l cucereasca!" Mi-a ramas mai mult senzatia locului prin care am colindat, maretia locului- ceva cu adevarat de nedescris. Atat de pamantesc si de mistic, totodata, ca un portal intre Cer si pamant, ca o posibilitate de ascensiune spre piscurile Zeilor.

P.S. Iar ma minunez... am gasit o poza cu costumatia completa a samuraiului (pe care, by the way, nu am vazut-o niciodata in viata asta! :) si guess what? Asa parea imbracat Maestrul acela ( eu il numesc asa, probabil era doar un samurai cu mari calitati :))). Na, visul de poate sa aiba lagatura cu toate informatiile primite anterior despre Japonia, despre faptul ca cica in viata anterioara mi-am dezvoltat capacitati si forta de luptator. Probabil ca are lagatura si cu inconstientul colectiv a lui Jung... si cu multe altele. E totusi ciudat ce fel de viata pot sa duc eu in plan oniric si cat de linistita ma vad ceilalti in viata de zi cu zi... cum zicea bine profu despre mine: esti ca un ocean adanc, niciodata nu stiu ce o sa mai scoti la iveala! :) Dar oare nu suntem cu totii asa? :)))

Armonie



Sa ajute Dumnezeu!

EHWAZ



ARMONIA
Acest simbol semnifica deplasarea.

El poate indica o schimbare a locului de munca, a profesiei, o calatorie sau o schimbare a domiciliului (locuintei). Fiind o puternica sursa de progres aceasta runa va cere o veritabila deschidere de spirit.

SFAT:
Fiti pregatit sa apucati haturile, sa va adaptati sau sa va schimbati optica. Fizic sau spiritual trebuie sa va miscati, sa calatoriti, sa descoperiti noul. Debarasati-va de vechile probleme si lansati-va in aventura.

Am gasit armonia in cele mai simple lucruri si astazi cred cu tarie ca aici e cheita spre linistea noastra. Copiii sunt cu adevarat cei mai curati invatatori ai nostri, nu trebuie decat sa acceptam ca avem multe de la invatat de la ei si s-ar putea sa avem cele mai frumoase surpize! A fost cel mai surpinzator concendiu al meu, cel mai linistit, armonios, jucaus si plin de surpize! E incredibil sa-ti vezi mama si fratele jucandu-se de-a v-ti ascunselea, alergand prin gradina cu cei doi nepotei, razand in hohote, incercand fiecare sa castige jocul... Apoi discutiile de seara, cantecele, jocul de-a magia, intebarile despre zane si ingeri, despre oamenii rai si despre ce trebuie sa faca un om mare! As fi ales sa raman acolo inca vreo doua luni, dar poate ca doza aceea de armonie e venita doar pentru a-ti da puterea sa mergi mai departe, sa mai inveti cate ceva despre tine iar apoi sa le povestesti celorlati despre bucuria de fi acum si aici, cu trupul, cu mintea si cu toate gandurile, de a te bucura de raza de soare de astazi, de a intelege ca fericirea si armonia e acolo, in tine, si a fost mereu acolo, trebuie doar sa-ti dai voie sa fi fericit, sa crezi ca meriti asta! Putem gasi in fiecare moment o parte a sufletului lipsa, dar putem gasi, tot in fiecare moment, implinirea, intregul, armonia! Cum zice proverbul acela care mie mi-e foarte drag? "Inteleptul e fericit si-n iad, pe cand prostul sufera si-n paradis!" Am venit aici, in exil, sa invatam iubirea, sa gasim in noi armonia si de-abia atunci lumea din jurul nostru se va schimba! "Fi tu schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume!" Alegeti micile bucurii de zi cu zi si veti vedea cum toate se vor reaseza in matca, la locul lor! Trebuie sa le multumesc celor doi nepotei ai mei care mi-au readus credinta, speranta, jocul si iubirea in viata mea de adult! Trebuie sa le multumesc ca exista, ca au venit aici sa ne invete, sa sufere de multe ori atat de mult din cauza noastra, cei care nu reusim uneori sa vedem simplitatea! Nu pot sa va spun cate am invatat de la ei! Am lasat de-o parte cartile, filosofiile si am ales sa ma arunc in joaca lor, in imaginatia lor, in bucuria lor! Mi-am amintit cum e sa te bucuri cu adevarat castigand la "Nu te supara frate!", cum e sa sari intr-un picior, cum e sa fugi dupa pisici, cum e sa razi pentru ca nu poti prinde o musca! Mi-am amintit de mine, copil fiind, m-am bucurat atat de mult incat acum, intorcandu-ma aici, departe de ei, nu pot sa zic decat: MULTUMESC! MULTUMESC! MULTUMESC!

"Doamne, ca tovaras de drum, tine-mi, pastreaza-mi pan' la moarte un suflet de copil."


vineri, 2 iulie 2010

2 iulie- Asezarea vesmintului Nascatoarei de Dumnezeu in biserica din Vlaherne


Nu am cuvinte sa descriu ce simt, se tese in jurul meu un drum care ma duce catre Acasa... Si ma simt datoare sa transmit mai departe o informatie care a ajuns mai demult la mine (nu intamplator!) si pe care de abia acum o inteleg. Povesteam cu o draga prietena despre Parintele Arsenie Boca si alti Sfinti Parinti, si, la un moment dat ea mi-a spus ce i-a transmis un calugar. Acel calugar i-ar fi spus prietenei mele ca Maica Domnului este foarte suparata ca oamenii au uitat de Ea si de ajutorul pe care Ea il ofera tuturor acelora care se roaga Ei cu credinta adevarata si o cinstesc. Si astazi, de abia acum inteleg cat de adevarat este ceea ce a simtit acel calugar! Sa nu ma intelegi gresit, n-as vrea sa credeti ca va spun sa uitati de Parintele Arsenie, sau de toti Sfintii Parinti pe care i-a daruit acest pamant binecuvantat; cred doar ca si ei s-ar bucura mult, acolo sus, in Cer, daca ne-am aminti ca avem o Maica Preasfanta care mereu cere indurare pentru noi Tatalui Ceresc...

Asezarea vesmantului Nascatoarei de Dumnezeu in Vlaherne

Pe vremea binecredinciosului imparat grec Leon si a sotiei sale, Verina, erau in Constantinopol doi barbati cinstiti din randuiala senatorilor, anume Galvie si Candid, frati buni dupa trup. Acestia sfatuindu-se, au rugat pe imparat sa-i lase sa plece la Ierusalim, ca sa se inchine Sfintelor Locuri. Si fiind sloboziti, au plecat la drum si, ajungand in Palestina, au mers in Galileea, vrand sa ajunga in Nazaret, ca sa vada sfanta casa a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, in care - prin buna vestire a Arhanghelului Gavriil si prin venirea Sfantului Duh - a zamislit negrait pe Dumnezeu Cuvantul.

Deci mergand acolo si inchinandu-se, s-au odihnit intr-un sat mic, ce se intamplase acolo aproape, caci se insera. Iar dupa dumnezeiasca purtare de grija, au gazduit in casa unei femei vaduve, evreica, care era batrana cu anii si cinstita prin viata curata. Si pregatindu-se cina pentru dansii, au vazut inauntru o camara osebita, in care erau multe lumanari aprinse, ardea tamaie si iesea buna mireasma de aromate, caci acolo era ascuns cinstitul vesmant al Preacuratei Maicii lui Dumnezeu. Inca zaceau langa camara aceea si multi bolnavi, iar Galvie si Candid, vazand aceasta, se minunau de acel lucru strain si socoteau ca acolo se pazeste ceva din Legea veche.

Deci rugand pe acea femeie cinstita sa cineze cu dansii, au intrebat-o: "Ce este in camara aceea luminata de atatea lumanari si plina de miresme de tamaie, si pentru ce zac neputinciosii langa ea?" Iar ea tainuia la inceput lucrul cel ascuns de dansa, dar minunile care se faceau, nu putea sa le tainuiasca. Deci a zis catre dansii: "O, cinstiti barbati, iata, precum vedeti, acesti bolnavi care zac aici, toti asteapta tamaduiri de neputintele lor. Pentru ca in acest loc, orbii se lumineaza, ologii se indrepteaza, diavolii se izgonesc din oameni, surzii aud, limbile celor muti se dezleaga spre graire si toate bolile cele nevindecate, aici se tamaduiesc lesne".

Iar Galvie si Candid, auzind aceasta, au inceput mai cu dinadinsul a o intreba pricina pentru care s-a daruit acelui loc un dar si o putere de niste faceri de minuni ca acestea. Iar ea tainuind inca adevarul, a zis: "Se povesteste in neamul nostru evreiesc ca unuia din parintii nostri cei de demult, i s-a aratat Dumnezeu in acest loc. Din acel timp, locul acesta s-a umplut de darul lui Dumnezeu si intr-insul se fac multe minuni". Iar ei, luand aminte la cuvintele femeii, mai mult se aprindeau cu dorinta inimii spre aflarea adevarului, precum altadata Luca si Cleopa, cei ce au zis: Oare nu erau inimile noastre arzand intru noi? Deci au zis cu strigare: "O, preafericita femeie, te juram cu Dumnezeul cel viu, sa ne spui adevarul. Pentru ca noi nu pentru alta pricina am suferit atata cale de la Constantinopol si pana aici, decat numai sa vedem toate locurile sfinte care sunt in Palestina, si aici sa dam rugaciunile noastre lui Dumnezeu. Iar de vreme ce auzim ca in casa ta este un loc sfant si facator de minuni, voim sa aflam cu dinadinsul despre dansul cum s-a sfintit si pentru care pricina se lucreaza puteri intru dansul".

Iar femeia, fiind jurata cu numele lui Dumnezeu, a suspinat din adancul inimii si, varsand lacrimi din ochi, a grait catre dansii: "O, barbati alesi, aceasta taina dumnezeiasca, care acum ma siliti sa v-o spun, nu s-a stiut de nimeni pana astazi; dar, de vreme ce va vad oameni binecredinciosi si iubitori de Dumnezeu, am sa va spun aceasta taina ascunsa, nadajduind ca ceea ce veti auzi de la mine, veti pazi si nu veti spune la nimeni. Aici la mine este ascuns vesmantul Preacuratei Fecioare Maria, Maica lui Hristos Dumnezeu. In timpul cand ea s-a mutat de la cele pamantesti la cele ceresti, era acolo, la vremea ingroparii ei, una din stramoasele mele, vaduva, careia i s-a dat vesmantul acesta, dupa hotararea insasi Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu. Aceea, luand vesmantul, l-a pazit cu cinste in tot timpul vietii sale. Apoi, inainte de a muri, l-a incredintat in paza unei fecioare din neamul sau, poruncindu-i cu juramant, ca nu numai vesmantul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu sa-l pazeasca, ci si fecioria ei s-o pazeasca pentru cinstea Preacuratei Fecioare Maria.

Iar fecioara aceea, in tot timpul vietii sale, pazind de asemenea cu multa cinste vesmantul acesta, cand s-a apropiat de sfarsitul vietii, l-a incredintat si ea la alta fecioara curata si cinstita din neamul sau. Astfel ca, din fecioara in fecioara, trecand multi ani, acest sfant vesmant a ajuns pana la mine, smerita, care am imbatranit in viata curata fara barbat. Iar de vreme ce in neamul meu nu se afla nici o fecioara careia as fi putut sa-i incredintez aceasta taina, va spun voua despre dansa, ca sa stiti ca, pentru acest cinstit vesmant, care se gaseste in camera mea dinauntru, se savarsesc acele minuni aici. Insa va rog sa nu spuneti taina aceasta nimanui, nici in Ierusalim, nici oriunde va veti duce".

Iar Galvie si Candid, auzind de vesmantul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, s-au umplut de spaima si de negraita bucurie, si au fagaduit cu lacrimi ca vor pazi taina. Si au rugat-o pe femeie sa nu-i opreasca sa petreaca toata noaptea, in camara aceea, in rugaciuni, langa sfantul vesmant. Deci intrand inauntru, au vazut sicriul in care era pazit cu cinste sfantul vesmant al Maicii Domnului, in jurul caruia ardeau multe lumanari si era buna mireasma de aromate. Atunci au inceput mai cu dinadinsul a face rugaciuni cu lacrimi si cu multe inchinaciuni catre Dumnezeu si catre Preasfanta Lui Maica. Si aveau un singur gand amandoi, cum ar putea darui acea vistierie de mare pret cetatii imparatesti.

Apoi, sfatuindu-se ei, au masurat sicriul in latime, lungime si inaltime, si au insemnat asemanarea lui din ce fel de lemn era. Deci, luminandu-se de ziua, si-au ispravit rugaciunile lor si au iesit din camera aceea, multumind femeii ca i-a lasat sa stea toata noaptea inaintea cinstitului vesmant. Apoi, dand indestulata milostenie saracilor ce se aflau acolo, au plecat spre Ierusalim, fiind petrecuti de femeia aceea, careia i-au fagaduit ca, pana se vor intoarce in patria lor, iarasi au sa mai vina sa se inchine inaintea sfantului vesmant al Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu.

Deci ajungand ei la Ierusalim, s-au inchinat Facatoarei de viata Cruci si Mormantului Domnului. Si cercetand toate sfintele locuri dimprejurul Ierusalimului, au chemat la dansii un lucrator de lemn si i-au poruncit sa le faca un sicriu de lemn vechi, dupa masura si asemanarea aratata lui de dansii. Iar dupa ce sicriul a fost facut, au cumparat pentru el un acoperamant tesut cu aur si s-au intors la femeia aceea. Si ajungand la casa ei, i-au aratat acoperamantul cel tesut cu aur, rugand-o sa-i lase sa acopere cu el sicriul cinstitului Vesmant al Preacuratei Maicii lui Dumnezeu si sa le dea voie ca sa stea toata noaptea la rugaciune langa sicriu. Si castigand ei aceea, au cazut cu fetele la pamant inaintea sicriului si au udat pamantul cu lacrimi, rugandu-se Preacuratei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu ca sa nu-i opreasca a se atinge de sicriul sau cel cu vesmantul, ca sa-l ia cu dansii.

Iar cand era la miezul noptii si cand toti dormeau, au luat sicriul cu frica si, scotandu-l din camera, l-au ascuns in careta lor, iar in locul aceluia au pus celalalt sicriu, care a fost facut din lemn vechi in Ierusalim si, invelindu-l cu acoperamantul tesut cu aur, au stat pana la ziua, rugandu-se. Iar dupa ce s-a luminat de ziua, au multumit acelei cinstite femei si, inchinandu-i-se ei, au dat multa milostenie saracilor, apoi au plecat cu negraita bucurie.

Si ajungand la Constantinopol, la inceput n-au spus nimanui despre aducerea sfantului vesmant al Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, vrand ca sa ascunda la dansii acea nepretuita vistierie. Deci, zidind in casa lor o bisericuta mica, in numele Sfintilor Apostoli Petru si Marcu, au pus intr-insa sicriul acela cu sfantul vesmant, nu la aratare, ci intru ascuns. Iar dupa ce au vazut ca nu pot sa tainuiasca sfintenia cea atat de mare a vesmantului Maicii Domnului, pentru minunile care se faceau cu dansul, s-au dus si au instiintat pe marele imparat Leon si pe sotia lui, imparateasa Verina, asemenea si pe Preasfintitul Patriarh Ghenadie al Constantinopolului.

Iar acestia, umplandu-se de negraita bucurie, s-au dus la casa si biserica lui Galvie si Candid si, descoperind acel cinstit sicriu, au vazut nestricat, dupa atatia ani, sfantul vesmant al Maicii Domnului. Si s-au atins de dansul cu frica si cu buna cucernicie, sarutandu-l cu toata dragostea. Apoi l-au luat de acolo si l-au dus cu slava si cu praznuire in biserica Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu cea din Vlaherna. Deci l-au pus acolo intr-un sicriu impodobit cu aur, cu argint si cu pietre scumpe, si au hotarat ca in toti anii sa se praznuiasca punerea vesmantului Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, in ziua de doi iulie, intru cinstea si slava Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si a Celui nascut dintr-insa, Hristos Mantuitorul nostru, Cel slavit impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Nota - Vlaherna a fost un loc din Constantinopol, care se afla la malul portului corabiilor si a fost numit astfel dupa un oarecare slavit voievod al scitilor, care se numea Vlahern si fusese ucis in acel loc, unde, dupa aceea, s-a zidit biserica prea aleasa in numele Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu.

Articol preluat de pe:

http://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/asezarea-vesmantului-nascatoarei-dumnezeu-vlaherne-sf-voievod-stefan-mare-36178.html

joi, 1 iulie 2010

Cadoul din Muntele Athos





Astazi am primit cel mai frumos cadou de cand ma stiu... Am avut foarte tare senzatia astazi, plimbandu-ma prin parcul Subarini printre copacei si triluri de pasarele, ca in lumea aceasta exista oameni-Ingeri, adolescenti-Ingeri, copii-Ingeri... In timp ce tineam cadoul in mana, simteam cum devin din ce in ce mai mica si cum ceva dinauntrul meu creste si creste si creste si...

... A fost un sentiment coplesitor acesta, sa vina un astfel de adolescent-Inger si sa-mi multumesca el mie (chipurile) pentru tot ajutorul si increderea acordata si mai ales in felul acesta! Si atunci iarasi am inteles ca numai genul acesta de oameni (curati, modesti si mai ales ATENTI!) se pot numi pe ei insisi PITICI! Pai daca ati vedea voi ce dare de lumina lasa Piticul acesta in urma sa, ati intelege de ce tot simt nevoia sa vorbesc despre rolul sau in viata mea!

Numai cand vom intelege cate lectii avem de invatat de la acesti frumosi adolescenti care "au si deprins sa mearga pe valuri, in picioare" vom reusi cu adevarat sa le oferim increderea de a se deschide in fata noastra si a lasa lumina din sufletele lor sa ne invadeze pe noi, maturii, care uitam din cand in cand sa alergam prin ploaie -cu riscul de a raci :), uitam sa ne bucuram gatind impreuna cu persoana iubita ceva bun si dulce, care uitam de lucrurile acestea simple si totusi, cele mai pline de invataminte! Recunosc, am marea sansa de a avea alaturi un prieten adolescent deosebit, o minune de om, care imi ofera in primul rand speranta faptului ca sufletele curate si blande vor mosteni Pamantul! Iti multumesc, frumoaso! Nu pot sa-ti spun ce simte sufletul meu gandind ce dar a primit astazi si ce cale lunga a batut acest dar pentru a ajunge aici! Iti multumesc pentru ca mi-au oferit aceasta sansa, de a atinge o bucatica din energia Sfantului Munte Athos! Mi-ai ridicat sufletul in cerurile cele inalte! Dumnezeu sa te aiba in paza Lui pentru tot binele pe care il faci, pentru sufletul tau mare si curat, pentru tot ceea ce esti! Te imbratisez si-ti multumesc cu un zambet mare si senin pe chipul meu obosit, dar fericit!!!

Iar cititorilor acestui blog le doresc o luna iulie cu zile insorite, senine dar mai ales linistite! Doamne Ajuta!!!

Aceasta poezie e dedicata sufletului frumos care astazi mi-a marturisit ca ii este frica sa nu faca o greseala. I-am spus ca eu, personal, nu cred ca exista greseli, exista incercari si atat! Din aceste incercari invatam atat cat putem fiecare, importanta este buna intentie de a invata, restul nici nu mai conteaza! Si, ca sa fiu si mai explicita, iata o poezie cu dedicatie pentru cei care mie, personal, mi-au cucerit sufletul: adolescentii care nu se tem sa fie "altfel", chiar daca sunt judecati si luati peste picior de catre altii! SA-TI ASCULTI MEREU SUFLETUL, PENTRU CA ASA NU POTI GRESI! NUMAI EL TE VA DUCE PE DRUMUL CARE TE ASTEAPTA SA-L DESCOPERI! TE IMBRATISEZ! FARA FRICA, INAINTE, PENTRU CA DRUMUL TAU E PRESARAT CU FLORI DE CRINI :)))

Nichita Stanescu - Adolescenti Pe Mare

"Aceasta mare e acoperita de adolescenti
care invata mersul pe valuri, in picioare,
mai rezemandu-se cu bratul, de curenti,
mai sprijinindu-se de-o raza teapana, de soare.
Eu stau pe plaja-ntinsa taiata-n unghi perfect
si ii contemplu ca la o debarcare.
O flota infinita de yole. Si astept
un pas gresit sa vad, sau o alunecare
macar pan' la genunchi in valul diafan
sunand sub lenta lor inaintare.
Dar ei sunt zvelti si calmi, si simultan
au si deprins sa mearga pe valuri, in picioare."