luni, 30 mai 2011

am invatat

ce inseamna Iubirea!
iar el cu intreg universul au aflat si m-au imbratisat! :)
Ce-as fi eu fara rugaciunile mele si ale voastre?

doar o pata de sange care vorbeste...

dar, prin rugaciune, am aflat ca pot fi mai mult:

o pata de sange care Iubeste!



Where do you go
When your tides get low
In the summer dress
Of your drunkenness

I go far from here
Where the silence sleeps
In the very deeps
Of the holy blue

And I dream of you
And I dream of you
Dream of you
Dream of you

What do you say
When the rotted day
Is around your feet
In the noisy street

And your eyes fall rain
From pain from pain
I say never again
Never again
Never again

Why do you wander
So light though falling
In the underwater calling

I skate like a bird
Drunk on a word
Almost in love
If I only knew

But the best will drive
Through me and you
Me and you
Me and you

duminică, 29 mai 2011

Povestea Lantului celor 12 Piramide- Piramida 11: Maya si Quetzalcoatl

Piramida ce se află în reţea în zona Mexicului este Piramida Cheilor. Matricea pe care o vedeţi în ea se mută în afară pentru a se uni cu cele create de celelalte unsprezece piramide. Sufletul care guvernează această piramidă este Quetzalcoatl, Purtătorul Cheilor. În această piramidă, cheile şi simbolurile sunt create în concordanţă cu Legile Creaţiei. Şi aceste chei sunt purtate prin matrice, combinând înţelepciunea şi cunoştinţele. Ele au nu număr nelimitat şi se potrivesc între ele ca piesele unui puzzle gigant, formând Totalitatea a ceea ce umanitatea trebuie să experimenteze.

În starea de vis sau de meditaţie, o persoană se mişcă prin matrice, atrăgând cheile, ce se sincronizează cu experienţele necesare. Şi Quetzalcoatl a creat Cheile Înţelepciunii şi ale Cunoaşterii, pentru a conduce sufletele spre un nivel mai înalt al spiritului. Apoi a plasat cheile în matrice, pentru a fi găsite de cei aleşi, astfel încât acestea să înveţe umanitatea despre schimbările ce intervin la finele acestui ciclu. Şi cele două suflete care îl asistă pe Quetzalcoatl mânuiesc şi întreţin cheile, pentru că acum acestea au fost găsite, iar informaţia a fost „descuiată”.

pesemne

cand si-a intors privirea
si fata catre mine
eu deja ma facusem scrum
si zburasem

ochii lui poate aveau
aceeasi stralucire
numai irisul lor se micise deodata
si stanjeneala lui
se facuse o gura cascata

am incercat sa ajung la el
dar bratele lui
transformate in limbi de otel
nu lasau sufletul
sa purceada
inspre fire si taina

prin zimtii reci trecand in nestire
m-am facut bucatele de hrana

e gata cina! au spus ei
si el si-a luat paharul de vin
in mana lui dreapta

apoi a muscat din mine
cum musti
dintr-o paine calda

si m-am gandit:

Doamne
in mainile tale imi incredintez sufletul
nu pleca Tu din mine
tocmai acum

pe o banca
in noaptea pustie
am apucat sa scrijelesc o rugaciune:

atunci cand va rugati in taina, voi, prieteni
prieteni si frati
sa nu uitati sa spuneti o mica rugaciune
si pentru mine

nu puteam sa mai mor
eram deja fara cap
si totusi...

daca tu, cel care citesti
aceste randuri
mai crezi in Iubirea, nesfarsita Iubire
trimite-mi un gand
acum

acum

caci pesemne
eu
ma
prabusesc
in
ne-fire

miercuri, 25 mai 2011

bucura-te si fa ce vrei!

Călugărul Rafail Noica, băiatul lui Constantin Noica, s-a rupt de cele lumeşti
şi a ales să trăiască, acum 17 ani, pe o culme domoală a Apusenilor, la capătul
unui drum prăfuit ce şerpuieşte printre casele singuratice ale moţilor din satul
Lăzeşti (judeţul Alba). Sus, la lumină, se aud doar câinii ce apără teritoriul
interzis al stăpânului lor, apropiat de Dumnezeu prin rugăciune, credinţă şi
har.

Băiatul lui Constantin Noica, Rafail, s-a născut în 1942 şi a părăsit România la
vârsta de 13 ani, alături de mama sa englezoaică, Wendy Muston, şi de sora sa,
Alexandra. Ajuns în Marea Britanie, tânărul Răzvan, numele de botez al lui
Rafail, a încearcat să se apropie de mai multe culte religioase, trecând, pe
rând, la anglicani, penticostali, baptişti şi protestanţi. Întâlnirea decisivă a
vieţii băiatului lui Constantin Noica a fost cea cu părintele Sofronie,
povăţuitorul duhovnicesc al mănăstirii ortodoxe din Essex, cel care l-a
inspirat, în 1961, când avea 19 ani, să treacă la ortodoxie.

În 1965 a devenit călugăr, cu numele de Rafail, la mânăstirea din Essex, dar în
1993 s-a întors în România, iniţial pentru o scurtă vizită. A ajuns însă în
munţii Apuseni, unde a decis să rămână definitiv într-o sihăstrie îndepărtată
din satul Lăzeşti.
N-a mai primit pe nimeni de ani buni...

Filosof, eseist, publicist şi scriitor de mare anvergură, Constantin Noica s-a

născut pe 12 iulie 1909, la Vităneşti, Teleorman, şi a încetat din viaţă pe 4
decembrie 1987, la Păltiniş. A terminat în 1931 Facultatea de Filosofie şi
Litere din Bucureşti, iar în 1938 a plecat la Paris cu bursă. Între 1949 şi 1958
a avut domiciliu obligatoriu la Câmpulung Muscel, după care a fost arestat şi
condamnat la 25 de ani de muncă silnică, plus confiscarea averii, fiind acuzat
de ostilitate faţă de regim şi "relaţii ilicite cu străinii".

A executat doar şase ani şi a fost eliberat în 1964. S-a stabilit în Bucureşti,
unde s-a angajat cercetător la Centrul de Logică, în locuinţa sa desfăşurându-se
seminarii pe marginea filosofiei universale. Din 1975, s-a mutat la Păltiniş,
lângă Sibiu , casa filosofului devenind loc de pelerinaj şi inspiraţie pentru
discipolii săi, cum ar fi Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu. A fost înmormântat
pe 6 decembrie 1987, în curtea Schitului Păltiniş, la dorinţa sa expresă.

Constantin Noica - Scrisoare către Rafail

"Scrisoare către Rafail" a apărut acum 42 de ani, în revista "Prodromos",

numărul 8-9 din 1968, editată în Germania şi în Franţa, şi cuprinde mesajul
emoţionant al lui Constantin Noica adresat fiului său, în momentul în care
Rafail s-a călugărit.

"Ce poate fi în lumea voastră, dragul meu, că te-ai gândit să pleci din ea? Şi
sunt mulţi - mi se spune - care se despart de ea, chiar dacă nu intră în ordin,
ca tine. V-a mâhnit peste măsură lumea de azi? Aţi găsit că o puteţi sluji de
dincolo de ea? (.) În limba ta există o vorbă a trecutului care-mi pare, într-un
fel, mai adevărată astăzi decât oricare alta.

Este cea a lui Augustin, "iubeşte şi fă ce vrei". Căci dacă iubeşti cu adevărat
- s-a spus - nu mai faci aceea ce vrei, doar ce trebuie. Poate că lumea de azi e
uneori smintită . Ea şi-a luat toate libertăţile şi face tot ce-i place, dar nu
iubeşte întotdeauna.. (.) S-a sfârşit cu lumea aproapelui; este o lume a
departelui nostru, cea în care trăim şi se va trăi. Nu e o întâmplare că eu
însumi îţi scriu de departe, dragul meu, şi că-ţi scriu pe departe, nu de-a
dreptul, ca şi cum ai fi pentru mine doar unul din Rafailii lumii.

Dar nu te dezaprob şi nu i-aş dezaproba nici pe ceilalţi, chiar dacă ar fi oaste
şi biserică, iar nu singurateci. Nu vă dezaprob, chiar dacă m-aş teme că trăiţi
într- o lume gata făcută - şi care nu mai are ce face. (.) Eu nu am a-ţi da
lecţii. Spre capătul vieţii, văd că nu ştiu mai nimic. Dar când mă uit îndărăt,
văd că e ceva sigur până şi într-o viaţă ca a mea: e bucuria. N-am avut dreptate
decât atunci când m-am bucurat. Omul e fiinţa care jubilează. Omul a făcut
bucuria, şi a văzut că era bună. (.) Şi-ţi spun numai: bucură-te şi fă ce vrei!"

luni, 23 mai 2011

I realise...

You're Beautiful- PHOTO- vi.sualize.us

You're beautiful when you smile,
You're beautiful all the time,
You're beautiful even when you laugh,
And that we see your teeth

You’re beautiful when you blush
You’re beautiful in any circumstances
You’re beautiful even when you do a rotten joke
To fill in the silence

You’re beautiful when you’re wrong
You’re beautiful when you’re stubborn
You’re beautiful, I realise
Even when you have the air of a beast

You’re beautiful when you’re weak
You’re beautiful without a lie
You’re beautiful even if, when you’re weak,
It is not the moment to tell you

Already my love waves
I was deaf to the noise of their skimming
And as my love has always joked
I must be blind, I suppose

You’re beautiful when you drink
You’re beautiful when you’re stuffed
You’re beautiful when you walk wrongly
And that you know more about

You’re beautiful when you sleep
You’re beautiful when you’re snoring
You’re beautiful, that’s what’s strong
Even when you swell

You’re beautiful when poorly awake
You’re beautiful and I swear
You’re beautiful even when you have been wearing
Your blankets

You’re beautiful when you reproach me
Of being dishonest with you
But you’re beautiful even when you find yourself ugly
Then I guard myself

Already my love waves
I was deaf to the noise of their skimming
And as my love has always joked
I must be blind, I suppose



duminică, 22 mai 2011

Povestea Lantului celor 12 Piramide- Piramida 10: Machu Picchu si Lubileah

„Piramida prin care puteţi experimenta emoţii este cea care se află în reţea în zona Peru. Sufletul care creează prin intermediul acestei piramide se află pe frecvenţa Lubileah. În această piramidă, emoţiile variază de la cea mai joasă frecvenţă la cea de lumină şi de energie pură. Aici emoţiile sunt ţinute în stare de plutire, astfel încât să experimentaţi unde de energie lipsite de formă. Şi sufletele vor cunoaşte toate tipurile de emoţii, pentru că acestea sunt în matrice şi au venit să experimenteze toată gama lor. Vor aprecia la adevărata valoare frecvenţa luminii, care este creaţia, aceasta conţinând toate emoţiile aflate în echilibru, şi o vor conecta cu acea parte a fiinţei lor, ce este legată de dragoste, cea care menţine sufletul etern.”

Prin suferinţă, către cunoaştere

„Sufletele vor tinde către acest loc plin de emoţii înalte şi vor experimenta o mare suferinţă, care le va ajuta să înţeleagă totul mai bine. Şi vor simţi tortura şi chinul, dragostea şi compasiunea. Şi îşi vor transforma emoţiile în cuvinte şi fapte, în marea dramă pe care o trăiesc. Şi mari fapte vor lua forma unei expresii, a unor emoţii, ghidate de cursul matricei emoţionale. Şi vor intra în acest templu al emoţiilor, în sufletul lor, pentru a găsi răspunsuri la ghicitorile Creaţiei. Şi fiecare suflet va căuta până când va fi gata să intre în piramidă. Odată intrat va experimenta toate emoţiile pe rând, cu o înţelegere departe de priceperea umană. Fiecare suflet va îmbrăţişa toate emoţiile în sine. Veniţi cu mine acum în Piramida Emoţiilor. Vă voi învăţa să găsiţi pacea şi echilibrul din sufletul vostru”.

o ademenea...

"Se simtea ca era luna mai, luna mai cea atat de draga! Respirai adanc si-ti venea sa crezi ca nu acolo unde te aflai, ci undeva deasupra copacilor, sub cer, departe de oras, pe camp si in paduri, se desfasura in clipa aceea o viata primavarateca de sine statatoare, o viata tainica, minunata, bogata si sfanta, pe care mintea omului slab si pacatos n-o putea cuprinde. Si fara sa stii singur de ce, iti venea sa plangi."

"O, de-ar veni cat mai curand viata aceea noua, luminoasa, in care vei putea privi cutezator soarta in fata, cand iti vei putea spune ca esti pe drumul cel drept si adevarat, cand vei putea fi vesel, liber! Si, mai curand sau mai tarziu, o astfel de viata va veni! (...)

Isi dadea limpede seama ca viata ei se schimbase, ca aici era acum stinghera si straina, de prisos, ca nimic din tot ce o inconjura nu-i mai era de nici un folos, ca toata viata de mai inainte se rupsese de ea si disparuse, ca si cum ar fi ars si cenusa ei ar fi fost spulberata de vant. (...) In fata ei se asternea o viata noua, cu zari nemarginite, iar aceasta viata, inca nelamurita, plina de taine, o ademenea, o chema..." A. P. CEHOV

sâmbătă, 21 mai 2011

Despre Iubire

Atunci Almitra zise: “Vorbeste-ne despre Iubire.”

Iar el isi inalta capul privind multimea, si o tacere adanca pogorâ peste toti.

Apoi, cu o voce mare, incepu:


” Cand iubirea va face semn, urmati-i indemnul,
Chiar daca drumurile-i sunt grele si prapastioase,
Si cand aripile-i va cuprind, supuneti-va ei,
Chiar daca sabia ascunsa-n penaju-i v-ar putea rani,
Iar cand va vorbeste dati-i crezare,
Chiar daca vocea-i ar putea sa va sfarme visurile,
asemenea vantului de miazanoapte care va pustieste gradinile.
Fiindca, precum iubirea va incununa, ea trebuie sa va si crucifice.
Precum va face sa cresteti, ea trebuie sa va si reteze uscaciunile.
Precum ea se ridica la inaltimea voastra, alintandu-va ramurile
cele mai fragile care freamata in lumina soarelui,
Tot la fel va razbate pana in adancul radacinilor voastre,
Zdruncinand inclestarea lor cu pamantul.
Asemeni snopilor de grau, ea va secera.
Va treiera pentru a va descoji.
Va vantura spre a va curata de pleava.
Va macina pana la inalbirea fainii.
Va framanta pana ajungeti foarte supusi,
Ca apoi sa va harazeasca focului sau,
si sa puteti deveni painea sfanta la ospatul divin.
Toate acestea vi le va da iubirea, pentru ca, astfel,
sa va puteti cunoaste tainele inimii, si astfel sa deveniti
o parte din inima Vietii.
Dar daca, stapaniti de teama, veti cauta doar tihna si placerea dragostei,
Atunci e mai bine sa va acoperiti goliciunea si sa iesiti din treierisul iubirii,
Spre a va intoarce in lumea fara de anotimpuri,
unde veti rade, dar nu cu intraga voastra bucurie
si unde veti plange, dar nu in toate lacrimile voastre.
Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia decat de la sine.
Iubirea nu stapaneste si nu vrea sa fie stapanita;
Fiindca iubirii ii e de-ajuns iubirea.
Cand iubiti, nu trebuie sa spuneti “Creatorul este in inima mea”
ci mai degraba “eu sunt in inima Creatorului”.
Si sa nu credeti ca puteti croi singuri drumul iubirii,
fiindca iubirea, daca o meritati, va va arata drumul spre ea insasi.
Iubirea nu are alta dorinta decat aceea de a se implini.
Dar daca iubesti si trebuie sa ai dorinte, fie ca ele acestea sa fie:
Sa te topesti si sa devii izvor ce susurul in noapte-si canta;
Sa cunosti durerea pra marii duiosii;
Sa fii ranit de intelegerea iubirii
Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te,
Sa te trezesti in zori cu inima inaripata
si sa inalti multumire pentru inca o zi de iubire;
Sa te odihnesti la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii;
Sa te intorci impacat acasa la ora amurgului;
Si apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru cel iubit,
iar pe buze un cantec de lauda.

(Kahlil Gibran – Profetul)

vineri, 20 mai 2011

ca si cand...


Ca si cand as fi luat un casting important azi noapte, in vis...
unul care nu are cum sa coboare pe pamant, pentru ca are o alta valoare... as far as I can see! in vremea asta, aici se intamplau urmatoarele:



Incep sa cred tot mai tare ca, singurii care nu si-au trait viata asta degeaba, au fost oamenii precum Maica Tereza...

joi, 19 mai 2011

there should be a bridge from and to

Cosmarul asta trebuie sa inceteze... !!!

Toate le putem nega, toate le putem uita...
... mai putin cuvintele si gandurile pe care le-am rostit si gandit...

Acestea raman vesnic acolo, proiectate in viitorul nostru, sa ne reaminteasca drumul pe care l-ar fi ales inima noastra. Caci dorinta noastra de recunoastere va alege alte drumuri. Dar, pe acele drumuri- pavate cu diamante stralucitoare- nu ne vom intalni cu noi insine. Ne vom intalni doar cu cei care am fi putut deveni daca am fi ales Iubirea; si asta ne va enerva atat de tare, incat vom simti nevoia sa-i ranim pe toti aceia care ne vom aminti, prin simpla lor prezenta, de cei care-am fi vrut sa fim ... Cu capetele plecate si mintile intortocheate, cu trupuri bolnave si priviri incercanate, vom cauta vesnic linistea si fericirea intr-o comoara incarcata cu daruri pamantesti, care nu ne vor folosi in nici un fel dincolo. Atunci nu ne vor fi de folos decat lacrimile varsate in nopti ca acestea, pentru ca sarea lor ne macina atat de tare trupul, incat permite marea trecere, murirea ... Atunci vom intelege de ce sunt fericiti cei ce plang... Dar pana atunci eu TREBUIE sa iau o decizie... In locul acesta in care ma aflu, pare ca nimeni nu-si mai aminteste de mine. Pesemne ca asa se simt fantomele in lumea celor vii... dar poate ca exact asa se simt si cei insetati de dreptate, adevar si viata intr-o lume indiferenta si moarta!!!

miercuri, 18 mai 2011

Artisti care l-au ales pe Dumnezeu


Dupa cazurile celebre de scriitori care s-au calugarit, de la Nicolae Steinhardt la Zoe Dumitrescu-Busulenga, multi actori au ales calea monahala sau s-au apropiat pana la identificare de calea stramta a credintei. Unii s-au retras in manastiri si au ales tacerea, altii isi marturisesc convertirea prin mijloace de comunicare moderne, spectacole, conferinte, carti si situri pe internet.


Unii in manastire, altii in afara

Actorii Dragos Paslaru si Monica Fermo au lasat definitiv in urma toate cele lumesti si s-au calugarit, iar Mariana Buruiana, acum in varsta de 54 de ani, a scris cartea "Taina Marturisirii" si a parasit complet lumea scenei dupa Revolutie. Nici copiii unor scriitori sau artisti mari nu au fost tentati deloc de lumea parintilor.

In munti, in judetul Alba, traieste intr-o chilie simpla parintele Rafail Noica, fiul filosofului Constantin Noica, iar, la Muntele Athos, s-a retras Alexandru Cotescu, fiul actorilor Valeria Seciu si Octavian Cotescu.

Alti teologi scriu poezie, din afara zidurilor unor manastiri, cum ar fi cunoscutul Cristian Badilita sau Iulian Nistea, primul preot webmaster de la Paris.

"Creative writing", la manastire

Tanarul poet basarabean Stefan Bastovoi, in varsta de 33 de ani, cel care altadata scria despre "Cartea razboiului" sau "Pestele pescar" este, astazi, monahul Savatie la o manastire din Republica Moldova, iar Adrian Urmanov, in varsta de 30 de ani, dupa ce a scris in 2000, "Carnurile cannonice", s-a calugarit trei ani mai tarziu.

Urmanov, care a terminat, in 2004, un master in Marea Britanie, a inceput sa predea cursuri de "creative writing" unor tineri poeti la manastirea Rasca din judetul Suceava. Monahul Savatie (http://savatie.trei.ro) isi reneaga multe scrieri anterioare calugariei sale, ca fiind daunatoare pentru suflet.

"Noi ucidem tot timpul"

Mariana Buruiana, de neuitat in rolul "Domnisoarei Christina", a facut dezvaluiri cutremuratoare pentru EVZ, despre metanoia ei, pe calea bisericii. Convertirea artistilor nu e o intoarcere la o anumita credinta, ci o schimbare radicala, care apare in urma unei abandonari in fata unei puternice chemari interioare.

"Totul a plecat de la "sa nu ucizi". Am stat fixata pe aceste cuvinte, nu ma puteam dezlipi de ele. Era in vremea Revolutiei. M-am gandit ca nimeni nu respecta poruncile. Noi ucidem tot timpul, nu numai cu armele, ci si cu vorba si cu gandul. Meseria mea era legata de vorba si de gand. Si m-am gandit ca incalc porunca si nu voiam sa mai incalc porunca, a povestit Mariana Buruiana pentru EVZ.

"Stam pe un maldar de distrugere"

Actrita s-a suparat initial pe Dumnezeu, caci intelegea ca nu avea voie sa faca nimic in meseria ei, "frumoasa" si "spectaculoasa" dintr-o perspectiva laica: "Noi stam pe un maldar de distrugere, de care trebuie sa scapam. Totusi suntem tesuti din lumina. Ca sa fim noi-insine trebuie sa facem o "lucrare".

Aceasta este "spalarea de pacate" la care fiecare din noi este chemat. Cu aceste ganduri, Mariana Buruiana, care totusi nu s-a calugarit, a scris cartea "Taina marturisirii".

"Cand esti foarte disperat, e o ocazie buna sa afli adevarul, sau macar o parte, atat cat poti suporta. Rugaciunea, cuvintele speciale ale rugaciunilor ortodoxe au fost puntea cu care am trecut prapastia, a explicat actrita.

"Sufletul meu a iertat tot"

Unul dintre cele mai mediatizate cazuri a fost cel al lui Dragos Paslaru, fost actor al Teatrului Nottara, cunoscut si pentru rolul Horia Sima, din filmul "Drumet in calea lupilor" (1988). A fost casatorit cu o scenografa de teatru, Anca Paslaru, cu care are un fiu, dar si-a parasit familia pentru a imbratisa calea lui Christos. Totul a inceput in timpul mineriadelor, cand a protestat, intre 13 si 15 iunie 1990, si a fost batut in Piata Universitatii.

In acelasi an, la varsta de 39 de ani, s-a calugarit, la Manastirea Frasinei, din judetul Valcea, acolo unde femeile n-au voie sa calce. Devenit fratele Vasile, la Frasinei, el a ingrijit mai intai animale, apoi a fost bucatar ai sef al cancelariei. In fata anchetatorilor mineriadelor, Dragos Paslaru a spus doar: "Am luat coarnele plugului Dumnezeiesc si sufletul meu a iertat tot".

"Petru-Voda" deschide sufletul artistilor

Actrita Monica Fermo, acum maica Ecaterina, era o blonda rebela, devoratoare de barbati, cu colaborari la TVR sau la Teatrul National prin anii '70. A descoperit ortodoxia, a renuntat total la viata de odinioara si a inceput sa traiasca cu toata fiinta ei mesajul christic. Dupa moartea mamei sale s-a calugarit, a devenit in marturisire un fel de "Steinhardt feminin", prin cartile "Marturisiri", "Cum L-am gasit pe Cel Ce ma cauta", "Talita kumi", "Metanii de Dor" si "Ostrovul".

Una dintre ultimele sale conferinte a fost recent la Sala Dalles, alaturi de ieroschimonahul Ioan Sismanian, de la manastirea Petru Voda. De acest lacas, din Judetul Neamt, aflat sub harul staretului Iustin Parvu, s-a apropiat si actorul Dan Puric, care, la randul sau, a inceput sa faca arta cu mesaj crestin si sa-l marturiseasca pe Christos, in conferinte sau in cartea "Cine suntem".

preluat de pe: http://stiri.rol.ro/artisti-care-l-au-ales-pe-dumnezeu-262773.html

marți, 17 mai 2011

un loc acolo

"E necesar sa tinem seama de tot ce am rostit numai in treacat in lunga noastra viata In plus va trebui sa ne gandim la tot ce am uitat restituind astfel stralucitoarea tacere care se cuvine

si fiecare dintre noi lovindu-se de duritatea propriului sau ochi se va trezi atunci la varsta unei poetice dimensiuni indiferente care se anuleaza de la sine si ne paraseste incetul cu incetul pe masura unei adanci uitari


si nimeni n-o sa mai apara nici chiar aceea care ne visa in gratia inversunata a iubirii

(altminteri veghea ei ne ocroteste pe drumul fara incetare care ne strabate)

si doar un loc acolo ne va astepta venirea dezamagitoare"


Gellu Naum

luni, 16 mai 2011

The Soviet Story

Consider ca fiecare dintre noi trebuie sa vada acest documentar.

Mai mult de atat nu sunt in stare sa spun, pentru ca, dupa vizionarea lui, am avut senzatia ca cineva ma strange de gat si nu mai pot respira... si-am inceput sa plang in hohote. Dar si asta cui mai foloseste? Poate ca foloseste, in sensul ca atunci cand mai ai lacrimi stii sigur ca inca nu te-ai transformat intr-un astfel de monstru. Incepe sa-mi fie tot mai clara treaba cu planeta asta. Aici e Infernul!!! Aici! Nu se poate sa existe altundeva un loc mai infricosator ca asta. Si nu stiu de ce, dupa vizionare acestui film, ma gandesc mereu si mereu la A treia profetie de la Fatima...

“The Soviet Story” este un documentar de prima mana, al regizorului Edvins Snore. Filmul spune povestea regimului sovietic si cum URSS au ajutat Germania nazista la instigarea Holocaustului. Filmul arata documente recent descoperite care atesta acest lucru. Interviurile cu fosti ofiteri de informatii, evidentiaza detalii socante. “The Soviet Story” s-a filmat in mai mult de 2 ani in Rusia, Ucraina, Letonia, Germania, Franta, Regatul Unit si Belgia, iar materialele pentru documentar au fost adunate de autor timp de mai bine de 10 ani."



preluat de pe: www.jurnaltv.ro

duminică, 15 mai 2011

Richard Yongjae O'Neil





o coincidenta...


Sâmbătă, 10 aprilie, aeronava Tupolev 154 care îi transporta pe preşedintele polonez Lech Kaczynski şi pe soţia sa, alături de numeroşi alţi demnitari, oameni de cultură, şefi ai structurilor de securitate şi ai cultelor din Polonia, dar şi membri ai familiilor victimelor masacrului din 1940 care se îndreptau spre Katyn pentru a participa la o ceremonie de comemorare, s-a prăbuşit la periferia oraşului Peciorsk din regiunea Smolensk, înaintea aterizării pe aeroportul militar.

În urma acestei catastrofe aviatice, toţi cei aflaţi la bord – 87 de membri ai delegaţiei oficiale şi 9 membri ai echipajului – şi-au pierdut viaţa. Este cea mai mare tragedie a poporului polonez de după al doilea război mondial, tragedie care suprimă o întreagă elită poloneză chiar în locul în care urma să comemoreze, la 70 de ani distanţă, uciderea celor 22.000 de militari şi politicieni polonezi executaţi de Beria la ordinal lui Stalin.

O listă cu pasagerii avionului prezidenţial polonez
care s-a prăbuşit sâmbătă în Rusia a fost publicată de comitetul polonez pentru memori a naţională, care s-a ocupat de organizarea vizitei la Katin. O copie a fost obţinută de site-ul Novinite.com, care prezintă principalii oficiali ai delegaţiei.

-Lech Kaczynski – preşedintele Poloniei

-Maria Kaczynska – soţia preşedintelui Lech Kaczynski
-Ryszard Kaczorowski – în perioada 1989-1990 a fost ultimul preşedinte al Poloniei în exil.
-Jerzy Szmajdzinski – vicepreşedintele Camerei inferioare a Parlamentului polonez, candidat la alegerile prezidenţiale din 2010.
-Wladyslaw Stasiak – directorul biroului de presă al Preşedinţiei.


-Aleksander Szczyglo – preşedintele Biroului Naţional de Securitate.

-Pawel Wypych – secretar de stat al Cancelariei prezidenţiale.
-Mariusz Handzlik – subsecretar al administraţiei prezidenţiale.
-Andrzej Kremer – ministru adjunct al Afacerilor Externe.


-Franciszek Gagor – şeful Statului Major al armatei poloneze.

-Andrzej Przewoznik – vicepreşedinte şi secretarul Comisiei pentru comemorarea vicrimelor masacrului de la -Katin a premierului în perioada 1994-1998.
-Grzeogrz Dolniak – membru al Camerei inferioare a Parlamentului.
-Przemyslaw Gosiewski – membru al Camerei inferioare a Parlamentului.
-Zbigniew Wassermann – membru al Camerei inferioare a Parlamentului.
-Janusz Kochanowski – avocatul polonez al poporului.


-Slawomir Skrzypek – guvernatorul Băncii Centrale a Poloniei.

-Janusz Kurtyka – preşedintele Institutului Polonez pentru Memoria Naţională.
-Tadeusz Ploski – preot romano-catolic.


Experţii ruşi studiază cutiile negre ale avionului preşedintelui polonez, Lech Kaczynski. În baza declaraţiilor martorilor şi primelor rezultate ale anchetei, agenţia de presă RIA Novosti a reconstituit grafic pas cu pas prăbuşirea aparatului de tip Tupolev 154.


“Am decriptat una dintre cutiile negre (…) O examinare detaliată va fi efectuată la Moscova, dar repet că, potrivit înregistrărilor de care dispunem, avionul nu a avut nicio problemă tehnică”, a declarat Bastrikin. “Pilotul a decis să aterizeze deşi fusese informat despre condiţiile meteorologice nefavorabile”, a subliniat el.



Autorităţile ruse susţin ipoteza unei erori de pilotaj în cazul catastrofei aeriene de la Smolensk, în care şi-a pierdut viaţa preşedintele polonez Lech Kaczynski, relatează corespondentul RRA la Moscova.


Conform informaţiilor din partea Ministerului pentru Situaţii de Urgenţă şi a Aviaţiei Militare Ruse, aeronava poloneză prezidenţială Tu-154 care urma să aterizeze pe aerodromul militar Severnîi de lângă Peciorsk, un orăşel din imediata apropiere a Smolenskului, la 350 km vest de Moscova şi circa 800 de km de Varşovia, a fost avertizată, când se afla la 50 de km de aeroport, în legătură cu vizibilitatea proastă şi cu condiţiile meteo nefavorabile.


La 10:50 ora locală (9.50 ora României), aeronava a dispărut de pe ecrane. Centrul de control al zborurilor care este militar, aerodromul fiind militar, a anunţat aeronava că, din cauza condiţiilor meteo, ar trebui să se îndrepte spre alte aeroporturi, fie la Minsk, în Belarus, fie la Moscova, însă pilotul a decis să ia o hotărâre la aşa-numita “înălţime de decizie”, ceea ce nu contravine regulamentelor.



În momentul în care aeronava se afla la aproximativ 1,5 km distanţă de pista de aterizare, controlorii de zbor au informat-o că se află sub traiectoria de aterizare, mult mai jos, şi i-au cerut să se redreseze, să intre în regim de zbor orizontal şi să se îndrepte spre un alt aeroport, însă aceste comenzi nu au fost îndeplinite, au fost ignorate de echipajul care a continuat să coboare şi peste câteva secunde, la 1,2 km de pista de aterizare, a atins un pom izolat, pomul având o înălţime de opt metri, în timp ce avionul trebuia să se afle în momentul respectiv la 60 de metri altitudine.


Aparatul ar fi luat foc şi s-ar fi prăbuşit, provocând moartea tuturor celor 97 de persoane aflate la bord.

Guvernul polonez şi Banca Naţională a Poloniei, au luat de acord să slăbească moneda Poloniei, zlotul, ce in ultimele săptămâni işi revenise aproape de puterea pre-criză, ceea ce era văzut ca o posibilă ameninţare la redresarea economică.

Apoi, a doua zi, preşedintele Poloniei şi preşedintele băncii naţionale mor într-un accident de avion.

Miscarea cu zlotul aratase ca cei ce conduceau Polonia puneau interesele poporului inaintea intereselor Uniunii Europene, in conditiile in care deja era singura tara din UE care nu intrase anul trecut in recesiune.
Mai mult, conform articolului Polonia nu mai are nevoie de bani de la FMIdin 29 martie 2010, Banca centrala a Poloniei a anuntat luni ca Varsovia nu mai are nevoie de prelungirea liniei de credit flexibile de 21,8 miliarde dolari, pusa la dispozitie anul trecut de catre Fondul Monetar International (FMI)

Sa ne mai amintim si ca Polonia a refuzat sa achizitioneze vaccinuri impotrica AH1N1 deoarece companiile farmaceutice nu doreau sa-si asume responsabilitatea pentru efectele secundare.

Cu alte cuvinte, Polonia se deplasa usor altfel decat batea vantul si asta desigur deranja. Trebuie inteles ca "unii" au decis ca planeta sa fie in criza iar cine nu e in criza perturba. De asemenea, aceeiasi au hotarat ca FMI trebuie sa aiba un rol important si se vede urat ca cineva sa-i refuze „ajutorul” …


Nu ma lansez cu ipoteza ca accidentul aviatic a fost de fapt o eliminare, insa consider ca este un moment oportun ca prin dibacie, ELITELE sa repuna Polonia pe fagasul „corect”.
Iată filmarea,imediat dupa prabusirea avionului,facuta de Andrei Mendierej cu traducere şi explicaţii: AICI.

În pădure este văzut un grup de trei persoane care se apropie de epavă, dinspre stânga, pe partea opusă poziţiei din care se filmează. Se aude (neclar) : “spakoino !” (“linişteşte-te !” – 0:53). O persoană care se vede zăcând printre resturile epavei mişcă o mână (1:10). “davaite gnata !” /“daţi-mi (o) arma/ă” (?), “ne ubivaite nas!” / “nu ne omorâţi !” (1:37). O persoană îmbrăcată în culoare închisă sare de pe epavă. O împuşcătură, apoi hohote de râs (2:07-2:10). “Smiana planov !” / “S-a(u) schimbat planul/rile !”, apoi urmează o împuşcătură (2:21). Şi încă una. O persoană cade (nu se vede clar – unul din “echipă” are o obiecţie şi este “liniştit”?!).

Clipul se opreşte aici, dar este evident- cameramanul ştia mai multe decât ceea ce se vede în clip.

Urma unui glonţ pe un cadavru provenit din “accident aviatic” se poate masca prin foc sau prin distrugerea zonei prin care a trecut glonţul.

Coincidenta sau nu...la cateva zile cameramanul care a filmat
clipul in care se aud focuri de arma, în pădurea de lângă aeroportul Smolensk, unde s-a prăbuşit avionul prezidenţial polonez pe 10 aprilie, a fost asasinat la Kiev prin înjunghiere.
Iniţial, “Andrij”, după numele său, a fost transportat în stare critică la un spital din Kiev, Ucraina.
Asasinii l-au urmărit, au intrat în salon, au decuplat aparatura medicală şi l-au înjunghiat mortal.

O sursă poloneză informeaza:


Autorul clipului văzut de toată lumea a fost înjunghiat lângă Kiev pe 15 aprilie şi a fost transportat în stare critică la un spital din Kiev. Pe 16 aprilie, trei indivizi neidentificaţi l-au decuplat de la aparatura medicală şi l-au mai înjunghiat de trei ori. Andrij a fost declarat decedat în aceeaşi zi. Guvernul rus susţine că este vorba despre o coincidenţă“.

Povestea Lantului celor 12 Piramide- Piramida 9: Arctica si Sophia Hokhmat

„Piramida Înţelepciunii este localizată în reţea în zona regiunii arctice. Acolo, sufletele pot studia legile creaţiei şi apoi pot învăţa să îşi dezvolte abilităţile de a gândi şi de a înţelege ceea ce se întâmplă în realităţile lor. Vor realiza că toate lucrurile se mişcă în cicluri şi că aceste cicluri se mişcă unele în altele. Sufletul care pazeste aceasta piramida se afla pe frecventa Sophia Hokhmat.

În timp ce sufletul trece de la o experienţă la următoarea, aşa trece şi de la un ciclu la altul, căpătând înţelegerea complexi­tăţii tuturor lucrurilor şi rolul lor în Tot. Sufletele înţeleg conexiunea tuturor lucrurilor, cu cele 12 piramide şi cu Sursa Centrală, ce acţionează ca un ax în centrul tuturor, energia creaţională ce dă viaţă celor 12 piramide. Aici, sufletele înţeleg cum au fost create şi cum se pot manifesta în mai multe realităţi în acelaşi timp”.

Combinaţia minţii, spiritului şi matricei

„În această piramidă, sufletul poate crea şi accesa cea mai importantă înţelepciune doar prin puterea gândului. Şi acest gând este legat de toate celelalte gânduri ce conectează sufletele între ele. Şi astfel, într-o nanosecundă a vieţii voastre, toate informaţiile sunt învăţate şi înţelese de toţi.

Mare parte din această înţelepciune porneşte din reţea către «vehiculul» uman, printr-un sistem de «roţi» energetice cunoscut drept sistemul chakra. A venit acum momentul să călătorim în Sălile Înţelepciunii create în această Piramidă a Luminii. Veţi combina mintea şi spiritul cu matricea şi apoi veţi înţelege toate lucrurile din lume”.

Aspazia Otel Petrescu

Va invit sa cititi povestea unei vieti care pe mine m-a induiosat pana la lacrimi.

Aspazia Otel Petrescu- Parca l-as fi intalnit pe Iisus

sâmbătă, 14 mai 2011

Russia

Ma bucur enorm ca in cele cateva minute in care am ales sa ma relaxez cautand ceva frumos am descoperit asta:

Russia from beloff on Vimeo.

anunt important

Se intampla ceva ciudat cu pagina de blog... Apar caractere in japoneza (poate ca ati observat) si dispar comentarii. Habar nu am ce trebuie sa fac. Am fost deja atentionata de Cristina pe directia asta. Habar nu am ce se intampla, asa ca, pana cand am timp sa ma ocup de treaba asta, va rog sa aveti grija sa nu luati vreaun virusel (in caz ca, Doamne fereste, asta e treaba!) si eventual sa-mi spuneti si mie ce trebuie sa fac sa rezolv problema, ca sincer, habar nu am! Nu am sa ma
supar, nu am sa ma enervez... Noapte buna si vise minunate, pe cat posibil, FARA BRUIAJE!

joi, 12 mai 2011

may it be!

Na, supeeeeer... Da-m-as cu capul- undeva, intr-un plan mai material ca asta, cand pana si coincidentele vor avea un trup numit ZID- de toata insiruirea de semne care imi apare FIX acum in viata. Daca nici astea nu duc nicaieri, eu imi bag piciorul in liberul arbitru al celor din jur si ma retrag intr-un vis unde nu a mai calcat picior de om... Paaaai cat sa mai toooot... Cautam o secventa din Oblomov, daaa? Claaaar? Ce cauta Pescarusu asta aici?!? Hmmm?!?

miercuri, 11 mai 2011

Dead End

Dead End from Jean-Sebastien Monzani on Vimeo.

sunt gata!

Imi place tare mult ca nu mai am timp de nimic, vreau sa spun, nici timp nici energie. :(

Sunt complet epuizata si de cateva saptamani bune ma tot gandesc daca merita pretul pe care-l platim: viata noastra! Taman acum m-am procopsit si cu o otita externa acuta, in viata mea nu am avut parte de asemenea dureri... Si inca mai astept semne... Intr-un loc in care, cand esti complet stors si gata sa cazi la pamant, de abia daca observa cineva. Hai sa zicem, o singura persoana. In rest, nu ai parte decat de urlete si indiferenta cat incape. Urlete cand nu esti in stare, telepatic vorbind, sa faci la vizionare ceea ce a hotarat domnul regizor cand tu erai in alta parte! Cum in alta parte? La somn, la cafea, unde puteai fii? Pai, pe scena, ca aveai spectacol in timp ce ceilalti repetau si faceau schimbari pentru vizionarea de maine. Si mai ai si neobrazarea sa ai incredere in tine, sa crezi ca stii ce faci si cand colo, cu 5 minute inainte, vine un coleg binevoitor (chiar binevoitor, si pentru asta ii multumesc) si-ti spune: vezi ca nu mai e asa acolo, nici acolo...

Faza e ca habar nu am unde naiba sa mai merg, unde e nevoie de mine? Parca nicaieri...

Ma apropii tot mai mult de momentul in care regret ca nu am ramas in State, unde am primit cel mai puternic feetback- de la niste straini! Cel mai mult insa ma doare ca uite, nu ajung la nuntile prietenelor mele, nu ajung sa trimit ganduri frumoase acolo unde simt si vreau, mai toti cei dragi mie au senzatia ca i-am uitat si ca i-am abandonat... si eu de abia ma tarasc, de la o zi la alta! Asta e adevarul. Traim intr-o societate care a luat-o complet razna. Si daca societatea asta e oglinda noastra, eu incep sa ma inspaimant. Caci durerile fizice prin care am trecut zilele astea nu sunt decat o oglinda clara a durerii sufletului meu. Nu mai stiu cum sa o depasesc... Imi doresc sa regasesc cat mai repede Paradisul Pierdut pe orice cale. Sunt gata sa tai in carne vie, sa le las dracului de egouri si orgolii (ma scuzati, dar chiar ale lui sunt!) si sa plec in cautarea paradisului pierdut. Sa plec departe, ca sa aflu in final ca era in mine, mereu. Nu conteaza!!! Trebuie sa te departezi cat mai mult de Acasa ca sa-ti regasesti Acasa. Asa am invatat... Asa mi s-a spus mereu... Mi-e dor de padurea care ma astepta, de marea pe care o visez in fiecare noapte, de locurile care ma incarca. M-am SATURAT de toata societatea asta care ne suge si ne acapareaza intreaga VIATA, m-am saturat de toti vampirii astia din jurul meu care pur si simplu nu se mai saturaaaa!!! Sa ma ajute Bunul Dumnezeu sa gasesc calea spre pace sufleteasca, credinta si Iubire, atata imi doresc. Si ma ma ajute sa-mi deschid ochii, sa vad drumul clar care duce inspre Paradisul meu... Viata asta intrega e un mare pacalici... si, vorba lui Cioran, "mi se face mila de toti cei care reusesc dupa masura acestei lumi!" Mi-e DOR de Prislop!!! Acolo imi reamintesc de fiecare data cine sunt... Si, inca ceva important:

MI-E TARE DOR DE VOI, DE VOI TOTI! :)


pareau sincere


se apropiau ceasurile cele din urma
cu o lacrima in coltul ochiului drept
am mai privit inca o data sala

nici un chip
nu se deslusea firesc intre ei

doar zambete, aplauze
si-n partea stanga a fiecaruia din ei, tacuta- 
rana

pareau sincere
aplauzele, vreau sa spun
si ma gandeam ca poate e ultima oara;

dar asta n-o stia nimeni cu adevarat
nici chiar eu.

de pe cealalta parte a pamantului


cineva se pregatea sa-si ia zborul inspre 
mai aproape

fix in miezul
miezului

sufletului meu.

marți, 10 mai 2011

Iubirea

Intaia epistola catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel, capitolul 13, Dragostea si bunurile ei

...De-as vorbi toate limbile oamenilor si pe acelea ale ingerilor, fara iubire nu sunt decat un clopot dogit sau niste talgere tipatoare. De-as avea darul profetiei si as cunoaste toate tainele si tot ceea ce este stiut, de-as avea credinta nemasurata ce misca muntii din loc, fara iubire nu sunt nimic. De mi-as imparti toate bunurile ca sa aiba ce manca saracii, de mi-as da ca o ofranda trupul ca sa fie ars pe rug, fara iubire faptele mele nu slujesc la nimic.

Iubirea e rabdatoare, iubirea e plina de bunatate, iubirea nu pizmuieste, iubirea nu se-mbufneaza, nu se umfla de mandrie, nu-nfaptuieste nimic necinstit, nu cauta castig pentru sine. Nu se acreste, nu banuieste raul, nu se bucura de strambatate, dar se veseleste de adevar. Iarta totul, crede totul, spera totul, sufera orisice.

Iubirea nu dispare niciodata. Profetiile vor avea un sfarsit, darul limbilor va inceta. Stiinta va fi depasita. Caci cunoastem nedesavarsit si facem profetii nedesavarsite. Dar atunci cand desavarsitul va fi infaptuit, tot ceea ce este nedesavarsit va fi inlaturat.

Cand eram copil vorbeam ca un copil, gandeam ca un copil, judecam ca un copil. Cand am ajuns in puterea varstei am lepadat purtarea copilareasca. Acum vedem ca intr-o oglinda niste contururi sterse, atunci vom vedea lucruile din fata. Acum cunosc nedesavarsit, atunci voi cunoaste desavarsit cum am fost si eu cunoscut.

Asadar aceste trei lucruri raman: credinta, speranta si iubirea.

Dar cel mai mare dintre tustrele este iubirea.



back, pleaseee

PHOTO: vi.sualize.us

peste ape

Bai, Sabianule! ...

Un porumbel alb zburand peste ape framantate

Desi totul este framantat in jur, esti capabil sa te ridici mai presus de asta si sa gasesti un teren sigur. Desi pentru o vreme s-ar putea sa fii pierdut din vedere de catre ceilalti, si ei sa aiba senzatia ca i-ai abandonat, te vei conduce si-i vei conduce spre siguranta si incredere.

Transcenderea grijilor prin luciditate spirituala. Misiune profetica. Pace.

Negativ

A fi prea cuprins de ingrijorare, si a nu putea accepta ca lucrurile merg spre mai bine, sau a nu putea accepta vreo forma de mangaiere din partea altora.

duminică, 8 mai 2011

Povestea Lantului celor 12 Piramide- Piramida 8: Antarctica si Xerthaneus

„Localizată deasupra Antarcticii, Prima Piramidă din reţea este în acest moment considerată un portal către alte sisteme planetare. Sufletul care controlează această piramidă se află pe frecvenţa Xerthaneus. Funcţia acestei piramide este de a crea şi ghida experienţele legate de venirile şi plecările entităţilor extraterestre care au fost o parte a istoriei planetei Pământ.
Şi au fost multe entităţi din aceste lumi îndepărtate, care au făcut la un moment dat parte din istoria noastră, călătoriile lor fiind codate în matrice prin Xerthaneus şi cei doi asistenţi ai săi. Sufletele lor au experimentat energia din această piramidă la fel ca aceia care au venit de pe Sirius, Marte, Nibiru, Orion, Lyra, Pleiade, Andromeda, Arcturus, Vega, Venus, Jupiter şi alţii care au venit pe această planetă în nave mari şi au interacţionat cu cei care au trăit pe Pământ, în apă sau în subteran.”

Gheaţa se va topi pentru a dezvălui navele

„Experienţele altor lumi sunt la fel de reale ca şi sufletele voastre pe acest Pământ. Acele suflete trebuie să poarte amintirile acestor lumi de departe ca o realitate certă. Şi când această carte va fi găsită, gheaţa se va topi în acel loc, scoţând la iveală navele create de această piramidă, lăsate în urmă pentru a reaminti acele lucrări şi interacţiuni pe planeta voastră.

Energiile primei piramide vor fi găsite în matricea acestei creaţii totale şi experimentate de cei care se vor îndrepta către aceste forţe pentru a obţine ghidare. Şi Xerthaneus le va ghida sufletele prin matrice, pentru ca ei să îşi amintească şi să se alăture altor expresii ale creaţiei. Iar sufletele-pereche se vor întâlni în multe lumi şi forme şi se vor uni, pentru ca apoi să se despartă şi să se reunească sub altă formă. Xerthaneus va continua să creeze poveşti despre lumile acelea. Trebuie doar să vă plasaţi spiritul între graniţele acestei piramide şi trebuie să înţelegeţi toată creaţia considerată «extraterestră». O dată ce aţi intrat în zona Piramidei din Antarctica veţi realiza tot ceea ce aţi experimentat în alte forme”.

Let's travel... cu Zen Radio

PHOTO: vi.sualize.us

Sa vedeti ce bine prinde un astfel de post in vremurile astea :)))

Inchideti ochii si calatoriti oriunde doriti. Asta in cazul in care nu aveti nici macar o singura zi pe saptamana liber, cum se intampla cu mine de cateva saptamani bune. Dar macar eu, in zile de sarbatoare in care am spectacole, pot fi altcineva, altundeva... :)


http://flux2.zenradio.fr:8800/played.html

vineri, 6 mai 2011

regasire

Cand gandul tau coincide cu gandul lui Dumnezeu, ai senzatia ca ai sa explodezi in mii de stelute stralucitoare. Asa este: 'viata asta a mea este o bucurie imensa, care se da de trei ori peste cap si se transforma in cea mai adanca tristete'. Dar anumite lucruri, cele sfintite, cele alese, cele VII, raman vesnic in tine, isi fac loc precum apa vie printre toate obstacolele si toate stancile, peste munti si oceane si reusesc, in cele din urma, sa ajunga acolo unde trebuie sa ajunga. Nu pierd decat atunci cand renunt, care nu-mi amintesc ca intreg universul e in miezul Inimii mele. Cand imi amintesc asta, nu mai am nevoie de nimic, caci am totul. Si atunci, toate lucrurile vin la mine, nu pentru ca nu le mai astept, ci pentru ca am invatat sa multumesc deja pentru ele. Gandul asteptarii e un gand inutil, al neimplinirii. TOT CEEA CE VREAU SA PRIMESC, AM PRIMIT. Stiu asta in putinele dati cand imi amintesc ceea ce se intampla dincolo, cand "ochiu-nchis afara, inlautru se trezeste!" Acolo e TOTUL. Acolo e implinirea. Acolo e Acasa. Acolo e impacarea. Acolo e multumirea. Acolo STIU ca sunt iubita de cei ce ma iubesc neconditionat. Acolo ma intalnesc cu toti care sunt pregatiti sa-si aminteasca! Iar cei care nu-si amintesc acum, isi vor aminti cand vor fi pregatiti. Dar totusi, trebuie sa le multumesc acelora care ISI AMINTESC. Pentru ca, datorita lor, visele mele se reintorc la matca. Matca iubirii neconditionate, matca copilariei, matca paradisului pierdut si - fericiti cei ce pot spune- regasit! Asa sa ne fie! AMIN!



joi, 5 mai 2011

Corinteni- Greutatile Slujbei

Greutăţile slujbei.

2 Corinteni 4:7
Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi.
2 Corinteni 4:8
Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtorare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi;
2 Corinteni 4:9
prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi.
2 Corinteni 4:10
Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru.
2 Corinteni 4:11
Căci noi, cei vii, totdeauna suntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor.
2 Corinteni 4:12
Astfel că, în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa.
2 Corinteni 4:13
Însă, fiindcă avem acelaşi duh de credinţă, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit!”, şi noi credem, şi de aceea vorbim.
2 Corinteni 4:14
Şi ştim că Cel ce a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va face să ne înfăţişăm împreună cu voi.
2 Corinteni 4:15
Căci toate aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentru ca harul mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţumirile spre slava lui Dumnezeu.
Pricinile de încredere.
2 Corinteni 4:16
De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci, chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi.
2 Corinteni 4:17
Căci întristările noastre uşoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.
2 Corinteni 4:18
Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.