miercuri, 30 noiembrie 2011

update: rugaminte (Prislop, 28 nov 2011)


Vreau eu pauza, dar nu se poate. Deocamdata! :)

Nu stiu cum sa va spun ce vreau sa va spun, mai ales ca am fost acolo si nu inteleg de ce nu am intrebat sau macar nu am facut tot posibilul sa aflu. :)


Dupa cum v-ati dat seama din postarea anterioara, astazi am fost la Prislop. Normal ca trebuia iar sa se intample ceva, pentru ca locul acela e un loc cu totul special. De data asta chiar nu am habar cum voi reusi sa fiu cat mai explicita, dar am sa incerc:

TREBUIE sa AFLU cine este Parintele care a participat la slujba comemorarii Parintelui Arsenie Boca, care era imbracat in verde, nu mai stiu daca era singurul sau mai era inca un alt Parinte in verde si care la un moment dat a vorbit foarte putin intr-o limba, cred, slava. Eu am crezut ca e rusa dar prietena cu care am fost zice ca nu era rusa. :) Na, va dati seama ca se prea poate sa ma insel, mai ales cand creierul meu vrea sa auda limba asta peste tot! :)

Si a stat in partea stanga a altarului, imbracat tot in verde, cu parul alb si cu o privire treaza si... ESTE FOARTE IMPORTANT pentru mine sa aflu cine este, nu ma intrebati de ce, ca deocamdata NU STIU raspunsul.

Desigur ca daca stiam ca asta o sa ma macine atat de intens as fi facut ceva mai mult decat sa ma bucur ca, in multimea aia de oameni, fix inainte sa plecam, l-am vazut coborand de la mormantul Parintelui si am alergat la el, nu stiu de ce... Si au mai alergat si altii si-l rugau sa-i binecuvinteze. :)

Caut, citesc articolele scrise dar nu gasesc nicaieri raspunsul. Adica, daca i-as vedea poza SIGUR l-as recunoaste, dar nu au postat astia nici o poza cu slujba care a avut loc astazi si ... nu stiu de ce este atat de important pentru mine sa aflu! Nu stiu de ce m-a izbit in suflet o dorinta aproape sfasietoare ca eu TREBUIE sa vorbesc cu acest Parinte.

Va rog din suflet, daca puteti cumva sa ma ajutati- nu stiu CUM, habar nu am CUM... v-as fi vesnic recunoscatoare. Asta in cazul in care sunteti 'detectivi' priceputi, ca altfel nu-mi explic cum pot sa aflu cine este. Adica, STIU, e de-ajuns sa-mi doresc, mai ales ca mi-am dorit atat de mult sa-l revad inainte sa plec de acolo si ... S-A INTAMPLAT!


"Verdele
este purtat în unele părţi la Înălţarea Sfintei Cruci. În zona carpato-rusă verdele se poartă de la Rusalii la Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, precum şi în Duminica Intrării Domnului în Ierusalim. În unele locuri se poartă verde pentru prăznuirile proorocilor şi îngerilor"

Hai ca-i dau unda verde postarii cu risul de a parea... asa, un fel de alien :)))

UPDATE:

"Luni, 28 noiembrie 2011, s-au împlinit 22 de ani de la mutarea la Domnul a părintelui protosinghel Arsenie Boca. La Mănăstirea Prislop, din judeţul Hunedoara, unde se află mormântul acestuia, a fost oficiată Sfânta Liturghie pe un podium special amenajat în curtea mănăstirii. Slujba a fost săvârşită de către IPS Serafim, Arhiepiscopul ortodox român al Germaniei, Austriei şi Luxemburgului şi Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, alături de care au slujit Preasfinţitul Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei, Preasfinţitul Daniil, Episcopul ortodox român al Episcopiei Dacia Felix, Preasfinţitul Andrei Făgărăşanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, şi un sobor impresionant de peste o sută de preoţi. Printre slujitori au fost prezenţi stareţi, profesori de teologie, consilieri eparhiali şi câţiva preoţi veniţi din Serbia" - preluat de AICI.

Deci, se prea poate ca Parintele pe care il caut eu sa fie din Serbia... :)

noaptea Sf. Andrei

marți, 29 noiembrie 2011

cand unu plus unu egal unu



cand ai sa vii
curcubeele lutului
vor fi stinse de mult
in tristul delir
si stelele
in inchipuirea-mi
indemna-le-voi
sa taca

nimeni si nimic
nu-ti va prezice
venirea-

invata-voi din timp
intr-un prinzator de vise

sa te inchid
nu-ti vei mai dori
niciodata
iesirea-

invata-voi din timp
taina izbanzii:
tacerea-

cand ai sa vii
nimeni si nimic
nu va prevesti
intalnirea

si nu-
nu pentru ca nu s-ar intampla

intocmai
toate acestea
ci pentru ca nimeni
in afara de mine
nu va sti

voi fi singurul martor
tacut

impacat
si senin


te voi privi
fara sa-ti dau vreun semn
ca te-am privit

iar tu
sigur pe tine

dar neintorcandu-ti inca
spre ochiul meu uimit

licarirea
 vei sti deja demult
ca te-am privit

si numai ea- linistea
fi-ne-va
Hrana

nu te teme-

cum ar putea vreodata

tacerea
sa se transforme
in rana

?


cea mai mare intelepciune

PHOTO: APOLOGETICUM

"Așa cum
călătoria inițiatică a devenit un procedeu foarte des întîlnit, pornind de la știu eu cine și trecînd pe la Goethe și Hesse dar și pe la basme, Jules Verne, Mihail Sadoveanu (nu știu de ce i-oi fi băgat la un loc, iertare), așa cum mitul lui Pygmalion a trecut, din nou, pe la Hesse, dar, mai mult chiar, la Borges, la Eliade (da, și la Eliade, mai puțin aparent), la Papinni, așa această epopee a dat naștere unui nou mit, acela al prietenului pierdut, al conștiintei morții, mai ales, a trezirii din inconștiență, implicit.

Unde regăsim acestea? Aproape la fiecare pas literar.

Iată cîteva exemple : Eminescu, Oda în metru antic : „Nu credeam să-nvăț a muri vreodată, pururi tînăr, îveșmîntat în manta-mi…”, Hesse, Narcis și Gurădeaur : acesta din urmă, mai tînărul, întors la prietenul său, după o lungă călătorie, moare în brațele lui Narcis, spunîndu-i : „Narcis, tu nu ai mamă, cum o să mori?” (intervenind aici mitul mamei universale despre care ne vorbește Jung), motiv de revelație pentru cel vizat."

http://adici.wordpress.com/2009/02/12/privire-larga-asupra-lui-enghidu-epopeea-lui-ghilgames/

Epopeea lui Ghilgames- AICI.



Parinte imbracat in verde... te caut...

a 'nceput



aceasta vindecare
desfatandu-se din muscatura 
celui dintai gust de mar
oferit
din suspinul
-inca renascand in surdina-
al fratelui 
Abel

aceasta vindecare
aceasta sentinta 

a unui liber arbitru 
demult ingradit
ca un fel de rasplata
izvorata 
din tina

aceasta vindecare
(n-am sa-i mai spun 
niciodata pe nume)

vine cand am pierdut 
intregul din mine

asa trebuie sa fie
imi spun ei

voi voi voi
iov iov iov
voi iov voi

ei au curaj-

ei sunt cei pe care incerc sa-i urmez
mai mult tarandu-ma
decat in picioare

asa trebuie sa fie, maria
cu rana deschisa pe cord
in vazul tuturor
si-n preajma
nimanui

fiecare

mai ales atunci
cand pana si Enghidu
miroase 
a uitare
si 
a somn

si licarul? visarea?
poezia?
blandetea? tandretea?
culoarea?

sssstttttt
mai ales:

ssssttttt

nu uita ce-ai promis

acum inspira adanc 

am sa te mangai 
cu crini albi pe frunte

Sfarsitul

de-abia 
a-nceput



Update: http://lyricstranslate.com/en/la-superbe-pride.html

La Superbe

On Reste Dieu Merci à la merci
D'un conifere,
D'un silence inédit,
D'une seule partie de jambe en l'air,
Le soleil est assis, du mauvais coté de la mer,
Quelle aventure, quelle aventure...
On Reste Dieu Merci à la merci
D'un abri bus,
Ne reste pas ici, On entend
Sonner l'angelus
Le soleil est joli,
Plus triste que le cirque Gruss
Quelle aventure, quelle aventure...

On Reste Dieu Merci à la merci
D'un engrenage,
D'un verre de Campari,
Du bon vouloir de l'équipage,
Paris est si petit quand on le regagne
À la nage, quelle aventure, quelle aventure...

On Flane, On flaire,
On flaire la flamme singulière...
On gagne, on perd
On perd la gagne, La Superbe...

On Reste Dieu Merci à la merci
De l'amour crasse,
D'un simple démenti,
D'une mauvaise vie,
D'une mauvaise passe
Le silence est aussi pesant,
Qu'un porte avion qui passe,
Quelle aventure, quelle aventure...
On Reste Dieu Merci à la merci
D'un sacrifice,
D'une mort à credit,
D'un préjugé né d'un préjudice,
Le soleil s'enfuit,
Comme un savon soudain qui glisse,
Quelle aventure, quelle aventure...

On Flane, On flaire,
On flaire la flamme singulière...
On gagne, on perd
On perd la gagne, La Superbe...

On Reste Dieu Merci à la merci
D'un nimbutal,
Du plafond décrepit,
Qu'on observe à l'horizontal,
Le soleil est parti,
La neige tombe sur les dalles,
Quelle aventure, quelle aventure...

On Reste Dieu Merci à la merci
D'un lampadaire,
D'une douleur endormie,
D'un chaste spleen un soir d'hiver,
La Vieillesse ennemie,
Reste la seule pierre angulaire
Quelle aventure, quelle aventure...

On Flane, On flaire,
On flaire la flamme familière...
On gagne, on perd
On perd la gagne, La Superbe...

On Reste Dieu Merci à la merci
D'une étincelle,
Quelque pars à Paris,
Au fin fond du bar d'un hotel,
Dès la prochaine vie,
rêve de se rester fidèleQuelle aventure, quelle aventure...Pride


Thank God, we are always at the mercy
Of a conifer,
Of a new silence,
Of one hanky-panky,
The sun is sitting on the wrong side of the sea,
What an adventure, what an adventure...


Thank God, we are always at the mercy
Of a bus shelter,
Don't stay here, we can hear
The angelus ringing
The sun is lovely,
Sadder than the Gruss circus
What an adventure, what an adventure...


Thank God, we are always at the mercy
Of a spiral,
Of a glass of Campari,
Of the crew's goodwill,
Paris is so small when you swim back there
What an adventure, what an adventure...


Strolling around, smelling,
Smelling the unusual flame...
Winning, losing
Losing your winning hand, your pride...


Thank God, we are always at the mercy
Of filthy love,
Of a simple denial,
Of a bad life,
Of a bad patch
Silence is as oppressive
As an aircraft carrier passing by,
What an adventure, what an adventure...


Thank God, we are always at the mercy
Of a sacrifice,
Of a death on credit,
Of a prejudice arisen out of damage,
The sun is escaping,
As a soap suddenly slipping away,
What an adventure, what an adventure...


Strolling around, smelling,
Smelling the unusual flame...
Winning, losing
Losing your winning hand, your pride...


Thank God, we are always at the mercy
Of a sleeping pill,
Of the crumbling ceiling
You're watching when you're lying down,
The sun is gone,
The snow falling on the flagstones,
What an adventure, what an adventure...


Thank God, we are always at the mercy
Of a streetlight,
Of a dormant pain,
Of a winter night's chaste spleen,
The inimical old age
Remains the cornerstone
What an adventure, what an adventure...


Strolling around, smelling,
Smelling the unusual flame...
Winning, losing
Losing your winning hand, your pride...


Thank God, we are always at the mercy
Of a spark,
Somewhere in Paris,
At the far end of a hotel bar,
From the next life on
I dream for us to always be faithful,
What an adventure, what an adventure...



luni, 28 noiembrie 2011

duminică, 27 noiembrie 2011

'sa VREI sa FII si iar sa VREI si sa FII'


"SA VREI SA FII SI IAR SA VREI SI SA FII!" PETER P(an). :)

Acest indemn mi l-a scris un prieten de suflet, cu ani de zile in urma, pe o bucatica de hartie... Numele lui este Peter P(an) . :)


Putine indemnuri mi-au ramas pe retina urechii interioare atat de adanc intiparite, ca un fel de infierare :). Acesta este unul dintre ele. Asadar, multumesc, Peter P.(an) si tuturor acelora care mi-au intersectat cararea si m-au ajutat sa ajung AICI.

Daca ati sti cu TOTII cat sunteti de frumosi, in Adevar, in Iubire si Lumina, totul ar fi atat de simplu... Dar astazi sunt sigura ca, mai devreme sau mai tarziu, vom alege cu totii sa VREM sa FIM si iar sa VREM si sa FIMI! :)

http://codulluioreste.blogspot.com/2011/11/omul-ca-o-uriasa-desfasurare-de-forte.html

http://carareauniversului.blogspot.com/2011/07/exercitii-de-imaginatie-goliciunea.html

http://danielroxin.blogspot.com/2011/10/miracole.html

http://danielroxin.blogspot.com/2011/08/alegerea-intelepciunea-unui-maestru

http://bluemoon.ablog.ro/2011-06-16/in-numele-meu-scurt-metraj.html#axzz1ev2fhUsZ

http://timebombstories.blogspot.com/2011/11/dorinta-de-toamna.html

http://mirceavladut.wordpress.com/2011/11/22/intoarcerea-2/

Aripile Bucuriei


"Coincidenta este felul lui Dumnezeu de a ramane anomim."

Am descoperit un blog magic!
AICI! Sau mai bine zis, el m-a descoperit pe mine :). Adica, asa am ajuns eu acolo, pentru ca au lucrat, bineinteles, niste energii magice, ghiduse.
Mi-am luat o pauza si dupa aceasta postare am sa aleg sa mai stau in retragere o vreme, atat cat simte sufletul meu- putin obosit- ca poate suporta BUCURIA.
Dupa aceasta postare, probabil ca voi vorbi mult mai putin despre aspectele intime ale fiintei mele. Am facut-o cu sufletul deschis pana acum dar de-acum va trebui sa schimb ceva pe directia asta, pentru ca asa SIMT! Oricum, inainte de a trage diverse concluzii, trebuie sa precizez ca a venit vremea sa ma reintorc la mine, la invataturile Maestrului meu celui Adevarat si Frumos despre care nu v-am vorbit niciodata si nici nu am sa o fac vreodata aici. :) Cred ca toti Maestrii care trebuiau sa-mi taie capul si toti cei apropiati care trebuiau sa-si dea arama pe fata au avut timp berechet pana acum sa o faca si chiar au facut-o cu brio. Cuvintele Sfantului Nicodim Aghioritul vor rasuna vesnic de-acum in urechile mele, ca un fel de trecut probabil asumat si depasit:

"Aceasta rautate blestemata, care nu s-a aratat multi ani de zile, se arata intr-o ora, pregatindu-se pe ascuns!"

A venit si confirmarea si intelegerea finala in ce priveste acest aspect. Nu-mi amintesc sa mai fi trecut vreodata printr-o astfel de perioada! :) Ma infior si nici sa mananc nu pot, nici sa dorm, vreau doar sa raman treza! Nu vreau sa inchid ochii si sa mai ratacesc pe potecile ce stiu eu carui vis ademenitor. Vreau sa-mi amintesc pana si acolo, in vis, ca tot ce vreau este sa fiu treaza!


Toata situatia aceea extrem de intima si de personala despre care refuz eu sa vorbesc altfel decat metaforic s-a declansat VINERI, 28 octombrie 2011. Si am STIUT, am stiut in ziua aceea ca s-a rupt cu adevarat ceva in mine, din mine, dar nu am vrut sa accept si am luptat, am vrut sa iau acea
legatura cu mine. Am stat intr-o noapte la discutii, mi-am cerut iertare pentru tot ce am gresit, mi s-a spus ca nu am de ce sa-mi cer iertare si chiar mi s-a multumit pentru marea mea iubire si altele, nici nu mai conteaza. Si apoi, ce credeti? Ca s-a incheiat aici? Ce frumos ar fi fost, nu-i asa? Numai ca se intampla ca dupa astfel de gesturi marete sa mai vina o ultima incercare... si orgoliul tau si mandria ta ranita sa mai vina cu inca o lamurire si o explicatie. Despre asta NU am sa vorbesc. Sa presupunem doar ca am ales sa ma deschid si imediat in ziua urmatoare, puiul cel neajutorat caruia ii tot gaseam eu scuze mi-a varat niscai otrava in adanc. A fost infiorator. Pentru ca am fortat, am vrut eu sa fortez si sa lupt in numele iubirii. Pentru ca am iubit!!!

Acum zambesc... citind despre insemnatatea acelei zile, care de fapt a declansat intreaga nebunie. Ca nu pot sa-i spun altfel...
Ar fi fost nevoie de atat de putin... de atat de putin... Ar fi fost nevoie doar de tacere si de putina iubire. Pentru ca, dupa parerea mea, toate celelalte erau DEJA rezovate! Dar, dupa toate astea mi s-a mai amintit inca o data ( ca asa a vrut bunul Dumnezeu): "uite-te bine la mine, DRAGA, si fi atenta ca eu acuma iti spun CINE sunt!"
Si intr-un final a trebuit sa accept si sa ma retrag...
Ziua cu pricina este aceasta:

http://danielroxin.blogspot.com/2011/10/astazi-se-incheie-calendarul-mayas.html

Mayasii mei dragi, care mereu ma lumineaza... :)
Si cand ma gandesc ca toata dragostea mea pentru ei s-a declansat dupa un vis...

... eu urcam
singura spre varful unei piramide si eram atat de linistita, simteam in suflet o pace de nedescris in cuvinte in timp ce urcam, de parca STIAM ca toti si toate sunt in mine si nu in afara mea. Nu am inteles pana astazi cum poate fi un om singur atat de fericit si in armonie. :) Astazi mi-e atat de limpede si de clar.

Nu e vorba de iertare, desigur, pentru ca eu in starea in care ma aflu nu am ce ierta, pur si simplu nu am. Nu pot decat sa multumesc si sa fiu recunoascatoare. E doar vorba ca a mai cazut o piele, cum s-ar zice si ca unii au ales sa cada o data cu ea. Si ca vina e desigur, la mine!
Drept urmare, nu am sa le mai incurc eu drumul dar astazi am de spus si eu ceva: nici ei mie! Pentru ca, pana la urma, am invatat cu totii proverbe la gradinita si vreau sa cred ca nu le-am invatat degeaba...

Si vreau sa mai adaug doar atat: aceasta schimbare vine pentru fiecare om, nu numai pentru mine sau pentru ea sau pentru el, dar, fir-ar sa fie, trebuie sa faci un minim de efort, sa te deschizi, sa imbratisezi sansa care ti se ofera si oamenii care vin in viata ta sa te iubeasca si mai ales sa fi recunoascator pentru darurile astea pe care ti le trimite Dumnezeu tocmai din Cer. Ca lupte oricum avem cu totii, asa ca, daca ne mai atacam si intre prieteni, ce altceva ne mai ramane decat sa plecam?! Ce altceva mai ramane... decat sa plecam capul si sa ne departam, multumind pentru tot ce a fost si ESTE!

Fie ca Aducatorul Vestilor Bune sa ne vegheze mereu si fie ca toti cei care ne privim astazi cearcanul in oglinda sa invatam Bucuria! Din inima, din suflet, va imbratisez!



Noapte buna sau Buna dimineata.
Eu ma duc la culcare, cu Radio Vocea Sufletului in urechi...:)

luni, 21 noiembrie 2011

spre mantuirea sufletului


Sa ne despartim pentru o scurta vreme cu folos.
Mie imi vine sa plang ascultand aceste cuvinte... si-mi vine si sa zambesc. Pentru ca daca eu am ajuns in acest punct, STIU ca oricine poate...
:)

"Am vrut sa va tin ieri acest cuvant, dar am vrut sa aleg oamenii care vin pentru mantuirea sufletului, ca sa nu-l spun in vant.

Eu nu va dau neaparat canoane, matanii, rugaciuni si post, ci va indemn sa va schimbati purtarile si sa-i multumiti lui Dumnezeu pentru crucea pe care v-a dat-o, ca Sfanta Biserica, Sfanta Impartasanie le stiti- dar faptul acesta l-am gasit de cuviinta sa vi-l spun mai mult.

Vreau sa va schimb lacrimile voastre in bucurie, ca multumind lui Dumnezeu de toate durerile si schimbandu-va purtarile va veti bucura. O veti face?

Unii cred ca rugaciunea inseamna a sta in genunchi sau a rosti din gura sau gand: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul.

Dar rugaciunea adevarata este a te simti multumit si a-ti deschide sufletul sa te simti aproape de Dumnezeu. Iar care o fac pe aceea, Dumnezeu sa le ajute.

Cei care au dureri si suferinte sunt cei distinsi, pe care i-a ales Dumnezeu pentru Imparatia lui cea vesnica, caci vesnic e orice om, dar care vesnicie?

Dometie, un calugar tanar de la muntele Athos, era foarte vesel, tot timpul canta. Intr-o zi l-am gasit in chilie plangand si si l-am intrebat de ce plange. Mi-a raspuns ca l-a parasit Dumnezeu. Eu l-am intrebat, cum? Si a zis: nu mai am nici un necaz, sunt scutit de suparari".

Care dintre voi ati plange pentru pentru faptul ca v-a parasit Dumnezeu, in cazul ca v-a luat crucea? Caci nu va batut nimeni piroane in maini si nici cununa de spini nu v-a pus pe cap. Sfantul Apostol Pavel zice asa: Roaga-te neincetat, munceste neincetat si multumeste lui Dumnezeu neincetat, pentru toate bucuriile si durerile pe care ti le-a daruit. (I. TESALONICENI 5, 16-18). Viata aceasta nu este numai pentru a strange averi, sau numai pentru a te imbraca, caci nu acestia sunt oamenii fericiti, ci aceia care au o cruce de purtat. Ma doare mult faptul ca sunt unii care se supara pentru suferintele pe care le au din cauza bolilor, pentru ca nu sunt intelesi in familie, dar putini sunt acei care vin spre mantuirea sufletului. Amin."

Parintele Arsenie Boca, "Rostul Incercarilor'

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

when there is reason...


Se pare ca pana luni mai am ceva timp, asa ca continui sa ma lamuresc pe mine si pe cei care au nevoie de aceste lamuriri:

Cred ca se intelege destul de clar ca am ceva de rezolvat la mine prin intermediul oamenilor si tuturor fiintelor din jurul meu. Cei care considera ca aceste informatii, citate, ganduri, poze etc nu le sunt pe plac, au libertatea de a alege sa plece. Asta, desigur, in cazul in care au invatat ca liberul arbitru nu le-a fost dat nici pentru a judeca, nici pentru a critica, nici pentru a arunca cu pietre sau a scuipa- ci pentru A ALEGE!

Nu am niciun fel de probleme cu cei care isi exprima aici opinia (mai ales cand comment-ul a fost automat selectat la SPAM si i-am dat eu unda verde). Dovada clara ca intamplarea e mai desteapta decat mine si ar fi fost mai bine pentru mine sa am incredere in ea si sa o las asa...

Greata trece cu lamaie si mai greu cand iti vezi propriile flegme scuipate peste tot in jurul tau :)

'Principiul oglinzii mai are un aspect interesant : pe lângă faptul că în jurul tău se află persoane ce manifestă trăsături asemănătoare neasumate încă de tine, pe care le poţi conştientiza observându-i pe ei, vei atrage în câmpul experienţei tale şi persoane ce manifestă trăsături total opuse celor manifestate predominant de tine. Cum spunea Neale Donald Walsch, autorul “Conversaţiilor cu Dumnezeu” :

“Imediat ce decizi cine şi ce eşti, tot ceea ce nu eşti va apare în viaţa ta”.

Va fi un alt tip de oglindă – una în care vezi ceea ce tu nu vrei să manifeşti (de fapt nu alegi să manifeşti pentru că ştii că nu îţi este de folos). Şi te foloseşti de ea pentru a-ţi întări şi mai mult propria stare de a fi.'

preluat de AICI



mirror mirror on the wall...

O ultima precizare: (imprumutata de la Oreste):

"ACEST BLOG SE COMPORTA PRECUM O OGLINDA!"

La buna revedere, prieteni dragi! :)

vineri, 18 noiembrie 2011

...

incercarile care au ROSTUL LAMURIRII



Nu ma lasa sufletul sa plec inainte de a mai posta urmatoarele:
(cine are urechi de auzit, SA AUDA):

"Cei inclinati spre Dumnezeu, in incercarile care au rostul lamuririi, uneori ca prin foc se purifica..."

"In ordinea religioasa (adica a atarnarii noastre de Fiinta Suprema) Adevarul e neasemanat mai mult decat in ordinea fizica a existentei. Aici, pe pamant, Adevarul e concordanta, evidenta, pe cand in ordinea religioasa Adevarul devine Fiinta activa, capabil sa ridice sufletul la alt nivel de existenta."

"Pacatele sunt infrangerile morale ale omului si biruintele sugestiv demonice asupra ratiunii si vointei omenesti."

"In concret noi suntem o sinteza intre vremelnicie si eternitate, intre materie si spirit; iar aceasta sinteza se afla intr-o continua tensiune, intr-un continuu dialog"

"Cand a vrut Dumnezeu sa pedepseasca semetia turnului din Babilon, a amestecat limbile oamenilor incat de atunci orice neintelegere intre oameni se cheama babilonie, zapaceala totala, 'marele Babilon' si da a se intelege ca din el lipseste Dumnezeu sau a fost izgonit.'

"Toate intamplarile si imprejurarile prin care trecem intr-o viata, multe de nu mai seamana o zi cu alta, printre alte rosturi il au si pe acesta: sa vadeasca, sa scoata la iveala cele sadite in ascunsul omului. Si fiindca in om sunt doua inclinari: una catre Dumnezeu si alta catre sine- impotriva lui Dumnezeu- incercarile si ispitele pun omul fie intr-o valoare fie intr-o negatie."

"Caci cugetul nostru cand ne mustra pentru pacatele noastre, sa stiti ca e glasul lui Dumnezeu in noi."

Parintele Arsenie Boca

'CRED, DOAMNE, AJUTA NECREDINTEI MELE.'

joi, 17 noiembrie 2011

pana revin...

restul ar trebui sa fie tacere

"Adevarul este foarte simplu: cand vrei sa spui DA spui DA, cand vrei sa spui NU spui NU si restul ar trebui sa fie TACERE. Cu cat ne complicam mai mult, cu cat aglomeram spatiul IDEILOR noastre cu foarte multe cuvinte, inseamna ca noi nu mai stim despre ce vorbim si atunci ne aflam intr-un ACT DE SEDUCTIE: zapaceste-i de tot! "

... asa ca am sa-mi iau si eu o binemeritata PAUZA de TACERE! :)


Visul- o realitate alternativa accesibila oamenilor













atunci

"Atunci mai cu seama este pace, cand se taie ce este bolnav, cand e indepartat ceea ce da nastere la razvratire." Sf. Ioan Gura de Aur

miercuri, 16 noiembrie 2011

o ultima dedicatie 'fantomei' care pleca din mine

Aceasta chiar este o dedicatie catre mine... sau catre o anume parte din mine: vesnic nemultumita, vesnic tematoare, vesnic suspicioasa, vesnic hartuitoare... Ca mult ne-am mai iubit intr-o vreme... Asa ca: bye bye! Da da da dah ... Da da dah... Pe TOTI cei care isi doresc sa pasim impreuna spre incredere, frumos, viata, iubire, speranta ii astept la orice ora sa cantam impreuna:

cu 'tonul' asta am eu o problema...

Si cu cei care incearca sa ma convinga ca au dpretate atunci cand imi vorbesc despre 'pericolele' acestei lumi, despre situatiile dubioase si despre absurdul care ne inconjoara. Daca intelegeti ce vreau sa spun... Si ei la randul lor au o problema cu mine, pentru ca nu vad in jur niciun fel de pericol, nu recunosc nicaieri 'situatia aia dubioasa' si nici absurdul care ma inconjoara nu-l mai vad, din cauza frumusetilor acestui pamant. Sa-mi fie iertat... Oricum, intre timp am dovada clara ca 'situatia aia dubioasa' era una fireasca si normala si s-a rezolvat de la sine fara niciun fel de efort. Dar cui folosesc dovezile, cand el vrea sa vada mereu primejdia in tot si in toate? Am postat mai demult AICI o poveste frumoasa legata de aceste aspecte.

"De atunci a început Iisus să le destăinuie discipolilor săi că trebuie să meargă la Ierusalim şi să sufere multe din partea bătrânilor, a arhiereilor şi a cărturarilor, să fie ucis, iar a treia zi să învie.
22 Atunci, Petru, luându-l deoparte, a început să-l certe spunând: " Să te ferească Dumnezeu, Doamne! Asta nu ţi se va întâmpla niciodată!" 23 Dar el, întorcându-se, i-a spus lui Petru: "Mergi în urma mea h, Satană. Tu eşti o piatră de poticnire i pentru mine, pentru că nu te gândeşti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor". Mc 8, 31-33; Lc 9,22.)

Vestirea Crucii, a suferintei, a patimirii celei mantuitoare atrage dupa sine, aproape automat, reactia de respingere categorica din partea cugetului omenesc influentat de Satana.

Aparent – nu-i asa? – este vorba de o reactie foarte sanatoasa si de bun-simt, plina de mila si iubitoare de viata. In realitate, in spatele acestei atitudini “firesti”, “omenesti” (definitorie si pentru “faptele bune” ale umanismului sau umanitarismului modern) Hristos ni-l descopera pe Tatal minciunii, cel care intotdeauna ne prezinta raul – si chiar raul cel mai hidos si odios – in haina generoasa a binelui, pentru a ne insela si a-l putea primi si imbratisa din toata inima.

Nu intamplator, Dumnezeu-Omul foloseste aceasta ocazie oferita de slabiciunea Apostolului Sau celui mai zelos pentru a oferi o lectie pentru toti ucenicii, de atunci si pana la sfarsitul veacului si pentru a ne arata conditiile esentiale pentru a ramane cu El pana la capat.

De aceea, Mantuitorul arata ca oricine doreste sa-I fie ucenic nu are alta cale de urmat decat calea cea stramta a Crucii, a jertfei, a prigoanei, a patimirii. Si nu doar atat, ci mai spune un cuvant tulburator si greu (sau cu neputinta) de primit omului firesc, pentru care toate cele ale Duhului -deci Crucea in primul rand- sunt nebunie si scandal:

"Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie. Caci cine va voi sa-si scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela îl va scapa. Caci ce-i foloseste omului sa castige lumea întreaga, daca-si pierde sufletul? Sau ce ar putea sa dea omul în schimb pentru sufletul sau? (Matei 8:34-38)

www.razbointrucuvant.ro


a fi constructivi


"Dacă tot ce ţine de a simţi, a înţelege sau a experimenta, ne aduc un suflu aparte şi ne oferă indicii că ne diferenţiem de ceilalţi, că nu degeaba ne-am preocupat până acum de creştere, de dezvoltare sau de înţelegerea sensurilor esenţiale ale vieţii, visurile ce ţin de a ne face un rost în viaţă, de a fi constructivi, de a pune bazele unei relaţii pline de înţeles cu oamenii de lângă noi, ne duc spre un rod al pământului pe care nu l-am întâlnit până acum. Prin aceste înţelesuri, viaţa poate intra pe un nou făgaş prin ceea ce dezvoltăm urmărindu-i procesul. În felul acesta, ceea ce este iubit creşte, iar ceea ce este desconsiderat se ofileşte din ce în ce mai mult până când moare, chiar dacă în ambele cazuri lucrăm cu acelaşi material."

Gheorghita Coser, Fii in profunzime!

de altii si de noi insine...


"Cel care cauta sa imbine cele potrivnice, neseparandu-le in viata lui,
va porni razboi cu Dumnezeu."

E liniste si e bine. Cateodata...
Nu-mi vine sa cred cat de bine poate sa fie... cateodata...
Adica, imi vine sa cred, chiar imi vine sa cred. Cateodata. :)
De asta o iau la fuga cand aud de discutii din alea 'perturbatoare.'

Desigur, cuvintul e important, e magic, dar numai atunci cand e in concordanta cu gandul si mai apoi cu fapta aceluiasi cuvant. Altfel, riscam sa ne incalcim in el ca intr-o plasa din aceea lipicioasa.

Desigur, i(ele), cuvintele sunt foarte importante... dar nu atunci cand folosesc diverselor joculete manipulatorii, de genul: 'eu chiar inteleg ca tu vrei sa stai cu tine si ai nevoie acum de asta' asa ca, inainte de a respecta acest feeling al tau mai intind o cursa si mai arunc in aer o sageata. Intre timp, la final de mesaj mai sper tare ca aceste randuri sa nu produca o si mai mare bulversare. :)

Aaaaa, deci ai simtit.
Ai fost atentionat sau mi se pare?
Cineva acolo, din launtru, ti-a soptit: pericol de bulversare!!!
Dar la ce bun sa ascultam aceasta inima, acest gand?
Mai simplu e s-o ignoram, ca altfel va fi mult prea liniste intre noi iar ce vrei tu nu se poate...

Ma enerveaza aceste jocuri si desigur, ma enerveaza ca uneori le mai cad in plasa...
Ma enerveaza aceasta viclenie si mai ales tonul inocent cu care mi se adreseaza. Ca bine mai zicea Oreste: cel mai bine te poti feri de atacurile psi 'cunoascandu-te pe tine.' Dar sa te cunosti atat de bine incat sa stii exact daca un gand ce-ti vine in cap e al tau sau nu-i al tau. Atat de bine...
Si mie la gandurile astea inocente mi se cam zbarleste parul, nu stiu de ce. Ca e acolo o perfidie care simt ca ma trateaza ca si cand as fi o naiva din aia, stiti voi, asa cum fac si aia in reclamele de la televizor despre RMGC. Adica, chiar suntem luati de fraieri si suntem usor de manipulat. Si asta ma infurie... atat cat ma mai pot eu infuria pana la ora asta. Observ ca de o vreme mai degraba ma intristez...

Si daca ceva, de acolo, ti-a dictat tie sa scrii asta: 'sper sa nu produca si o mai mare bulversare' ce sa mai zicem? Maestrul ne zicea de fiecare data: 'daca vreti sa gasiti adevarul personajului, daca vreti sa-l cunoasteti pana in fiinta si sa-i cunoasteti gandul cel mai ascuns- cititi cu MARE atentie piesa, replicile, indicatiile si notele dramaturgului. Nimic nu e intamplator. Nici culoarea rochiei, nici panglica din par, nici nasturele roz, nici scuza, nici acuza, nici paharul pe care-l bea sau nu-l bea... nici macar ciorapul din pantof". Ma rog, aproximativ asa zicea... Adica, daca vrei sa (TE) intelegi, CITESTE (TE) cu MARE ATENTIE!

Sper ca aceasta postare sa fie de folos tuturor! :)

Recunosc oficial ca e prima data cand m-am enervat (de o vreme incoace) CU ADEVARAT!
Si recunosc oficial ca pot sa iert chiar in clipa asta si sa merg mai departe...
Dar mai recunosc oficial ca eu cu CONSTIINTA altora nu ma pot lupta!
Asta ii priveste in mod direct si personal!
Si pana la urma, oricum ai intoarce-o... Prietenul LA NEVOIE se cunoaste!

Citesc cum as citi in palma mea mesajul ala... iar si iar...
Si ma gandesc tot mai des sa ma indrept catre psihologie. Incepe sa ma fascineze energia pe care o investim in joculetele noastre, in a ne minti, a ne pacali, a ne fura singuri caciula, in a ne roti in jurul cozii, in a ignora semnele pe care LE PRIMIM! Suntem specialisti in asta. Si ne este foarte comod sa ramanem acolo, sa ne victimizam, sa facem pe neputinciosii. Numai ca la mine (in ceea ce ma priveste strict pe mine) asta NU MAI TINE! Astazi NU MAI CRED IN NEPUTINTA! Cred in IERTARE, CURAJ, TOLERANTA, PACE SUFLETEASCA, FORTA DE AUTOCONTROL SI STAPANIRE DE SINE!

Ca nu degeaba... IUBESTE SI FA CE VREI!

marți, 15 noiembrie 2011

avem timp pentru toate...


Dupa ce am citit ACEASTA postare a lui Mircea, m-am hotarat sa dau si eu unda verde postarii mele. Se pare ca nu sunt singura care se loveste de aceasta problema... :)))

Pana acum am stiut mereu ce sa fac, cum sa reactionez, ce sa reconstruiesc, am gasit mereu o cale.
Astazi- pe directia asta- recunosc: nu mai stiu! Si, daca e sa mi se para firesc, omenesc, responsabil si normal, sa mai incerce si cel care darama sa reconstruiasca; daca tot spulbera cu atata nonsalanta ceea ce incearca altul sa inalte. Iar daca nu o poate face, sa invete macar ceva esential din asta. Nu mai darama, nu mai distruge, frate, ceea ce tu singur nu esti in stare sa recladesti. Pentru ca aici e cheia dezastrului prin care trecem si in ceea ce priveste planeta si tara si familia si prietenia si iubirea. Ca poate veni un moment cand cel care vrea sa inalte ceva trainic pe lumea asta sa realizeze ca il cam iei de fraier si s-ar putea sa se indrepte spre un loc mai fertil... Ca nici samanta aia de iubire nu o poate irosi la nesfarsit...

"Adevaratii prieteni sunt aceia care se afla alaturi de noi atunci cand ni se intampla lucruri bune si se bucura de victoriile noastre. Falsii prieteni apar in momentele grele, cu mutra plouata, “de solitaritate” cu noi, dar de fapt suferinta noastra ii consoleaza pentru viata lor mizerabila." P. Coelho

Intamplator
, Oreste vorbeste despre mielul (iubirea) care a venit sa inblanzeasca leul (legea).


"Frica este poarta deschisa spre toate relele."

Iubirea este singura cale catre vindecare.

Krypton - Fara teama(1990)



"Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit."
OCTAVIAN PALER

duminică, 13 noiembrie 2011

samuraiul yemaya

Cum credeti ca am obtinut, de exemplu, eu aceasta caciulita?
Credeti probabil ca mi-a oferit-o Aliosa de ziua mea, nu?
Pai daca astepti dupa prieteni ca mutunache asta, risti sa ramai fara nimic...
Asa ca, am pus in practica niste 'trucuri' de mata scorpion inteligenta si inzestrata:ma cam plictiseam...
cand deodata am auzit o chemareee.....

ia sa citesc nitel, poate ma prind si eu de ce nu am voie sa intru in bucatarie...


hmmm, e oare posibil? sa fie atat de usor?!?
ia sa incerc eu intai pe Aliosa si daca merge o pun eu la punct si pe stapana...

Nu numai ca 'samuraiul' cel alb s-a dovedit a nu fi sagetator, dar s-a ales a fi in viata mea un veritabil scorpion... :))) Nascuta pe 13! :)))

La multi ani, yemaya.
Nu stiu ce sa-ti spun: fie intelegi tu limba omeneasca, fie o vorbesc eu pe aia pisiceasca...
Ca altfel nu-mi explic...