joi, 30 mai 2013

cerul se intunecase si mai mult...


Un text scris cu multa intelepciune despre "creduli", "naivi", dureri vinovate, minti istete si facatorii de minuni... sau chiar despre indemnul lui Bulgakov: nu stati de vorba niciodata cu necunoscutii! ... Dar si despre natura cea smerita a lui Dumnezeu. 

Textul se potriveste parca atat de bine cu vremurile pe care le traim...
Si parca si cerul nostru de astazi- desi e o luna atat de frumoasa- este un cer in putrefactie. 

"S-a straduit mult sa adoarma, dar somnul a durat foarte putin. S-a trezit tresarind si si-a dat seama ca nu era singur. 
Langa el, cu spatele lipit de batranul trunchi cenusiu, se asezase un necunoscut. Lui Iuda i s-a parut ca il astepta sa se trezeasca. 
Omul era palid la chip, un chip ce parea imbatranit inainte de vreme, din pricina vreunei dureri vinovate. Avea ochii ascunsi, dar o dunga alba, care i se zarea intre buzele rosii, dadea impresia ca isi surade lui insusi. (...)

Iuda se simtea slabit, impovarat si tremura de parca ar fi avut o febra mare. A incercat sa mearga, dar abia a facut trei pasi, poticnindu-se, ca a fost nevoit sa se opreasca. A ridicat capul si a vazut ca necunoscutul se ridicase si venise dupa el:
- Nu fugi, Iuda. E inutil sa pleci. Nimeni nu poate sa fuga de el insusi. Mai asculta-ma putin; aseaza-te aici si nu mai tremura ca un copil.(...)

Vrei sa stii cine sunt si care e numele meu? a spus necunoscutul. Inca nu l-ai ghicit? Iti voi spune doar ca sunt un vechi dusman al lui Dumnezeu si al copiilor lui; dusman, as zice, prin definitie. (...) Tu nu esti credul ca Petru sau naiv ca Ioan... mintea ta isteata nu poate sa creada in pretinsa lui divinitate. Stiu eu sigur ca nu e Dumnezeu! Ca nu e in stare sa faca minunile pe care le face Domnul! Acum trei ani, in desert, am avut cu el o lunga convorbire, pentru ca voiam sa vad clar in fiinta lui. Un Dumnezeu care merge de colo pana colo pe pamant, deghizat in om, e un oaspete ingrijorator. L-am implorat sa-mi dea doar doua dovezi ale puterii lui supranaturale: sa se arunce de pe culmea Templului si sa schimbe cateva pietre in paini. Mi-a raspuns cu citate din Cartile Sfinte; dar n-a vrut sa faca ceea ce-i cerusem. N-a vrut pentru ca n-a putut. Aceste doua simple minuni ar fi fost, pentru un Dumnezeu adevarat, o joaca de copil. Dumnezeu este o fiinta cereasca; lui nu-i poate fi frica sa cada pe pamant. Dumnezeu e iubire si putere. El n-ar fi refuzat sa schimbe in paini niste pietre, ca sa-si dovedeasca puterea si iubirea pentru oameni. Iar daca ar mai exista unele indoieli in legatura cu fiinta lui de om, sa stii ca, dupa ce a petrecut cateva zile in pustiu, fara sa manance, i-a fost foame. Un Dumnezeu adevarat, chiar sub chip omenesc, nu va putea niciodata sa simta ghimpele foamei. Si tu stii mai bine decat mine ca accepta bucuros invitatii la masa prietenilor si la ospetele de nunta. Sa nu-ti fie teama de nimic. E om ca si tine si nimic mai mult decat un om. Daca-l tradezi, nu va putea sa se razbune nici acum, nici dupa aceea. Va fi prins si se va lasa prins; va fi biciuit si se va lasa biciuit; va fi batut in cuie pe o cruce si nu se va impotrivi. Va simti durerea ca un om, sangele ii va curge ca oricarui om, va striga si-l va invoca pe Dumnezeu asa cum fac toti oamenii. Nu te teme de nimic, Iuda; Daca te mai codesti, gandeste-te si aminteste-ti ca el insusi te-a tradat. (...)
Gandeste-te putin la felul diferit in care ii trateaza pe tovarasii tai! Petru e sfesnicul si vicarul lui; Iacov e crainicul lui; Ioan e scutierul preferat, fratele lui mai tanar... Iar tu? Tu ce esti? Cel care poarta punga, omul care numara si pastreaza banii, simbolul avarului josnic, al hotului avid, al bogatului destinat focului vesnic. Isus te-a expus primejdiei stiind ca nu te poate scapa de primejdie; te-a constrans sa fii pazitorul lucrului pe care il uraste cel mai mult. Asadar, s-a purtat cu tine nu asa cum te porti cu un prieten si cu un ucenic, ci mai rau decat s-ar fi purtat cu un dusman, facand din tine batjocura tovarasilor tai, tinta sarcasmelor lor. In fond, te-a tradat. Iti promisese mantuirea si iti ofera rusinea. Te-a tradat ca pe nimeni altul. Razbuna-te, Iuda, razbuna-te fara mila. 
Necunoscutul a tacut, dar si-a apasat mai puternic mana pe umarul lui Iuda. Apostolul nu se mai impotrivea, nu mai incerca sa fuga. Parea ca sufletul i se contractase in intregime si se retrasese in adancul fiintei. Chipul ii devenise un bot de carne fara expresie, materie fara viata. Cerul se intunecase si mai mult; se acoperise de nori striati, mici si rotunzi, nori sinistri, cuprinsi parca de putreziciune. Ai fi zis ca e un cer in putrefactie.
Necunoscutul a vorbit din nou:
- Iuda, ma asculti?Vei avea forta sa indeplinesti ce-ti spun? Esti gata sa accepti aceasta misiune cumplita? Gandeste-te bine. Dandu-l pe Hristos pe mana evreilor, asta va insemna nu numai razbunarea ta si a cr imei pe care a comis-o fata de tine, ci si eliberarea tuturor oamenilor de un dusman ingrozitor. Daca iei bine seama, invatatura lui consta in a cere omului imposibilul.  (...) Auzindu-l, ai crede ca nu mai exista nicio portita de scapare. Cere numai ce e mai profund in opozitie cu natura voastra, si anume ceea ce omul nu va sti si nu va putea sa realizeze niciodata. (...)

Giovanni Papini, Martorii Patimilor, ISPITIREA LUI IUDA 

marți, 28 mai 2013

invatatura cereasca


"Omul care in inchinarea sa se lipeste de pleoapele sale fara sa aiba in inima nici mila, nici iubire, se aseamana unui pom frumos dar fara rod."

"Omul care deosebeste inca in inima lui pe prieten de dusman 
nu urmeaza poruncile evlaviei." 

Sf. Isaac Sirul
  
"Si am zis: Poate intunericul ma va acoperi. 
Si se va face noapte lumina dimprejurul meu.
Dar intunericul nu este intuneric la Tine 
si noaptea ca ziua va lumina. 
Cum este intunericul ei asa este si lumina ei. " 


"11: Şi am zis: – Da, întunericul mă va copleşi

 şi-n desfătarea mea chiar noaptea va deveni lumină…,

 12: căci cu Tine întunericul nu va fi întuneric

 şi noaptea lumină va fi ca şi ziua;

 întuneric şi lumină, la Tine sunt totuna."

Psalm 138

joi, 23 mai 2013

in ploaie, in gand, in cuvant


de la o vreme incoace
mi-am descaltat gandurile de pantofii cu toc 
si-am inceput sa pasesc desculta
pe trotuarul amintirilor alunecoase 
care inca mai ard si mai dor
nu ma pot afla altfel-
doar in linistea cea despuiata si muta
sunt e-o amintire inca vie,
o mare adanca
un voi fi din am fost

de-abia ma conving sa-mi iau cate-o umbrela
-si aia cam rupta-
atunci cand ploua si alunec usor
inspre amintirea numita
potop

astazi
nu stiu in ce an suntem
nici daca afara e toamna ori iarna ori vara
caci primavara nu poate fi-
astazi stiu atat de putine lucruri despre mine
ori despre lumea in care adorm seara de seara
pentru-a pasi noaptea intr-un luuung coridor
care ma leagana lin spre un fel de somn
dincolo de geamandura cugetului
care cuvanta:

O Eli, Eli
cine mai departe se-avanta
risca sa-si aminteasca
taina cea nestiuta.
Vai tie, muritorule
de te cufunzi in adancuri
pentru care nu esti defel pregatit.

  dezlegi in vis avertizarea
si-n suflet un indemn cumva vioi
ar vrea sa te intoarca inapoi dar-
inapoi
niciun drum nu mai duce iar maine 
poetului au sa-i cada oasele
de pe cruce

cat despre ziua de astazi
cine mai stie cum de ce si pe unde
suntem?!

fiindca astazi
ne risipim amintirea in vant-
sa-ngenchem desculti in ploaie, in gand, in cuvant
langa steaua cea mai trista si mai vie
dintre toate cate astazi
sunt.

(neadormitului meu Inger Pazitor)

miercuri, 22 mai 2013

d a r

poza preluata de la poiematike

Interesant cum niste imagini pot scoate din tine 
niste ganduri mai mult sau mai putin stranii:

Eu sunt cea
care-a fost blestemata candva
sa nu vada raul din oameni
dar sa-i simta pretutindeni pericolul 
si capcana 

statornicia


"A fi statornic inseamna a avea rabdare, inseamna a avea dragoste, inseamna a nu judeca, inseamna a-ti asuma crucea si a ti-o duce in viata statornic si constient fiind ca aceasta este calea pe care trebuie s-o urmezi si nu esti singur..."

"Trezvia care nu numai calugarul trebuie s-o aibe in viata monahala zilnica, clipa de clipa, in inima lui, in sinea lui: unde esti, cum esti, ce gandesti, fii atent!"

"Unde e mintea ta, acolo se inchina."
 


”Cel ce a plăsmuit inimile noastre deosebi şi cunoaşte toate lucrurile noastre (Ps., 32, 15), numai Acela poate vindeca inima; El poate să intre în conştiinţa noastră, să ne atingă inima şi să ne mângâie sufletul. Dacă nu ne mângâie El inimile, mângâierile omeneşti sunt zadarnice şi fară de folos; după cum, iarăşi, când ne mângâie Dumnezeu nu ne poate vătăma nimeni, de ne-ar necăji mii şi mii de oameni.  Când Dumnezeu întăreşte inima, nimeni n-o poate clătina.” (Sf. Ioan Gură de Aur)

marți, 21 mai 2013

nu sunt atat de nebun incat sa te hranesc doar cu miere


"Stiu ca esti suparat pe mine pentru ca am lasat sirul celor privitoare la dulceata vietuirii, la bucurie si felurite daruri ale harului, si te-am adus in schimb la lucruri care vorbesc despre leacuri foarte bune si mantuitoare la vremuri de primejdie. 

Afla insa ca nu sunt atat de nebun incat sa te hranesc doar cu miere, fara nicio schimbare, ca sa uiti ca ai un temperament usor supus bolilor. Cine nu va rade de tine daca in suparari n-ai cunoaste nici macar un singur chip de a te izbavi de ele, nici cauza bolilor tale?" 

Isaac Sirul, Cuvinte catre singuratici

Cum te vei bucura, fragila floare a pamantului, de lumina si de linistea de dupa furtuna, daca n-ai invatat- cand cerul se intuneca si vantul cel puternic te scutura- sa-ti tii radacinile adanc infipte in pamant, tulpina aplecata si smerita iar viata indreptata  spre soarele ce e mereu aici, chiar daca sta ascuns dupa norii cei incarcati de darnice ploi? Invata sa stai smerita si cu nadejde in mijlocul furtunii, ca sa te poti bucura de stralucirea si claritatea luminii care apare doar dupa strasnice furtuni si ploi. 

Invata si tu, mai Maria mai... caci iata, toate te invata taina supra-vietuirii lor.


luni, 20 mai 2013

atat de putin


atat de putin 
ni se cere sa facem
pentru a simti blandetea si iubirea
Cuvantului lui Dumnezeu

avem timp 
pentru toate- vorba poetului-
avem timp 
pentru orice

avem timp 
sa ne inaltam cu gandul 
pana la cuiburile pasarilor din cer
avem timp 
sa coboram cu mintea
pana in vizuinele vulpilor celor viclene
si fatarnice

avem timp 
mai ales sa-l ascultam pe inteleptul sarpe
fara de-a intelege Taina 
ce l-a numit 
intelept

avem timp 
sa ne sarbatorim zilele de nastere
avem timp 
sa ne judecam fratii
chiar avem timp 
pentru toate 

bazaconiile.

numai Fiul Omului
numai Fiului Omului
n-are unde-si odihni capul
in gandurile noastre.

nu mai ramane 
putin loc si putin timp
in gandurile noastre
si pentru El

si totusi-
 atat de putin, 
atat de putin vi se cere sa faceti
pentru a simti iubirea si blandetea
Cuvantului lui Dumnezeu.

fal fal
pleca iar suparat de la mine
Ingerul meu

vineri, 17 mai 2013

un vis al visului



ma re-gasesc 
tot mai ades in viitor-
nu stiu exact in care loc, in care timp, in care an-
dupa cortina 'cestui somn de lut, 
sufletul meu, astazi cu chip cunoscut- 
ma tine infasata-n gandul sau de parca-ar fi un om 
visandu-si visul sau de suflet renascut
ce s-a-'mbracat o dat ca niciodat
in carnea tuturor dorintelor 
de lut.


iata-ne iar, eu si cu sufletul meu

imbratisati precum doi gemeni 
in burta materna a visului lucid-
lipindu-ne fruntile-ntr-o negraita tacere- 
deslusindu-ne, din veacuri in veacuri, noptile- 
ce urca spre stele.

ma trezesc tot mai des 
intr-un viitor nepermis.
un fel de tusti! un fel de lume paralela

si-acolo, chiar si despartirea are rostul sau:
e-n mare dragoste si-n tainic dor
e departarea si distanta necesara imbratisarilor rupte din vreme-
desprinse din acel viitor nepermis.

ma tot visez in viitor, 
avand si eu, ca fiecare, 
rostul sau.

dar cine stie?!
poate-mi visez cel mai indepartat trecut 
din toate cate-au fost-

ori poate totul nu-i decat un vis al visului, o-'nchipuire 
venita special sa-mi fure clipa si sa ma-ncurce iar si iar 
in tesaturi de somn adanc ce-ar vrea sa creada despre sine 
ca ar FI
acolo unde nu-i decat un somn bezmetic, greu si 
cam natang

dar cine stie?!
cine s-ar incumeta sa stie?!

tacerile din mine
si din tine...



dormeam, dar inima-mi veghea



"În 1963, un monah ortodox, Arhimandritul Lev Gillet, a publicat ceea ce trebuie să fie cea mai bună lucrare modernă despre Rugăciunea lui Iisus, intitulată simplu The Jesus Prayer [Rugăciunea lui Iisus]. Părintele Lev a fost inițial un catolic francez evlavios care a îmbrățișat monahismul benedectin. Student în creștinismul răsăritean, Părintele a explorat Ortodoxia și în cele din urmă s-a convertit, devenind ortodox. [...]

Lasă rugăciunea să lucreze singură. “Începând să rostești numele [lui Iisus] cu evlavie fierbinte”, scrie el, “tot ceea ce trebuie să facem este să ne atașăm de el, să ne agățăm de el și să îl repetăm domol, ușor și în tăcere.”

Nu te grăbi în repetarea rugăciunii, îndeamnă Părintele Lev. Și nu o zi prea repede. Dacă obosești nu te mai ruga. Dar chiar și atunci când nu te rogi, indiferent de orice altceva faci, încearcă să fii atent la dorința de a rămâne întotdeauna în prezența lui Iisus. Sfânta Scriptură caracterizează această stare astfel: “Dormeam, dar inima-mi veghea” (Cântarea Cântărilor 5, 2).

Care sunt urmările rostirii neîncetate a numelui lui Iisus? Părintele Lev ne încredințează: “Numele lui Iisus este un mijloc concret și puternic de a-i transfigura pe oameni în realitatea lor cea mai profundă și dumnezeiască”. El ne îndeamnă să spunem rugăciunea în tăcere în timp ce mergem la serviciu, în timp ce mergem pe stradă, chemând numele lui Iisus peste fiecare om pe care îl vedem și încercând mereu să ne purtăm într-un mod care să sugereze oamenilor din jurul nostru că noi încercăm să trăim pentru Hristos."

(Norris J. Chumley, Tainele Rugăciunii lui Iisus

preluat de pe: www.doxologia.ro

marți, 14 mai 2013

e vremea sa ne bucuram cu intristatoare bucurie


"Deci, si viata noastra mai tragica decat oricand, contine, imi vine sa zic, fagaduinte poate mai mari decat oricand. Domnul se va arata fiecaruia, mai ales prin duhovnicii vostri, dar si prin toate mijloacele pe care le stie Dumnezeu, sa va arate taina asta. Dar inchei la intrebarea asta, iarasi cu cuvantul pe care sa-l aveti ca plasa de siguranta pentru orice fel de eventualitate: “Tine-ti mintea in iad”, dar nici acolo sa nu deznadajduiesti. Si imi vine sa zic, mai ales acolo."
 

SURSA: Nu ne dam seama cat traim in inchipuire


"Dar, Doamne, pazeste-ne, ca… asa cum mai multi au spus si aseara si azi: ispitele sunt mai cumplite azi. Nu numai mai cumplite, ci si mult mai subtiri, mai nebagate in seama. Crezi ca esti un credincios si te trezesti ca reactiile tale sunt reactiile necredinciosului. Credinta ta te falimenteaza, te tradeaza. (…) Nu e cazul de a deznadajdui… Cand observam lucrurile astea e cazul sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu; dar as zice mai mult: e cazul sa ne bucuram. (…) E vremea sa ne bucuram cu intristatoare bucurie, dar undeva o bucurie tainica poate exista daca avem mai multa credinta si mai multa intelegere incotro mergem: e Dumnezeu! E lumina nefacuta care e langa mine, in mine undeva si ma lumineaza si ma arata cat de pacatos sunt (…)

Cer Domnului sa va intareasca in zilele astea, zile de cernere, zile foarte dureroase, cumplite, infricosate tine-ti mintea in iad” - dar si… “nu deznadajdui” – zile de un deosebit har."

Sursa:  Ce vremuri traim si cum sa le infruntam?

duminică, 12 mai 2013

este un adanc de neinteles inima omului


Din postarea anterioara am aflat ca cuvintele sunt vii sau aducatoare de moarte. Asadar, un cuvant de ocara, de judecata venit din partea unui om care nu are inima curata poate avea de multe ori greutatea unei pietre mari. Dar cati dintre noi putem marturisi ca avem inima curata, cand Sfintii Parinti, inainte de a-si da duhul cereau de la Dumnezeu inca un minut in plus pentru a se pocai? Nu putem ajunge la Rugaciunea neincetata a Inimii pana nu am trecut prin aceasta treapta a pocaintei. Si de aceasta treapta e bine sa nu uitam niciodata. Caci daca cumva uitam, ne va descoperi Dumnezeu (in bunatatea Lui) niscai pacate din adanc de se va cutremura intrega fiinta cand va lua cunostinta de ele.

"Intra tu, cela ce vrei sa ai inima curata, si inainteaza catre cugetul tau robit pacatului si priveste mai jos decat cugetul, mai adanc decat gandurile tale, in visteria graitoare a sufletului tau, priveste deci sarpele raului care se taraste si se cuibareste inauntru. Este un adanc de neinteles inima omului. Si de vreme ce il vei omori, atunci sa te lauzi in Domnul ca ai inima curata." Sfantul Macarie

Si acum, cate ceva despre noi si pentru ce e necesar postul, plansul si rugaciunea:

"Dumnezeu i-a zis lui Cain: De ce este trist chipul tau? Daca faci bine, nu iti va fi iertata vina? Dar daca faci rau in viata aceasta, pacatul tau se va pastra pana in ziua cea mare a Judecatii si va sta la usa inimii tale. Iata, am schimbat pentru tine puterea asupra firii tale rele; vei avea pornirea acesteia (care te va indrepta catre rau); dar vei avea stapanire asupra ei , fie pentru a o indrepta catre bine, fie catre pacat." Cartea lui Adam si a Evei

Si imi revine mereu si mereu in minte intrebarea parintelui Arsenie Papacioc:
- Ce n-ai putut?! 

Nu exista "nu am putut"; exista numai rea-vointa.
Caci "ceea ce e cu neputinta la om, e cu putina la Dumnezeu."
Si Dumnezeu ajuta acolo unde este vointa.
Cine "ajuta" cand e vorba de rea-vointa, nu mai e cazul sa amintesc si sa spun.
Iata povestea care, pare-se, se repeta mereu si mereu:

"Amandoi l-au ascultat pe Adam, tatal lor si au luat jertfele lor si le-au inchinat pe muntele de pe altar. Dar Cain s-a purtat cu semetie cu fratele lui si l-a tras de la altar si nu l-a lasat sa aduca darul lui la altar; ci a inchinat darul sau cu inima mandra, plina de viclenie si inselaciune.
Cat despre Abel, a ridicat pietrele care erau la indemna si pe acestea a inchinat darul lui cu inima plecata si neprihanita. 

Iar Cain statea langa altarul pe care inchinase darul sau si a strigat la Dumnezeu sa primeasca jertfa lui; dar Dumnezeu nu a primit-o de la el; nici nu a venit un foc dumnezeiesc sa arda jertfa lui. Iar el a ramas, stand pe partea cealalta a altarului, suparat si manios, si uitandu-se la fratele lui Abel, sa vada daca Dumnezeu primeste sau nu jertfa lui.
Si fiindca Dumnezeu a fost foarte multumit de Abel, a trimis la el un inger luminos sub infatisarea unui barbat care se impartasise din jertfa lui, caci El mirosise aroma dulce a jertfel lui si l-a mangaiat pe Abel si i-a intarit inima.

Iar Cain vazuse tot ce se petrecuse cu jertfa fratelui sau si era manios din pricina aceasta. Apoi a deschis gura si a hulit pe Dumnezeu, fiindca nu primise jertfa lui.
Dar Dumnezeu i-a zis lui Cain: "De ce este trista fata ta?Fii neprihanit, ca sa primesc jertfa ta. Nu impotriva Mea ai murmurat, ci impotriva ta. (...)
 
Cat despre Cain, era atat de amarat si de mahnit, incat a mers la camp unde Satana a venit la el. (...) S-a umplut de manie, dar nu a lasat pe nimeni sa vada. Ci asteptand sa-si omoare fratele, l-a dus la pestera si apoi i-a spus:
- (...) Astazi, o, fratele meu, vreau foarte mult ca tu sa vii cu mine pe camp, sa petreci si sa binecuvantezi campurile si turmele noastre, caci tu esti neprihanit, iar eu te iubesc mult, o, fratele meu! Insa tu te-ai instrainat de mine. 

Atunci Abel a consimtit sa mearga cu fratele lui Cain la camp. Dar inainte de a iesi, Cain i-a spus lui Abel: Asteapta-ma, pana aduc un bat pentru fiarele salbatice.
Atunci Abel a stat, asteptand in nevinovatia lui. Iar Cain, cel razvratit, a luat un bat si a iesit. Si au inceput, Cain si fratele lui Abel, sa mearga pe drum; Cain vorbind cu el si mangaindu-l, ca sa faca sa uite totul. (...) 

Abel a mers inainte iar Cain a ramas in spatele lui. Si Abel mergea in nevinovatia lui, fara prihana; fara sa banuiasca ca fratele lui l-ar omori. Apoi Cain, cand a urcat la el, l-a mangaiat cu vorba, mergand putin in spatele lui; apoi s-a repezit si l-a lovit cu batul, lovitura dupa lovitura, pana ce l-a naucit. Iar cand Abel a cazut la pamant, vazand ca fratele lui vrea sa-l omoare, i-a zis lui Cain: O, fratele meu, ai mila de mine. Pe pieptul de la care am supt, nu ma lovi! Pe pantecele care ne-a purtat si care ne-a adus pe lume, nu ma lovi de moarte cu batul acela! Daca vrei sa ma omori, ia una din pietrele acestea mari si omoara-ma fatis. 

Atunci, Cain, cel cu inima impietrita si ucigas nemilos, a luat o piatra mare si l-a lovit pe fratele lui in cap, pana i-a iesit creierii si el s-a scaldat in sangele lui. SI CAIN NU S-A CAIT DE CEEA CE FACUSE. 
Iar pamantul, cand sangele neprihanitului Abel a curs pe el s-a cutremurat, ca si cand i-ar fi baut sangele si l-ar fi nimicit pe Cain. Si sangele lui Abel a strigat tainic la Dumnezeu , ca sa-l razbune. Apoi Cain a inceput de indata sa sape pamantul in care sa-l ingroape pe fratele lui. Caci tremura de frica care venise asupra lui, cand a vezut pamantul cutremurandu-se din pricina lui.
El l-a aruncat apoi pe fratele lui in groapa pe care o facuse si l-a acoperit cu tarana. Dar pamantul nu a vrut sa-l primeasca, ci l-a aruncat de indata in sus.
Iarasi a sapat Cain pamantul si l-a ascuns pe fratele lui in el; dar din nou l-a aruncat pamantul de la sine; de trei ori a aruncat pamantul astfel trupul lui Abel de la sine. 
Pamantul mocirlos l-a aruncat prima oara, fiindca el nu era prima creatie; si l-a aruncat a doua oara si nu a vrut sa-l primeasca, fiindaca era neprihanit si bun si a fost omorat fara pricina; si pamantul l-a aruncat a treia oarasi nu a vrut sa-l primeasca, ca sa ramana in fata fratelui sau un martor impotriva lui.
Si asa a ras pamantul de Cain, pana a venit la el Cuvantul lui Dumnezeu pentru fratele lui.
(...)

Iar Cuvantul lui Dumnezeu catre Cain: Unde este fratele tau?, Dumnezeu l-a spus din mila fata de el, ca sa-l incerce si sa-l faca sa se caiasca. CAci daca atunci Cain s-ar fi cait si ar fi spus: O, Dumnezeule, iarta-mi pacatul si uciderea fratelui meu, Dumnezeu i-ar fi iertat pacatul. (...)

Si El i-a spus: Unde este fratele tau? La care el a raspuns si a zis: Nu stiu. Apoi Creatorul i-a spus: Sa tremuri si sa te infricosezi.

APOI CAIN A TREMURAT SI S-A INFRICOSAT; SI PRIN SEMNUL ACESTA DUMNEZEU L-A FACUT O PILDA IN FATA INTREGII CREATII, CA UCIGAS AL FRATELUI SAU. 
Iar Dumnezeu a adus infiorarea si groaza asupra lui, ca sa vada pacea in care era la inceput si sa vada si infiorarea si groaza pe care le-a indurat la sfarsit; ca sa se smereasca in fata lui Dumnezeu si sa se caiasca de pacatul lui si SA CAUTE PACEA DE CARE S-A BUCURAT LA INCEPUT.

Si in cuvantul lui Dumnezeu care spunea: Voi pedepsi de sapte ori pe cine il omoara pe Cain, Dumnezeu nu cauta sa-l omoare pe Cain cu sabia, ci cauta sa-l faca sa moara de post, de rugaciune si de plans prin lege aspra, pana in ceasul cand va fi izbavit de pacatul lui."

din Cartea lui Adam si a Evei (Lupta lui Adam si a Evei cu Satana)


Asadar, cuvintele si gandurile pline de ocara si manie, invidie etc intru judecarea fratelui nostru pot fi (si chiar sunt) pietre care ucid si omoara. Iar gandurile si faptele noastre nu prea le putem ascunde in "pamant", caci ele cam ies la suprafata si chiar se arata pe fata noastra. Nu putem face decat sa ne privim cu atentie in oglinda si sa purcedem cu nadejde si sarguinta la curatarea gradinii din inima noastra. Caci, "inainte sa isi omoare Cain fratele, pamantul dadea roade ca gradina Edenului; dar dupa omor a inceput sa dea numai spini si ciulini". Asadar, cine se simte fara de pacat, sa arunce primul cu piatra. Dar eu cred ca e mai intru folosul nostru al tuturor sa ne ingrijim de post, de rugaciune si de plans. Si sa ne suportam unii pe altii. Sau macar sa ne dorim sa putem.  Caci frumos ar fi ca noi, cei de astazi- calai si victime- care ne-am nascut dupa venirea lui Hristos, sa ne amintim iertarea, compasiunea, iubirea. Si asta, prin post, rugaciune si mult plans. Si cu ajutorul lui Dumnezeu, sa razbim la Lumina. Important e sa vrem. Caci ceea ce e cu neputinta la noi, e cu putinta la Dumnezeu. Dumnezeu sa ne ajute! 

Va doresc sa aveti o duminica plina de lumina si cat mai blanda cu putinta!

despre cuvant si duhul deosebirii



sâmbătă, 11 mai 2013

Dorul de El


Astazi mi-a spus un om care duhovniceste imi este si foarte drag:
HRISTOS A INVIAT!

A fost atata bunatate si blandete si lumina in privirea si in vocea sa, incat de-abia am reusit sa-i raspund. In schimb, am reusit sa-i zambesc. Si nu pentru ca asta m-am gandit sa fac mai dinainte, nici pentru ca asta am vrut sa fac. Nu! Zambetul cel senin si larg a fost o reactie spontana, negandita, nefabricata. Un zambet care m-a luminat. Am simtit cum iese din adancul meu o lumina ascunsa pana atunci de mine. Si m-am gandit ca in intreaga mea viata de pana acum n-am auzit  un "Hristos a Inviat!" rostit in felul acesta. Si iarasi aceasta bunatate, aceasta blandete ... Mi-am simtind inima plangand in hohote. Si, dintr-o data... LUMINA!!!

Stiu ca prin gura acestui om nu a vorbit omul. 
Un om nu are puterea sa te modifice in felul acesta. Un om nu te poate tulbura in felul acesta. Toata ziua, dupa aceasta intalnire binecuvantata m-am gandit ca vreau sa fiu si eu un om bun, tolerant, bland, intelept. Si sa invat sa fac si eu minuni din astea cu cei aflati in tristete, in suferita, in neputinta. Mult mi se va cere candva pentru ca atat de mult primesc, desi nu sunt deloc vrednica de o asemenea iubire. Dar asa lucreaza Dumnezeu, ca sa te cuprinda iar si iar dorul de El.

Intelepciune simpla, care nu dai din maini si nici nu cauti prilejuri de sfada. 
Iubire care ii indrepti pe cei strambi, mangaindu-le rana asa cum nici un om nu e in stare s-o faca.
Lumina ascunsa-n cuvantul, in graiul, in privirea si in gestul omului celui bland.
Mangaiere ce saruti obrazul cel intristat si ochiul cel plans.
Cel ce-i iubesti pe cei mici si-ti intorci privirea de la cei ce se preamaresc. 

Daca-i putem indrepta astfel pe oameni, s-o facem!
Dar daca nu putem decat sa mustram, sa certam si sa judecam- sa tacem si sa ne indreptam atentia catre noi insine. Si daca nici asta nu putem, atunci macar sa ne dorim sa putem. 

Doamne, cum lamuresti Tu ceea ce refuz sa inteleg si cum potolesti setea celor ce Te cauta cu buzele arse de sete si de dogoare! 

MULTUMESC!



"Multi au ajuns puternici, dar putini fara manie."

Patericul Egiptean

joi, 9 mai 2013

intr-un cer violet


iata ora tacerii-
 gresala, in minunat cant leganand
iata cerul deschis vindecand 
adancul cel mai adanc

iata
gandul gradinii trezind
amintirea celei mai nesfarsite dureri
iata cuvantul cel negrait
bland, milostiv, intelept

iata
corbii vestitelor ierni
murmurand acelasi blestem muritor
iata si porumbelul cel bland
pe deasupra fantanilor

iata tacerea
iata cuvantul
iata uitarile ce se dezmint
iata sentintele, iata oglinda 
viselor frante in frigul de ieri

iata plecarea
iata iubirea
tainuind ce aflase-ntr-un cer violet
iata alegerea
iata cortina
iata-ma iar cu uitarea in piept

iata-ndracita
iata tarana
iata si ingerul- cu acelasi indemn
numai omul din mine, vai, numai omul
pare ca-nclina natangul-
spre nicaieri



Six- The Mark Unleashed


"Existenta lui Dumnezeu nu poate fi dovedita logic sau in natura. Este doar o experienta subiectiva pe care o invatam cu totii. Dar adevarul este ca, dovada existentei lui Dumnezeu este scrisa in inima fiecaruia. Este semnatura lui Dumnezeu pe capodopera sa mareata".


miercuri, 8 mai 2013

gustul focului pentru gustul gradinii


"O Adame, priveste focul acesta! Cat de diferite sunt flacara si caldura lui de gradina bucuriilor si de lucrurile bune din ea!
Cand te aflai sub stapanirea Mea, toate fapturile erau supuse tie; dar dupa ce ai calcat porunca Mea, toate se ridica deasupra ta".

Iarasi i-a spus Dumnezeu: "Priveste, Adame, cum te-a inaltat Satana! Te-a lipsit de Dumnezeire si de o stare inalta ca a Mea, si nu si-a tinut cuvantul fata de tine; ci, dupa toate, a devenit vrajmasul tau. El a facut acest foc in care a vrut sa va arda pe tine si pe Eva.
De ce, o Adame, nu si-a tinut intelegerea cu tine nici macar o zi dupa ce te-ai supus poruncii lui- ci te-a lipsit de slava care era peste tine?
Crezi, oare, Adame, ca te iubea atunci cand a facut aceasta intelegere cu tine? Sau ca te iubea si voia sa te ridice in inalt?
Dar nu, Adame, nu a facut toate acestea din dragoste pentru tine; ci a vrut sa te faca sa iesi din lumina in intuneric; si de la o stare inalta la stricaciune; de la slava, la injosire; de la bucurie, la durere; si de la odihna, la postire si slabiciune".

Dumnezeu i-a mai spus lui Adam: "Priveste acest foc aprins de Satana in jurul pesterii tale; priveste aceasta minune care te impresoara; si sa stii ca te va impresura pe tine si samanta ta, cand ii veti asculta porunca; (...) Si nu va fi izbavire de el decat la venirea Mea; tot asa cum nu poti intra in pestera ta din pricina focului mare. Si nu vei putea pana ce Cuvantul Meu nu va veni si va face un drum pentru tine in ziua in care se va implini Legamantul Meu. Pentru tine nu este nicio cale care sa te scoata de aici la odihna, pana nu vine Cuvantul Meu, care este Cuvantul Meu. Atunci El va face un drum pentru tine si tu vei avea odihna". (...)

Apoi Adam si Eva au cautat iarasi sa intre in pestera. Si cand au ajuns la drumul aflat inlauntrul focului, Satana a suflat in foc un fel de vijelie si a facut pe Adam si pe Eva un foc arzator; asa incat trupurile lor au fost insemnate; si focul i-a parjolit.
Si din pricina arsurii focului, Adam si Eva au strigat si au spus: "O, Doamne, scapa-ne! Nu lasa sa fim chinuiti si arsi de focul acesta arzator; nici nu ne pedepsi fiindca am calcat porunca Ta". 
Atunci, Dumnezeu s-a uitat la trupurile lor, pe care Satana le facuse sa arda, si a trimis Ingerul Sau care a stins focul. Dar ranile au ramas pe trupurile lor.
Si Dumnezeu i-a spus lui Adam: "Iata dragostea Satanei pentru tine, care a zis ca-ti da Dumnezeirea si maretia; si iata, te arde cu foc si cauta sa te nimiceasca de pe fata pamantului.
 Priveste catre Mine, Adame; te-am creat si te-am scapat de multe ori din mana lui! 
Altfel nu te-ar fi nimicit?"

Dumnezeu i-a spus din nou Evei: "Ce ti-a fagaduit in gradina, spunand, "Cand vei manca din pom, ochii tai se vor deschide si vei ajunge asemenea dumnezeilor, cunoscand binele si raul". Dar iata! el a ars trupurile voastre cu foc si v-a facut sa gustati gustul focului pentru gustul gradinii; si v-a facut sa vedeti arderea focului si raul acestuia si puterea pe care o are asupra voastra.
Ochii vostri au vazut binele pe care l-a luat de la voi si cu adevarat, el v-a deschis ochii; si ati vazut gradina in care erati cu Mine si ati vazut si raul care a venit asupra voastra de la Satana. Cat despre Dumnezeire, el nu poate sa v-o dea, nici sa-si implineasca vorbele ce vi le-a spus. Mai mult, a fost aspru cu voi si la fel va fi si cu samanta voastra ce va veni dupa voi."

din "Cartea lui Adam si a Evei"
(Lupta lui Adam si a Evei cu Satana)

Cine are ochii deschisi
sa priceapa!