miercuri, 29 iunie 2011

prin ochii mei



Si daca suntem la capitolul poze... am o superstitie legata de trifoiul cu patru foi. Pentru ca el apare in viata mea cand e vorba de cate o schimbare majora...

Inainte sa aflu rezultatele la admiterea in liceu, am fost cu ai mei la iarba verde, am jucat fotbal toata ziua si seara, trantindu-ma ostenita in iarba frumos mirositoare, am gasit un trifoi special. A doua zi s-au dat rezultatele si am aflat ca am intrat si la liceul dorit, dar si la profilul ales. (Inca se mai tinea cont de creierul pe care il ai si de timpul acordat invataturii, haha). Am mai gasit unul in State, inainte de premiera si inainte de aflarea unei vesti importante. Si de data aceasta trifoiul a prevestit un drum care s-a tesut magic de la sine. Nu stiu, ma gandesc acum ca el seamana cumva cu o rascruce, avand cele patru foi in patru directii diferite, unite, totusi, central prin acelasi punct. Si el parca, fiind un vestitor al norocului, prevesteste pesemne directia corect intuita, simtita, dupa care tanjeste sufletul... nu spun ca e directia lejera, usoara, poate e directia marilor lectii. Sper ca e directia marilor lectii, pentru ca nu vreau sa fentez, am facut-o de prea multe ori si prea multi inca o facem, in acelasi timp. Nu vreau sa fentez, vreau sa rezolv ce am de rezolvat, sa inchei ce am de incheiat, sa continui ce am de continuat... si mai ales, vreau sa gasesc miezul din mine, universul acela care se trezeste cand inchid ochii, stelele acelea care incep sa straluceasca inlauntru cand ma indrept intr-acolo cu ochiul larg inchis si adormit, dar doar in afara.

Da, l-am cautat! Pentru ca am un spectacol in padure si pentru ca ma plictisesc uneori facand vesnica figuratie. Dar nu ma plang... adica, vorba poetului "nu, noi nu ne multumim cu putin, dar STIM ca mai mult nu ni se cuvine." Deci, cum spuneam, l-am cautat. Dar nu a venit! Si atunci mi-am amintit ca el nu vine cand e cautat, vine cand crede el de cuviinta. Si, dupa zile intregi de cautare, am incetat si am renuntat sa mai caut lacoma prin trifoiul care oricum parea ca e vrajit special sa-l vad eu doar cu trei foi.

Si vine spectacolul... si de dincolo, privindu-ma, o gramada de oameni frumosi care ma induioseaza, prin felul in care ma privesc, prin felul in care imi inteleg lupta. As vrea sa am intr-o zi puterea sa-i privesc pe toti oamenii asa.

Si, culmea ironiei, era fix momentul cu 'schimbarea la fata a romaniei'. Mi-am intors fata spre iarba, pentru a-mi pregati intoarcerea... si atunci l-am vazut! Intelegeti? Cat de scurt a fost momentul? Acolo, prin iarba aia plina de trifoi, nu l-a vazut nimeni, pentru ca parea la fel cu ceilalti trifoi si greu de identificat. Si totusi, in ochii mei parea gigant, stralucitor, de o un verde crud iesit din comun. Parea vreajul de fasole din poveste... Am continuat scena si tot spectacolul, am parasit locul cu pricina si am asteptat calma reintoarcerea. Si da, ma astepta. Si da, m-am bucurat ca un copil, gasindu-l. Si da, m-am bucurat ca un copil cand am inteles ca inca pot sa ma mai bucur ca un copil. Si da, e o rascruce in viata mea si da, e una cu reverberatii majore pentru intreg universul. De unde stiu asta? Nu stiu, simt! Si da, l-am pus langa ingeras si i-am facut poza cu ingerasul, pentru ca vreau in directia aceea sa ma duca, cu orice fel de risc, cu orice fel de sacrificiu. Si apoi l-am lipit pe prima pagina a lui Cehov, pentru ca el era verde si coperta lui cehov e tot verde si da, m-am gandit si la el, desigur. Cu un gand de drag de despartire... Pentru ca as fi vrut ca gandurile lui sa fie in acord cu vorbele si vorbele cu faptele. Dar nu a fost asa si abia acum am inteles cat de tare m-a durut asta! Si acum am tema de casa, de cand s-a intamplat asta... sa fiu atenta la ce gandesc, apoi la ce rostesc si apoi la ceea ce fac cu asta! Si DA, vreau sa-mi schimb viata. Vreau sa prind rasarituri si sa fac multa miscare si vreau sa am grija de plamanii mei pe care i-am suparat, dar care se pare ca m-au iertat. :) Si vreau sa citesc mult, mult si sa ies intre oameni si sa-i iubesc pe toti si sa le privesc ingaduitor lupta. Si, daca nu sunt de acord cu ce fac, sa-i iubesc si doar acasa, unde nu ma vede nimeni, sa spun o rugaciune pentru ei si pentru mine. Vreau sa gasesc in mine forta si sa ard pana la cap! Si daca ard, vreau, in timp ce ard pana la cap, sa ard cu folos! Adica, sa ard pana iese fluturasul din crisalida. :) Vreau sa ard astfel pentru ca nu vreau sa parasesc aceasta lume trista si infranta, deznadajduita si abandonata. Vreau sa o parasesc cu un zambet mare in inima, cu senin in privire, cu iubire in inima si cu gandul la El, la Fratele ca a fost aici si a platit pentru noi pretul pe care L-a platit! Asa vreau sa plec... cand va veni vremea sa plec... :)

felino-terapie cu yemayu'








Dragii mei, nu se poate sa treceti prin viata asta si sa nu incercati asta... nu stiti ce ratati.

dream on...

luni, 27 iunie 2011

Valeriu Gafencu- Noaptea Patimirilor

Un film pe care trebuie sa-l vedem, e obligatoriu sa-l vedem. Si nu doar o data, ci ori de cate ori ni se pare ca avem probleme si ca suferim... E sfasietor, pur si simplu sfasietor. Cand ma gandesc la varsta pe care o avea, la demnitatea care si-a purtat crucea si la iubirea pe care o avea fata de cei care-l asupreau, mi se face rusine. Imi vine sa merg acum pe strada si sa urlu in gura mare, sa le spun tuturor povestea acestui sfant al inchisorilor. De ce nu se invata despre ei in scoli? De ce? De ce??? Nu avem nevoie, oare, de exemplul lor? Nu avem nevoie, oare, sa ne reamintim, in acest veac acaparat de planul material, ca suntem aici doar in trecere? Cum sa nu-mi sangere inima gandind ca acest film nu prezinta un interes pentru marea majoritate...



Ai vazut, dragul meu print? We are not all cowards... or, at least, some of us ARE NOT!
Dar, desigur, nu e cazul meu si al tau. Caci, daca macar unul dintre noi ar fi avut ceva mai mult curaj, cu siguranta ca l-ar fi transformat si pe celalalt. Atunci sa ne cautam salvarea in alta parte, caci, vezi bine, putem fi mult mai mult decat ceea ce credem despre noi ca suntem! Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu! Si fie ca Iubirea Lui sa pogoare si in noi...

duminică, 26 iunie 2011

Biàn Liǎn- The King of Masks


Biàn Liǎn- regia Wu Tianming.


sa mai si radem...

Cele ce urmeaza au fost extrase dintr-o carte numita "Disorder in the American Courts" si sunt lucruri reale spuse in timpul proceselor, publicate apoi de reporteri specializati in relatarea proceselor :

AVOCATUL : Aceasta astenie grava va afecteaza memoria ?
MARTORUL : Da
AVOCATUL : In ce fel va afecteaza memoria ?
MARTORUL : Uit
AVOCATUL : Uitati ? Ne puteti da un exemplu de ceva pe care l-ati uitat ?
..............

AVOCATUL : Doctore, e adevarat ca daca o persoana moare in somn, el nu-si va da seama de treaba asta pana a doua zi dimineata ?
MARTORUL : E adevarat ca dumneata chiar ai trecut examenul de barou ?
...............

AVOCATUL : Fiul cel tanar, cel de douazeci de ani, ce varsta are ?
MARTORUL : Are 20 , cam ca si IQ-ul dumneavoastra
..................

AVOCATUL : Erati de faţă cand v-a fotografiat ?
MARTORUL : Glumiti ?
...............

AVOCATUL : Deci data conceperii (bebelusului) a fost 8 August
MARTORUL : Da
AVOCATUL : Si ce faceati dumneavoastra atunci ?
MARTORUL : Cam ce credeti ca faceam ?
.................

AVOCATUL : Ea avea trei copii, asa e ?
MARTORUL : Da
AVOCATUL : Cati din ei erau baieti ?
MARTORUL : Niciunul
AVOCATUL : Era vreunul din copii fata ?
MARTORUL : Onorata Curte, cred ca am nevoie de un alt avocat. Pot sa-mi iau un alt avocat ?
.................

AVOCATUL : Cum s-a incheiat primul dumneavoastra mariaj ?
MARTORUL : Prin moarte
AVOCATUL : Si prin moartea cui s-a incheiat ?
MARTORUL : Incercati sa ghiciti !
..................

AVOCATUL : Puteti descrie individul ?
MARTORUL : Cam de inaltime medie si purta barba.
AVOCATUL : Era barbat sau femeie ?
MARTORUL : In afara de cazul in care era vreun Circ in oras, as merge pe varianta barbat.
....................

AVOCATUL : Doctore, cate din autopsiile pe care le-ai facut au fost pe oameni morti ?
MARTORUL : Toate. Cei inca vii . se zbat prea mult !
...................

AVOCATUL : Va amintiti la ce ora ati examinat trupul ?
MARTORUL : Autopsia a inceput la ora 8.30 p.m.
AVOCATUL : Si D-nul Denton era mort in acel moment ?
MARTORUL : Daca nu, in mod sigur a fost pana am terminat autopsia !
..................

AVOCATUL : Esti calificat sa dai o mostra de urina ?
MARTORUL : Dar dumneata chiar esti calificat sa pui intrebari ??
...................

Si . cireasa de pe tort !!!

AVOCATUL : Doctore, inainte sa faci autopsia, ai cautat sa vezi daca mai avea puls ?
MARTORUL : Nu
AVOCATUL : Ai controlat tensiunea ?
MARTORUL : Nu
AVOCATUL : Ai verificat daca mai respira
MARTORUL : Nu
AVOCATUL : Deci e posibil ca pacientul sa fi fost inca viu atunci cand ai inceput autopsia ?
MARTORUL : Nu
AVOCATUL : Cum poti fi sigur Doctore ?
MARTORUL : Pentru ca creierul lui statea pe o tavita pe biroul meu
AVOCATUL : Inteleg, dar nu ar fi putut totusi ca pacientul sa fie viu, in ciuda acestui lucru ?
MARTORUL : Ba da, e posibil sa fi fost viu si sa practice avocatura !

vineri, 24 iunie 2011

ce zic ielele?

violetul ei a atins într-o doară doar albastrul meu, şi pentru o clipă o scânteie orbitoare de orange ne-a învăluit bucuria.” Matei Florian

Ciudat cum se pot intampla niste lucruri... exact ca in postarea anterioara. Ai senzatia ca ori de cate ori se intampla ceva radical legat de destinul tau si mai putin in favoarea ta, ploua dinadins. Apoi iti spune cineva drag ca exista intr-un film o astfel de situatie... :)

Apoi ii povestesti profesorului, cu ani in urma, despre Sanziene. Si astazi, de Sanziene, datorita unui calcul matematic mai mult decat exact al Universului, ii iesi fix in fata... Doua secunde mai tarziu sau mai devreme si ziua nu ar mai fi fost la fel. Si el trece printre toti cei 'alesi' si vine si te ia in brate... uite, asta e una din amintirile pe care nu le-as uita niciodata, NICIODATA! Momentele astea atat de rare intr-o viata de om, cand clepsidra incremeneste si nisipul se opreste la mijoc si nimeni si nimic nu mai misca... Se opreste timpul! Iesi din timp, esti in afara lui... si in vreme ce el, profesorul, iti saruta obrazii, tu simti ca gestul asta dureaza o vesnicie. Totul e in relanti, un relanti imposibil de trandus pentru planul material... Si ielele- ideile danseaza si zambesc. Ideile nu au cum sa te innebuneasca, decat in cazul in care nu esti pregatit sa le accepti existenta si sa le imbratisezi. In cazul acesta, mai bine inchizi ochii si uiti ce zi frumoasa e astazi... Dar atunci cand iubesti, si inveti sa iubesti pe cineva mai mult decat te iubesti pe tine, atunci se intampla sa vezi ceva ce, de fapt, este invizibil ochiului omenesc. Atunci se deschid cerurile si tu ai puterea sa recunosti in gura mare: 'sunt cea mai iubita dintre pamanteni!"
Vezi, mai Mariuca, ce fac ielele pentru tine, daca le povestesti celor dragi despre ele si despre Ideile lor? Si bag mana in foc ca nu a fost unul sa-i zica si sa-i povesteasca despre ziua asta minunata- astazi! Dar mai stii? Poate vreun spiridus, vreo zanuta mica? Cine stie? Cine poate stii? Si, da, oriunde mergi, sa-ti amintesti mereu ca te iubesc mai mult decat ma iubesc pe mine! Si ca unele intalniri sunt pur si simplu dincolo de interesele meschine ale acestei lumi...

because you're sad, baby...

Nu numai ca ploua cand e trista fata asta, dar o mai chema si cum o cheama... :)
Mersi, Bluemoon! Ma tavalesc :)))))

joi, 23 iunie 2011

Se deschid Cerurile...

"Unii spun ca in noaptea aceasta, exact la miezul noptii, se deschid cerurile. Nu prea inteleg cum s-ar putea deschide, dar asa se spune: ca in noaptea de Sanziene se deschid cerurile. Probabil ca se deschid numai pentru cei care stiu cum sa le priveasca..." (Mircea Eliade, Noaptea de Sanziene)

Mai sunt doar cateva ore pana se lasa noaptea cea mare a Sa
nzienelor. Sunt ceasuri magice cand se deschid portile intre lumi. E vremea sa adunati ierburi de leac, sa va visati ursitul, sa adunati roua vrajita care va va face… supli si frumosi. Traditia asa spune.
Cand soarele trece din semnul Gemenilor in acela al Racului, puterile naturii se afla la apogeu, iar fortele elementelor sunt vitale, exuberante. Totul se intampla din ziua solstitiului de vara, pe care astronomia il "adjudeca" la 21 iunie; cam in acelasi timp, se celebreaza micile ritualuri ale noptii numite de Sanziene, intre 23 si 24 (Nasterea Sf. Ioan Botezatorul).

Vrajitorii isi rostesc acum invocatiile; regatul Ielelor, al spiridusilor si al Sanzienelor intra in legatura cu al nostru. In plus, este momentul cel mai potrivit pentru a culege flori si plante tamaduitoare.

De Sânziene, obiceiurile populare cer ca femeile sa porneasca in plina noapte spre locuri stiute numai de ele pentru a aduna ierburi de descant.

Fetele isi pun florile galbene, sanzienele, neimpletite, sub capatai. In 23 spre 24 iunie, ele isi vor visa ursitul. Iar daca vor sa fie atragatoare si dragastoase, tinerele nemaritate, dar si nevestele n-au decat sa poarte cununi de sanziene in par sau in san.

Sarbatoarea de Sanziene (tinuta pe 24 iunie, de ziua nasterii lui Ioan Botezatorul) e legata de cultul recoltei, al vegetatiei si al fecunditatii, si pastreaza in ea un amestec fascinant de crestinism, pagânism si vrajitorie.

Se mai spune ca roua din noaptea de Sanziene are tainice virtuti; in multe parti ale lumii se crede ca daca te stropesti cu ea pe trup, acesta va deveni frumos si suplu, iar de te speli cu ea pe fata, vei fi chipes si mandru. Azi, toate aceste ritualuri sunt simple povesti vechi, insa planta cu floricele galbene, placut mirositoare, ramane simbolul sarbatorii.

preluat de pe: www. agenda. ro

esenta paradoxului zero

un film de Christopher Kezelos

Zero from Zealous Creative on Vimeo.



preluat de pe: Marele Ecran

de ce Invatatorul e o dezamagire... sau era invers?


O femeie dezamagita si inselata, infruntand curajos o viata ce pare goala

Pot exista sentimente de irosire a energiei, de indreptare doar catre esec. Dar mereu e important sa vedem dezamagirea doar ca pe un invatator. Reconecteaza-te cu ceea ce este disponibil si posibil in situatia data. Desi e nevoie de curaj pentru a reveni pe cale, intotdeauna revenim cu mai multa intelepciune si intelegere.

Depasirea iluziilor.

Negativ
A te complace in esec.

In
Intreaba Oracolul Sabian
AICI.

miercuri, 22 iunie 2011

11 spre 22

"...some people hear their own inner voices with great clearness. and they live by what they hear. such people become crazy... or they become legend..."


Pentru ca astazi e 22, iar eu sunt un 11...

Eu mut o zi albă,
El mută o zi neagră.
Eu înaintez cu un vis,
El mi-1 ia la război.
El îmi atacă plămânii,
Eu mă gândesc un an la spital,
Fac o combinaţie strălucită
Şi-i câştig o zi neagră.
El mută o nenorocire
Şi mă ameninţă cu cancerul
(Care merge deocamdată în formă de cruce),
Dar eu îi pun în faţă o carte
Şi-l silesc să se retragă.
Îi mai câştig câteva piese,
Dar, uite, jumătate din viaţa mea
E scoasă pe margine.
- O să-ţi dau şah şi pierzi optimismul,
Îmi spune el.
- Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.

În spatele meu
Soarele, luna şi ceilalţi chibiţi
Tremură pentru orice mişcare a mea.

Eu îmi aprind o ţigară
Şi continui partida.

Marin Sorescu



Mango Lassi

Asta e bautura pe care o caut eu prin toate turneele ... :)

pulpa de la 1 mango copt (cca 150 gr)

1 felie ananas (cca 50 gr)

200 gr iaurt simplu

50-100 ml lapte (sau frisca nebatuta/smantana dulce)

3 plicuri zahar vanilat

1 varf cutit ghimbir pudra

Reteta Mango Lassi: Se mixeaza pulpa de mango, cea de ananas si zaharul cu blenderul vertical pana se face pasta. Daca nu aveti blender vertical, adaugati in blender laptele pentru a se mixa mai bine. puteti folosi mango si ananas din conserva dar atunci nu mai adaugati zaharul daca ele sunt indulcite Se adauga iaurtul si laptele (daca nu l-ati pus deja) si se mixeaza in continuare. La final adaugati ghimbirul si mixati pana bautura devine spumoasa. Se pastreaza la frigider macar cateva ore pentru ca aromele sa se "imprieteneasca". Se serveste decorat cu fistic maruntit sau frunze de menta. In lipsa acestora eu am desenat o... nebuloasa zambet din putina apa amestecata cu turmenic .

"Este o mare tragedie cand marele scop se realizeaza in timpul vietii.
Marele scop se transforma in unul marunt si viata isi pierde sensul." Anatol Basarab

the road home

Plasat în timpul “Revoluţiei culturale” din China anilor 1950, filmul prezintă povestea intimă a primei iubiri trăite de o tânără fată. The Road Home a obţinut Ursul de argint - marele premiu al juriului la Festivalul Filmului de la Berlin din 2000 (a 50-a ediţie).

si invat...

... sa gasesc doar 'pozele' care sunt pe plac sufletului meu de ASTAZI...
... sa vad frumosul, care este mereu AICI...
... sa ies din lumea mica din afara si sa intru in lumea mare din launtru...
... sa-mi amintesc cine SUNT...
... sa multumesc in fiecare zi...
... sa vreau sa fiu si iar sa vreau si sa FIU...
... sa ma bucur de toate intamplarile de ACUM...
... si, vorba poetului, "Doamne, ce de intamplari in sufletul meu..." :)

marți, 21 iunie 2011

am sa te invat eu...

"Avem pensula, avem culori, sa ne pictam paradisul si sa intram."

Pfuai, ce vis frumos am avut azi- noapte... Un vis in care domina iubirea, frumosul, armonia, regasirea, reintalnirea... Dar oare cel pe care atat de mult il apreciez, de ce mi-a spus: "Nu prea stii sa faci poze. Nu-i nimic, te invat eu." :) Ce frumoooos!!! Si nu, nu era el, pe el, pe maestru nu-l mai visez de cand s-a dat verdictul... ca si cand, chiar am fi intr-o gara cu mii de trenuri si mii de directii si nu stii niciodata, alegand ceva, cu cine te vei trezi in trenul vietii si incotro te va duce el. Dar nu-i nimic, uneori poti sa cobori si sa schimbi directia. Zic uneori, pentru ca, in functie de alegerea trenului si de directia aleasa, liberul arbitru poate fi - pentru o vreme- ceva mai limitat... :) Visul asta e ca un fel de confirmare ca ma aflu intr-un tren cu oameni frumosi, cu oameni pe care, adeseori i-am simtit a fi fratii mei. Na, pe ce planeta mergem?



Interpretare: daca ati vazut o poza cu dumneavoastra in vis, este un semn ca sunteti mintit! Ete, na... bineinteles ca sunt mintita, de vreo zece ani, asa... dar trebuia sa stau aici si sa plec cu certitudinea asta, nu cu sentimentul ca sunt eu o invidioasa si o paranoica. E bine sa stii adevarul inainte sa iei o decizie. Dar ce e frumos e ca el, privind aceste poze ala mele din trecut a spus ca nu-i prea plac si eu ma gandeam ca sunt atat de tanara si de frumoasa in ele si de ce crede el ca ar trebui sa-mi pun poze mai recente? Dar el a zambit frumos, m-a mangaiat cu mult drag si a spus: 'am sa te invat eu sa faci poze!'... si el chiar stie, adica, nu e asa, fieste cine... el chiar stie si diferenta dintre el si altii e ca el da mai departe aceste informatii... si pentru asta ii multumesc! Ca tot apare in visele mele, numai in momente- cheie ale vietii mele si ca de fiecare data ma face sa ma simt iubita si apreciata! MULTUMESC, om frumos! :)

Si, uite asa, pana la urma nimic nu se pierde, totul se transforma... inclusiv eu, inclusiv maestrul...

luni, 20 iunie 2011

whispering...

"Memory comes when memory's old
i am never the first to know

following this stream up north

where do people like us float?


there is room in my lap

for bruises, asses, handclaps
i will never disappear

for forever, i'll be here


whispering

morning keep the streets empty for me

morning keep the streets empty for me


i learned to not eat the snow

my fur is hot, my tongue is cold

on a bed of spider web

i think about to change myself


a lot of hope in one man tent

there's no room for innocence

so take me home before the storm

velvet mites will keep us warm


whispering

morning keep the streets empty for me

morning keep the streets empty for me


whispering
morning keep the streets empty for me

morning keep the streets empty for me


uncover our heads and reveal our souls

we were hungry before we were born
uncover our heads and reveal our souls

we were hungry before we were born
uncover our heads and reveal our souls

we were hungry before we were born
uncover our heads and reveal our souls

we were hungry before we were born



you just have to go on...

duminică, 19 iunie 2011

am facut cum mi-ai spus...

O poveste pe care mi-o dedic, cu multa dragoste, de altfel... :)))

"Un guru i-a promis unui scolastic ca ii va face o revelatie mai presus de tot ceea ce contin scripturile. Tulburat, savantul l-a intrebat in ce consta revelatia.

- Du-te in ploaie si ridica-ti capul si bratele catre cer. Vei gasi astfel prima revelatie.


A doua zi eruditul s-a prezentat la raport:

- Am facut cum mi-ai spus. Apa mi-a intrat pe gat si m-a muiat tot. M-am simtit ca un idiot.
- Trebuie sa recunosti ca pentru prima zi este o revelatie destul de importanta, nu ti se pare?



vineri, 17 iunie 2011

incep sa ma trezesc?!?

"A CUNOASTE TOATE SI PE ORICINE PRIN LINISTE IN LOC DE ZGOMOT MENTAL ESTE CEL MAI MARE DAR PE CARE PUTETI SA IL OFERITI UNIVERSULUI." ECKHART TOLLE

Doamne, daca reusesc sa scap si de 'corpul asta de suferinta' care atat de mult timp s-a victimizat asteptand recunoastere, aplauze si zambete de la toate celelalte corpurile de suferinta pe care le-a atras, eu una chiar o iau din loc. Si nu, nu cu fruntea sus, nici cu ochiul plecat ci pur si simplu cu liniste in suflet! Ca stiu sigur ca aici e fericirea tuturor, nu numa a mea... Nu am sa inteleg niciodata cum ajung anumite raspunsuri exact la moment... Adica, stiu, stiu, cum sa nu stiu? Vroiam sa zic: raman fara grai in fata acestor minuni, care zi de zi se intampla in vietile noastre dar pe care, nefericitii, le recunoastem tot mai greu. Nu pentru ca nu am putea sa le recunosteam, ci pentru ca suntem cu capul in alta parte.


Am stat mult pe bacon zilele astea, cu yemaya... priveam cerul, norii, luna eclipsa... Si yemaya se tot lupta cu umbra ei de pe perete si era o adevarata splendoare sa-i vezi chipul nedumerit, cand constata ca umbra aia nu poate fi nicicum inhatata. Si eu radeam si radeam si deodata n-am mai ras... dar eu cu cine lupt de 33 de ani? Cu cine, dragii mei? Mi-a si stat ceva in gat cand am realizat! Atunci am intors capul si mi-am privit umbra... si deodata ea parea altfel in timp ce o priveam, asa... parea ca-mi zambeste si ca-mi zice: 'no, bine ca te-ai trezit! Tu pentru cine crezi ca vin eu aici? Si probabil mai crezi ca iti sunt dusman, ce altceva ai putea tu, cu mintea aia a ta, crede?'

Nu am mai zis nimic... ce as mai fi putut sa zic? Am zambit, dupa mult timp, am zambit in inima, in suflet... si am avut senzatia, brusc, ca m-am trezit dintr-un vis. Undeva, un alt vis ma asteapta, stiu, stiu ca nu e gata drumul. Dar locul meu nu mai e aici. Pentru ca, permitandu-i scanteii din mine sa zica ce are de zis, eu am inteles ca de fapt nu-mi doresc nimic din toate 'recunoasterile astea'. Si, probabil, de aceea nici nu le-am primit. :)


Ce ramane din toate astea? Serile, zilele, noptile cand mastile celor cu care m-am intalnit au cazut, sfaramate. Atat ramane- atat! O imbratisare, o tacere care e si astazi in mine, o vorba spusa din inima, care face mai mult decat toate rolurile si toate premiile si cam toate ' recunoasterile' acestui prezent- stim noi pe care alta cale- decat cea a Iubirii- dobandite! Pentru ca vorba aia a venit din adancuri, din inima, din scanteia divina... O poezie scrisa intr-un moment adevarat de Iubire, o soapta, o sclipire de pupila... aici e bogatia mea, dupa recunoasterea asta am venit! Ramana fiecare cu drumul ales si trezeasca-se fiecare la timpul sau potrivit... si judece-ma fiecare dupa propria-i masura, numai bunul Dumnezeu dupa masura milosteniei Sale. Si dispara pe veci din 'prejuru-mi toti cei pe care i-a atras corpul meu suferind, ramana-mi alaturi doar cei care m-au recunoscut prin Fiinta!




Doamne, noi am venit aici sa dobandim pacea, sa ne reamintim cine suntem si ne lasam mereu atrasi in jocurile astea si platim cu sufletul, cu viata, sa ne recunoasca lumea asta adormita si amortita? Voi v-ati dat seama de mult si nu ati zis nimic? :) Pai de la cine astept eu recunoastere e foarte clar pana acum, nu? Si daca as primi recunoasterea acestora ar fi un semn ca ma incadrez in tiparele lor, nu? Adica, eu sunt un copil iubit de Dumnezeu si sufar ca proasta ca ma iubeste Dumnezeu mai mult decat ma iubesc adormitii astia - pe care, desigur, i-am atras pentru ca sunt o la fel de adormita ca si ei, haha! Doamne, si dupa toate astea Tu nu-mi intorci spatele, cum au facut mai toti cei pe care i-am cunoscut pana acum? Doamne, Doamne, unde e cenusa aia pe care sa mi-o torn la propriu in cap? De as putea urla acum, in gura mare, toate astea...pret de o secunda, intrega planeta s-ar opri, poate, din suferinta- pacalici!
MULTUMESC! MULTUMESC! MULTUMESC!

Puterea Nestiintei, partea 1 si 2

Merita vazut acest filmulet... in cazul in care considerati ca ati suferit destul din cauza egoului... :)

Vai, ce-mi place asta:

" Mica identitate egotica s-a intors si a pretins anumite aptitudini: Eu am facut asta, eu am vindecat-o pe femeia aia! Tu n-ai facut nimic, s-a intamplat pentru ca tu nu erai acolo!" :)))

"Cu totii cunoastem oameni care sunt mereu si mereu atrasi de acelasi gen de persoane care le creaza acelasi gen de durere si o fac din nou si apoi zic: de data asta nu mai aleg un partener cu un corp al durerii, vreau pe cineva constient..."



tonight I can write the saddest lines


Tonight I can write the saddest lines.

Write, for example,'The night is shattered
and the blue stars shiver in the distance.'

The night wind revolves in the sky and sings.

Tonight I can write the saddest lines.
I loved her, and sometimes she loved me too.

Through nights like this one I held her in my arms
I kissed her again and again under the endless sky.

She loved me sometimes, and I loved her too.
How could one not have loved her great still eyes.

Tonight I can write the saddest lines.
To think that I do not have her. To feel that I have lost her.

To hear the immense night, still more immense without her.
And the verse falls to the soul like dew to the pasture.

What does it matter that my love could not keep her.
The night is shattered and she is not with me.

This is all. In the distance someone is singing. In the distance.
My soul is not satisfied that it has lost her.

My sight searches for her as though to go to her.
My heart looks for her, and she is not with me.

The same night whitening the same trees.
We, of that time, are no longer the same.

I no longer love her, that's certain, but how I loved her.
My voice tried to find the wind to touch her hearing.

Another's. She will be another's. Like my kisses before.
Her voide. Her bright body. Her inifinite eyes.

I no longer love her, that's certain, but maybe I love her.
Love is so short, forgetting is so long.

Because through nights like this one I held her in my arms
my sould is not satisfied that it has lost her.

Though this be the last pain that she makes me suffer
and these the last verses that I write for her.




Pablo Neruda

joi, 16 iunie 2011

ai tacut? ai luat parte!

M-a intrebat mama intr-o zi ceva ce nu voi uita niciodata, probabil: "Oamenii astia, de care te tot lovesti tu acolo, au copii?" Am raspuns: "unii da, altii nu! Dar de ce intrebi asta?" "Pentru ca ma tot gandesc- zice ea- cum s-ar simti ei, daca altii ar lovi in copiii lor cum lovesc ei de atatia ani in tine?"
Stiti de ce postez asta aici? Pentru ca tot ce facem noi aici, vom preda mai departe. Cui? Copiilor, nepotilor, celor pe care ii iubim... Si intr-o zi ei se vor uita in ochii nostri si ne vor intreba: "dar tu ce-ai facut atunci? Ai tacut, ai luat parte la asta! Nu ai incercat sa schimbi nimic, stiind ca intr-o zi voi intra si eu aici, in lumea pe care si tu ai creat-o?" Si atunci ne vom cai, dar fi-va prea tarziu...

un fel de cuvinte albastre

"Inima se varsa printre coaste,
sufletul cadea in fluturare.
Se tineau de inelare, miinile noastre,
intr-o veche, grea inserare.
Eu ma rugam la umarul tau,
ma rugam cu un fel de cuvinte albastre.
Ma rugam astfel, mereu,
pina se-naspreau secundele noastre.
Tu erai piatra, tu erai norul,
tu erai vulturul, tu erai ora
din care-si curmau asupra-ne zborul
secundele dindu-se tuturora.
Astfel ne trecea viata, astfel muream,
deveneam transparenti, de gheata.
Privelistea lumii trecea ca prin geam
prin lipsa noastra verticala de viata.
Numai pasarile lovindu-se, foarte mirate,
in noi isi varsau zborul.
Eu ma rugam in cuvinte ciudate.
Tu erai piatra, tu erai norul."

Nichita Stanescu, Cantec


miercuri, 15 iunie 2011

Kajdiy Vecher - Each Evening

Each Evening - Kajdiy Vecher

Мне каждый вечер зажигают свечи...

Candles are lit for me each evening;
their light - your smoky ghost in it,
and I don't want to know that time heals,
and that all shall pass with it.

I can no longer rid myself of calm
and all that's on my mind a year before;
first to the seaport and than to the plane,
unknowingly, she took it all away with her.

Candles are lit for me each evening;
their light - your smoky ghost in it,
and I don't want to know that time heals,
and that all shall pass with it.

In my soul - the driest desert.
Why do you stand over my empty soul and stare?
Only broken songs and cob-webs there,
the rest she took away with her.

Now..

Candles are lit for me each evening;
their light, your smoky ghost in it,
and I don't want to know that time heals,
and that all shall pass with it.

In my soul - destinations only without routes,
Dig around there and you'll only find
two half-phrases, half-dialogues,
and the rest - France, Paris.

And let the evening light candles for me;
their light, your smoky ghost in it,
but I don't want to know that time heals,
and that all shall pass with it.


Мне каждый вечер зажигают свечи,
И образ твой окуривает дым,-
И не хочу я знать, что время лечит,
Что все проходит вместе с ним.

Я больше не избавлюсь от покоя:
Ведь все, что было на душе на год вперед,
Не ведая, она взяла с собою -
Сначала в порт, а после - в самолет.

Мне каждый вечер зажигают свечи,
И образ твой окуривает дым,-
И не хочу я знать, что время лечит,
Что все проходит вместе с ним.

В душе моей - пустынная пустыня,-
Так что ж стоите над пустой моей душой!
Обрывки песен там и паутина,-
А остальное все она взяла с собой.

Теперь мне вечер зажигает свечи,
И образ твой окуривает дым,-
И не хочу я знать, что время лечит,
Что все проходит вместе с ним.

В душе моей - все цели без дороги,-
Поройтесь в ней - и вы найдете лишь
Две полуфразы, полудиалоги,-
А остальное - Франция, Париж...

И пусть мне вечер зажигает свечи,
И образ твой окуривает дым,-
Но не хочу я знать, что время лечит,
Что все проходит вместе с ним.
Iubiesc limba asta, tara asta si pe frumosii oameni care s-au nascut acolo... :)

marți, 14 iunie 2011

oh, yeah...


Vali Sterian - Exercitiu



Cainta-Tengiz Abuladze

In perioada in care orice film care se producea in Uniunea Sovietica trebuia sa treaca prin cenzura de la Moscova, georgianul Tengiz Abuladze a incercat sa darime, prin temele abordate in peliculele sale, citeva dintre simbolurile lumii totalitariste in care traia si sa priveasca dincolo de cortina de fier ce izola tarile comuniste. Asa se si face ca, in patruzeci si doi de ani de cariera Abuladze a reusit sa realizeze doar treisprezece filme, care insa prin profunzimea mesajului lor l-au impus pe georgian drept unul dintre seniorii citadelei filmului.

Cel mai provocator film al binecunoscutei trilogii a lui Abuladze, pelicula sa de referinta, a fost considerata ”Cainta”, nominalizat la premiul Globul de Aur, categoria cel mai bun film strain si cistigator al marelui premiu al juriului, la festivalul de la Cannes. In privinta modului in care s-a nascut ideea acestui film, difuzat de Pro Cinema pe 16 februarie, de la ora 23:00, Abuladze isi amintea ca, intr-o dimineata, pe cind se afla pe o sosea din Armenia, a avut un accident de circulatie foarte grav. ”Un camion a intrat in masina noastra, soferul a fost ucis, iar eu, grav ranit. Am petrecut multe luni in spital si mi-am promis mie insumi ca, daca-mi voi reveni, voi incerca sa fac ceva care sa conteze cu adevarat. {i imediat am inceput sa lucrez la scenariul filmului ”Cainta”, spunea Abuladze.

Regizorul georgian a decis sa-i arate scenariul lui Eduard Shevardnadze, ministrul de externe al Uniunii Sovietice la acea vreme si secretarul general al partidului comunist din Georgia. Acesta l-a apreciat din prima clipa, a facut citeva sugestii, printre care si aceea referitoare la modul practic de producere a filmului. O singura data pe an, televiziunea georgiana era autorizata sa investeasca intr-un program, daca tema acestuia era aprobata la Moscova. Asa ca, pentru a fi acceptata producerea acestui film, televiziunea georgiana a trimis urmatoarea telegrama: ”Tengiz Abuladze va turna un program cu subiect moral – estetic”. si astfel s-a nascut ”Cainta”, filmul despre care avea sa vorbeasca toata lumea in urmatoarea perioada. Filmata in doar cinci luni, ”Cainta” este o satira a stalinismului, care aduce in prim plan imaginea dictatorului feroce, din orice colt al lumii si din orice timp. Filmul a fost vizionat de Mihail Gorbaciov, care a marturisit apoi ca acesta este unul dintre preferatele sale, iar ministrul culturii a decis sa trimita ”Cainta” la festivalul de la Cannes. Epoca deschiderii sosise... Insa pentru Tengiz Abuladze era prea tirziu.

preluat de pe: www.cinemagia.ro

Filmul, cu subtitrare in limba engleza, il puteti viziona chiar aici:



luni, 13 iunie 2011

Maestrului

Ca sa lamuresc eu, pentru mine, inca o data (sper ca ultima):

Nu cred ca esti un las si oricat as incerca sa-ti gasesc cusururi si sa ma conving ca "strugurii sunt acri" nu am sa reusesc! Nu stiu de ce si aceasta poveste parea ca se tese singura intr-o vreme si dintr-o data a inceput sa se desire ca si cand n-ar fi existat niciodata. Nu am sa spun niciodata ca nu m-ai recunoscut, pentru ca STIU ca ai facut-o asa cum putini oameni pe pamantul asta au indraznit vreodata sa-mi arate si pentru asta iti multumesc si-ti sunt vesnic recunoscatoare. Mai stiu ca atunci cand dorintele noastre coincid cu cele ale Tatalui, avem puterea sa mutam muntii din loc. Stiu ca atunci cand Doamne Doamne va considera ca asa este bine pentru mine, atunci ne vom reintalni. Pana atunci, fie se incearca un alt drum pentru mine, fie Cel de Sus ma protejeaza de intamplari numai de El stiute. Ai fost si vei ramane mereu Printul Miskin pentru mine, sau, cum zicea Nastasia Filippovna, singurul barbat adevarat (si acum ma refer strict la cei pe care i-am intalnit doar aici, in locul acesta unde mi-am dus eu traiul de cativa ani buni!). Am sa schimb putin finalul si am sa indraznesc sa zic: ' te blestem si pe tine, printe, sa-ti fie mereu bine si liniste in suflet si sa fii mereu in Iubire' pentru ca ai fost singurul barbat de aici in care am avut incredere! :) Amin!
Deci, sa iasa soarele... :)))


in numele Meu


“In numele Meu” – un foarte frumos film de scurt metraj despre un preot si un copil.

Regizor: Maria Mojar. Premiul pentru cel mai bun film la al XXV-lea festival VGHIK din Moscova, anul 2005.

In numele meu from boqdan2002 on Vimeo.

preluat de pe: Filme Ortodoxe

duminică, 12 iunie 2011

stop joc!

Da, asa e! Exact asa E! Multumesc pentru intelegere, dar nu numai... :)

sinele


Exista o poveste revelatoare legata de un calugar ce a trait in desertul egiptean si care a fost atat de chinuit de tentatie incat nu a mai putut suporta. De aceea s-a decis sa-si abandoneze chilia si sa plece in alta parte. In timp ce isi punea sandalele cu gandul sa-si puna in aplicare planul, el a vazut un alt calugar, nu departe de el, care isi punea la randul lui sandalele.
- Cine esti? l-a intrebat el pe strain.
- Eu sunt tu, i-a raspuns acesta. Daca din cauza mea te-ai decis sa pleci din acest loc, trebuie sa stii ca oriunde te-ai duce, eu te voi insoti.


Disperat, pacientul s-a adresat psihiatrului:

- Oriunde m-as duce, trebuie sa ma iau cu mine, si asta strica totul.

Atat lucrurile de care fugiti, cat si cele dupa care tanjiti se afla in voi.

din Anthony de Mello, Rugaciunea Broastei


nu e totuna?

Inca unul care nu-si gaseste locul in lumea asta... :)

"As vrea sa las balta totul. Sa ma intorc de unde am venit. Sa ma retrag undeva, izolat. Fara sa-mi iau ramas bun de la nimeni. Daca raman aici, fie si numai cateva zile, o sa ma inec definitiv in lumea asta si fara putinta de evadare vreodata. Trebuie sa-mi adun gandurile si sa meditez asupra acestui pas. Pasul asta insa nu e unul dintre acelea care se cer gandite. Ci e unul care pur si simplu trebuie facut spontan, pe negandite... Daca as putea sa ma retrag undeva, sa dispar de aici, departe, in munti si sa vad de la inaltime satul, printre norii alburii, firul argintiu al cascadei si ruinele unui vechi castel... Si sa ma gandesc la un singur lucru. Toata viata numai cu un singur gand. Mi-ar ajunge, chiar daca as trai o mie de ani! Iar cei de aici e mai bine sa ma uite de tot. Ar fi fost mult mai bine sa nu ma fi cunoscut niciodata si totul de aici sa nu fi fost decat o nalucire.
Nu e totuna daca-i vis sau realitate?"


Printul Miskin (pt ca ma doare sufletul sa-i zic
Idiotul) ...

sâmbătă, 11 iunie 2011

a fugi...

"A fugi de iubirea solicitanta care cere sa-i dat totul- din comoditate, teama, lasitate- inseamna a-ti modifica propria existenta!" mai zice Mihalkov intr-unul din filmele sale. La fix! Si DA, mi-am sters contul de dincolo, pentru ca daca tot nu exist pentru el, la ce sa-i tot vad obsesiv poza in fiecare zi? Desigur, acesta este un comportament infantil, dar daca nu-l adopt, o iau razna... :) Apropo, vroia cineva sa ma execute, azi-noapte, in vis... dar m-am trezit la timp...


Kuda, kuda vy udalilis

Nu mai are rost sa va spun cat de tare imi atinge sufletul...





vineri, 10 iunie 2011

Na bine, eu astazi am chef sa dansez... si asta, desigur, in timp ce-mi curat pana in amanunt fiecare coltisor din casa... apoi, din fiinta... Let's dance... parca pentru mine au compus cantecul asta... :)

poate in vis?

Si pentru ca iar am revenit la insomniile mele... tocmai acum, minunata intalnire dintre Miskin si Nastasia Filippovna... Eu va recomand intreg serialul, dar pentru a va convinge- in special pe cei care au avut parte de astfel de intalniri- minutul '32 in colo... N-am sa va spun pe cine vizualizam eu, citind Idiotul... :) Traducerea in romana- jos de la CC.

joi, 9 iunie 2011

this too will pass


You are just a witness of change. Experience it, understand it.

Meditation is Easy- AICI! :)

ca o nadejde aprinsa...

Valeriu Sterian si Compania de Sunet - Zbor in amintiri (1989)


... sau despre fascinatia victimei fata de calaul ei


everything will pass-


zise calaul

in timp ce-si ascutea ghilotina


you'll see

you'll see, maria...


privirile sale

pareau mai ilare

buzele in noapte

mai insangerate


cu tigara in mana
fumegand a nocturna

cauta o cale

spre
imbratisare


'ceea

de pe urma

Burnt by the Sun


“Utomlyonnye solntsem”-
titlul original, in regia lui Nikita Mihalkov, a carui actiune e plasata in 1936, o perioada de intense represalii ale sovieticilor lui Stalin. Filmul a fost premiat la Cannes in 1994 si il puteti viziona chiar aici:

miercuri, 8 iunie 2011

the page we fail to meet

N-am sa inteleg niciodata coincidenta asta... aproape de fiecare data cand cineva loveste in mine, intr-un substrat extrem de adanc al fiintei- se intuneca cerul, sau afara se porneste un vant nebun sau o ploaie din aia, mai putin prietenoasa! N-am sa inteleg niciodata coincidenta asta... Astazi s-a luat inca o decizie importanta in ceea ce priveste viitorul meu... Dar de data asta, stiu cine a luat-o! Mi-a spus candva, in anul 1, unul dintre profesorii mei: 'Era sa-ti puna azi- noapte Dumnezeu mana in cap, dar nu l-am lasat eu!" Nu am sa va spun ce s-a intamplat cu acest profesor peste cativa ani, ca e o poveste atat de trista ca pana si astazi imi vine sa plang... Asa si cu ziua de astazi... Dumnezeu tot vrea sa-mi puna mana in cap, dar diversi dumnezei ai acestei lumi nu-l lasa! Si, ce e mai trist, cad in capcana asta mereu oameni frumosi, spirituali, care printr-un singur gest ar avea putere sa schimbe ceva in lumea asta! Dar nu a fost vesnic asa? Pana una alta, eu am tot mai puternic revelatia jocului de sah in care ma aflu... dar stiti ceva? ACum, ca deja incepe sa tune, nu pot sa mai zic nimic alceva decat: "Iarta-ne, Doamne, ca nu stim ce facem. Suntem limitati, saraci in duh si in credinta, habar nu avem de puterile cu care ne-ai inzestrat si in plus lovim mereu si mereu in cei care incearca sa-si tina drumul drept, in lumina! Iarta-ne, Doamne, caci toti suntem in aceeasi oala- dupa cum bine spunea fratele Steinhardt- si fierbem acolo, inabusit... Si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri... AMIN! "



Iti multumesc, Doamne, si pentru aceasta zi, care impunge precum o sulita in adancul inimii, dar care, intelegand ca vine de la Tine, este prilej de bucurie si multumire!

sonet XL

PHOTO: vi.sualise. us

Iubite, ia-mi iubirile, pe toate,
eşti mai bogat de le vei dobândi?
Iubirea nu mi-o crezi iubire poate,
dar ea a ta este de când o ştii.

De dragul meu dacă-mi primeşti iubirea
şi-o cheltui, nu te voi fi blestemat
şi totuşi te blestem, de-i iai sclipirea
fără să ţi-o doreşti cu-adevărat!

Iubit tâlhar, tu, hoţul de miresme,
te iert cînd sărăcia mea o furi,
iubirii-i ierţi fărădelegea lesne,
mai greu fărădelegile le-nduri.

O, desfrânat ce schimbi în bine răul
nu-mi fi duşman, chiar dacă-mi eşti călăul!

W. Shakespeare
traducere: Gheorghe Tomozei

luni, 6 iunie 2011

inhatati de taina unor bezmetice alegeri



asteptam un dangat de clopot
un semn, o chemare
firesc ar fi sa se indure macar unul dintre
marii creatori ai lumii
si de sfanta visare

dar prin oglinda teapana si rece
nu vad nici unul incumetandu-se a trece
spre a alege drumul iesirii din uitare

pesemne a aparut pescarusul special sa-mi zboare a tipat
pesemne ochiul albastru special instruit
acelasi destin sa-mi prezica

pesemne accentul si buza ridicata mai cu seama spre stanga
pesemne si pasul si ceasul 
si mai ales imbratisarea
si luna

pesemne toate au grait
dar nimeni nu a dat ascultare 

din visul unor nopti de vara ne-am trezit
la fel de despuiati si de raniti
si inhatati de taina unor bezmetice alegeri
orbecaim prin vaste labirinturi
fiecare


duminică, 5 iunie 2011

dragul nostru Toma

PHOTO: vi.zualise.us

"...In poezie nimeni nu se concureaza cu nimenea. Totul este sa fii poet, si daca esti, tu singur o stii, tu singur esti maret sau jigodie, si, asta, numai fata de tine insuti. Ce sa fac daca dimineata cand ma trezesc din somn, in acelasi trup ma trezesc?"

" ... Deplang pe cel care plange cand ploua, ca pe un risipitor cu avutul sarii(...) Dispretuiesc pe cel care plange noaptea. Plansul profund e pe soare, in amiaza, la douasprezece. Atunci."

"
Una din pricinile pentru care marile idei sunt amorale este si aceea ca nu se indica starea de spirit a celui care le-a gandit. "

Schimba-te in cuvant ca sa nu te roada viermii"

"..arma indragostitului nu este arma, dupa cum arma soldatului nu este dragoste."

"Si, de fapt, te intreb, dragul nostru Toma, dupa mintea dumitale, ce credeti dumneavoastra prietene ca ar putea sa fie fenomenul uciderii omului de catre om? Am meditat mult si n-am inteles nimic.(...)

Sentimentul este forma cea mai curata a adevarului(...)

Imbratisarea, Toma, este un sentiment. Uita-te si tu prostule la orizont!(...)

Rasul si plansul, Toma, sunt o trebuinta a preaplinului celui satul de sine insusi si inspaimantat de absenta gurii in jurul careia se nascuse.(...)

"Daca nu tii pe umar un sac sau o arma, te poti trezi peste noapte ca iti rasare din el o aripa."

Nichita cel Stanescu

Povestea Lantului celor 12 Piramide- Piramida 12: SUA si Isis

„Piramida ce se află în reţea în SUA aduce energiile feminine. Spiralele sacre ale geometriei ne ghideaza Acasa. Sufletul care guvernează această piramidă este pe frecvenţa lui Isis, pentru că ea este aspectul feminin a tot ceea ce se mişcă în matrice. Isis este cea care se exprimă în forma Mamei Natură sau Gaia. Ea este creatoarea Vieţii şi a Evoluţiei şi îşi trimite energiile către matrice, lucru ce perpetuează realitatea în care sufletele se manifestă. Ea nu are o formă permanentă, decât pe cea a Luminii. Energiile lui Isis se mişcă prin matrice, atingând tot ceea ce se află în creaţie, tot ceea ce curge prin conştienţă, tot ceea ce este vechi şi nou. Din piramida sa, ea aduce în matrice ciclul complet, Creatorul şi Distrugătorul.”