sâmbătă, 31 decembrie 2011

omul Nou si Anul Nou

Desi e 23 decembrie, am hotarat sa 'programez' postarea pentru data de 31, cand e trecerea intre ani. Motivul ar fi acela ca in acea perioada oamenii au ceva mai mult timp liber si sunt mai interesati sa citeasca cate ceva despre ce ii asteapta in anul care vine, adica 2012.
Revenind la titlul postarii, am descoperit un articol absolut minunat cu care sunt intru totul de acord. Este vorba despre interpretarile unui ghid spiritual mayas (cum bine stiti, eu am o slabiciune pentru ei) asa ca va invit sa cititi acest articol si sa luam cu totii aminte:

http://danielroxin.blogspot.com/2010/10/un-ghid-spiritual-mayas-vorbeste-despre.html

Cred ca pana la ora asta e clar ca sunt doua tabere si ca unii vor sa (ne) uneasca, ceilalti sa (ne) dezbine. Cand oamenii dau frau liber- fara pic de autocontrol- la gesturi, ganduri si cuvinte mai putin nobile- cineva care s-a cuibarit in mintea lor cauta cu orice pret sa-i separe, sa-i desparta. Apoi aceeasi oameni se vaita ca in viata lor e un loc gol, caci, de buna seama, cel atacat s-a hotarat sa plece (ca doar n-o fi nici el atat de inconstient sa-ti permita sa-l deviezi de la cale ori de cate ori ti se nazare tie). Mai ales daca simte ca de la 'distanta' te poate ajuta mai bine. Si nici sa arunci vina numai pe aia de s-au cuibarit in mintea ta nu e tocmai corect, o sa intelegeti daca cititi ce spune Vasili Krivosein mai jos...

Citind din Sfintii Parinti sau din multe alte carti dragi sufletului meu, am inteles ca exista o posibilitate de a-i imblanzi pe cei setati pe frica, ura, dezbinare: coborarea in inima, adica IUBIREA! Iar daca noi facem din acest trup de lut templul lui Dumnezeu, e aproape imposibil ca aceste entitati mai putin luminoase sa vina sa salasluiasca in noi sau sa se imprieteneasca cu noi. Vor incerca sa gaseasca tot felul de alte cai, sa ne sopteasca dulce in ureche tot felul de ganduri mai putin nobile despre noi insine sau despre fratii nostri... iar noi avem posibilitatea de a alege sa ascultam aceste 'ganduri' sau de a privi pana in miezul neadevarului lor de acolo, din Inima, intelegand- cand aceste ganduri se topesc- ca acolo in inima, e Cineva care stie mai bine si cine suntem noi si cine sunt cei din jurul nostru: Lumina si Iubire.
Da, vor incerca multe alte cai, dar nu va faceti griji si nu va temeti, ingrijiti-va de sufletul vostru si de curatenia lui si veti vedea cat de puternici veti deveni pe parcurs si cat de rapid isi vor da arama pe fata- in prezenta Iubirii- acesti tradatori, aceste entitati care lucreaza in mintea omului.

"Dracii se arata in chipul ingerilor luminii si ne amagesc cu vedenii mincinoase."

"Vedenia Sfintelor Puteri e straina de tulburare, se face atat de lin si bland incat in suflet apare deodata bucurie si saltare si indraznire. Gandurile din suflet raman netulburate si neinviforate, incat sufletul ii vede pe cei ce i se arata, luminat fiind de ei."

"Nu eu le fac greutati, spune satana, ci singuri se tulbura pe sinesi, pentru ca eu sunt neputincios."

"O indoiala cat de mica arata deja ca vedenia are caracter dracesc."

"Incepatorul raului tulbura tot neamul omenesc de pe pamant si il mana in cerc cu ganduri nestatornice si umple fiecare suflet de intunericul nestiintei, al orbirii si al uitarii."

"Inima ta este mormant, pentru ca atunci cand incepatorul raului si ingerii lui isi fac locuinta acolo, cand in mintea ta si in gandurile tale umbla dupa placul lor puterile intunericului, oare nu esti iad si nu esti mormant?"

"Si totusi, tine de voia noastra sa primim sau sa resingem aceste indemnuri ale raului... Sa intram in inima si sa purtam acolo razboi impotriva satanei si sa se lepede de sufletul sau si sa se manie asupra lui si sa-l ocarasca, sa poarte razboi cu gandurile si sa se lupte cu sine insusi."

"Cercetati mintea voastra si vedeti ai cui partasi sunteti: ai ingerilor sau ai diavolului?"

"Infranarea de la rau nu este inca desavarsirea. Dar daca ai omorat sarpele care se cuibareste in asa numitele tainite ale sufletului si daca ai aruncat din tine toata necuratenia care este in tine, aceasta este desavarsirea."

din Vasili Krivosein "Ingerii si demonii in viata duhovniceasca dupa invatatura Parintilor Rasariteni"

Si acum, dupa ce am incercat sa ma lamuresc cum sta treaba cu lupta aceasta si mai mult decat atat, ca nu noi suntem cei neputinciosi (fir-ar sa fie) am sa va indemn pe fiecare (asa cum eu la randul meu fac cu mine) sa incepeti lucrul la voi insiva, sa va preocupati de propria desavarsire si mai putin de ceilalti.
Sa ne ridicam pe doua picioare, sa ne amintim cine suntem si de unde venim (caci suntem frumosi si suntem lumina din Lumina), si sa nu mai acceptam atat de usor sa fim doar camp de batalie ci sa intram cu inima curata in aceasta batalie si sa castigam. Nu se poate sa nu castigam daca ne coboram mintea- asa cum ne-au indemnat toti Sfintii si toti Maestri acestui pamant- in inima, in Iubire. Asa sa ne ajute Dumnezeu!


UPDATE 31 DECEMBRIE 2011:

"Acesta este omul cel nou, faptura cea noua, omul nascut de sus, omul cu reflexul vesniciei lui Iisus, rasfrant in afara in chip simplu din toata fiinta sa.
Fiindca Iisus, Omul Cerului, S-a tesut pe Sine in firea omeneasca, de aceea Se impune El tuturor oamenilor si tuturor veacurilor, cu atat mai mult cu cat ar vrea cate unii sa scape de El.
Iisus cere istoriei decizii existentiale.
Iar istoria s-a arata neputincioasa din primele zile ale lui Iisus ca Om intre oameni. Si asa a ramas pana in zilele noastre si poate ca va mai ramane. Prin faptul ca Iisus s-a tesut destinului omenesc si prin faptul ca omul trebuie sa se decida ce face cu Iisus, se explica de ce istoria omului e atat de zbuciumata si vesnicia lui asa de hartuita si muscata de serpii indoielilor si de scorpionii contrazicerilor. (...)

Acesta este Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul lumii. Saltul permanent al fiecarui cosmos din indoiala omeneasca in certitudine dumnezeiasca.
Daca cineva a ajuns la siguranta aceasta si o poate acoperi cu viata, in acela S-a nascut Iisus, nastere care-i deschide zarea vesniciei inca fiind in veacul acesta."

Parintele Arsenie Boca, "Se umplu masurile si se plinesc vremile" capitolul "Nasterea unui om nou"

Dragii mei, va doresc si imi doresc sa intram cu pantofi noi si haina noua in Anul care Vine!
Si sa ne amintim ca Iisus nu numai ca "nu s-a nascut la Falticeni" dar s-a nascut pentru noi TOTI... :)


Radio Vocea Sufletului- pe sufletul meu...

eu insa prefer sa visez

"Ce pot sa fac altceva decat sa continui sa visez si apoi sa scriu si pana la urma, in ciuda sfaturilor tatalui meu, sa ma reped la tipar. Acesta este destinul meu. Destinul meu este sa ma gandesc la toate lucrurile, la toate experientele care mi-au fost date in scopul de a le transforma in frumusete. (...) Sunt mereu uimit de lucruri si incerc sa transform aceste experiente in poezie. Si una dintre multele mele experiente, cea mai fericita dintre ele, este cititul. Ah, si exista inca ceva si mai bun decat cititul si anume, recititul. I-as sfatui pe toti sa citeasca putin insa sa reciteasca mult."

"Dar atunci cand scriu, incerc sa fiu credincios visului, sa fiu devotat visului." :)

Borges despre Borges Convorbiri cu Borges la 80 de ani

vineri, 30 decembrie 2011

nu-i asa?

Maestrul aparu in vis si-mi zise:
- Iar radiezi! Ai gasit cumva pe pamant locul acela din vis?

- L-am gasit, l-am gasit, am raspuns eu.
- Asta chiar se poate vedea cu ochiul liber, zambi el...


Apoi aparu si
calaul... de fapt, aparuse cu mult inainte. Puse o intrebare. Cei pe care ii alesese nu stiura raspunsul. Doar eu, de undeva din spate, din spate de tot, sari in picioare si topai ca un copil:
- Stiu eu, stiu eu, stiiiiiiiu...
Cearcanul lui se insenina, asa cum o facea de fapt de fiecare data cand ne intalneam in plan real. Cei alesi de el se uitau
iarasi cu invidie la mine. Acest lucru il intrista pe calaul meu. Parea ca in sfarsit e convins ca am inteles rolul sau...
- E imposibil sa-ti iubesti calaul, Maria, ma testa el cu o lumina in privire...

- Te-ai transformat in Hermes, nu-i asa?

Abia apoi aparu Maestrul in vis si zise:

- Ai gasit, in sfarsit, pe pamant locul acela din vis, nu-i asa?

- DA, l-am gasit, l-am gasit, l-am gasit...
- Si acum ce ai sa faci cu asta?


Si raspunsul meu a fost, desigur: un dans, o respiratie, o tacere...



Si pana si
Radio Vocea Sufletului zice:

fata din vis

... se declanseaza tot felul de amintiri, parca special pentru a-mi reaminti stiu ele mai bine CE. In fine... :) Filmul de care vroiam sa-mi amintesc si pe care trebuie sa-l revad zilele acestea se numeste "Still Breathing" si eu l-am vazut cu ani in urma doar pentru ca ai nostri l-au tradus FATA DIN VIS. :)



Am plecat la cartile si la visele mele... Noapte buna, dragii mei.

joi, 29 decembrie 2011

si Magicianul zice...

Cand vrea sa-ti zica Universul ceva, nu te mai mira cum de ai ajuns intamplator intr-o casuta unde, pe un raft, ea- cartea te astepta dinainte de a le zice prietenilor tai dragi: "da, vin. Sigur ca DA!"

"Sursa tuturor lucrurilor considerate rele de oameni este ignoranta. Ignoranta il face pe om iresponsabil si inconstient, iar in cele din urma ii aduce nesfarsite suferinte. Suferinta este, insa, modalitatea prin care Universul il obliga pe acesta sa-si constientizeze propria prostie si, treptat, sa ajunga la intelegerea Adevarului. Prin urmare, suferinta, inteleasa ca rau, are un rol terapeutic. Este biciul prin care Dumnezeu il face pe om sa se trezeasca si sa urmeze calea binelui, pana cand Iluminarea il va face sa cunoasca Adevarul care este dincolo de rau si de bine.
Tu ce doresti, sa cunosti Adevarul sau sa-ti fie bine?"

Si pasajul meu preferat:

"Iubirea este cea mai mare forta din Univers. Nu intamplator, Iisus Christos ne cere sa ne iubim si dusmanii. Dincolo de prostia majoritatii, care nu poate intelege semnificatia acestei mari revelatii, trebuie sa stii ca iubirea sincera indreptata catre cel ce iti doreste raul e cel mai eficient mod de protectie. Prin intermediul ei, iesi din sfera lui de influenta. Raul nu te poate atinge decat atunci cand esti pe propria lui frecventa de vibratie."

Si daca tot m-a bantuit pe mine in ultimul timp exact LECTIA CURAJULUI, as mai aminti cum ca aceasta minunata carte incepe cu un citat care astazi imi este foarte drag:

"Poarta dintre viata de aici si viata de dincolo e in tine.

Bate si ti se va deschide.

Ai acest curaj?"

fragment din "Magicianul Alb" - Daniel Roxin. Puteti comanda cartea AICI.

sh-cu mini dorlu trrrrreamburi iara


Eu de aproximativ doi ani nu pot intra in Noul An decat ascultand melodia aceasta.

Dorul e acelasi, chiar daca isi schimba aparent infatisarea, el ramane mereu acelasi. Chiar daca perceptia mea asupra lui danseaza precum un licurici in jurul lui, privindu-l de fiecare data dintr-un alt unghi sau uneori chiar din launtru inspre afara.
E un dor de padurea visata de atatea ori, unde singuratatea e certitudine a faptului ca, daca inchid ochii, inauntrul meu va regasesc pe TOTI. Iar daca ii deschid mai apoi, iata-va in fata mea, dintr-o data, ca printr-o magie imposibil de exprimat in cuvinte, la fel de luminosi si de incantatori.

Dorul e acelasi, un dor de limba aromana care imi suna in urechi atat de familiar si de intim, cumva, de parca as gandi in aceasta limba inainte iar apoi pe graiul gurii mele ar iesi
altceva: acelasi cuvant, rostit insa pe tiparul zilei de astazi.

Dorul e acelasi... dorul de Parang- din moment ce acea padure o pot gasi doar acolo, intr-un anume loc. Pe care intr-o zi o voi vizita. Pana acum nu m-am simtit pregatita. Si e bine ca am invatat sa astept cu incredere clipa aceea numita simetrie...

Dorul e acelasi... numai eu sunt alta inauntrul meu, de fiecare data. Cred ca asa e bine.
Interesant cum simt fix acum, in acest moment ca am totul si ca nu mai am nevoie de nimic. Interesant... cum e posibil sa-ti fie atat de bine in singuratate? Oare acesta sa fie inceputul? Oare acesta sa fie de-abia start-ul inceputuLUI?
Astazi dorul meu nu mai este o asteptare. Astazi dorul meu e un raspuns, o certitudine, o revolutie, o mirare. E chipul unui print cunoscut. Si printul E -si atat! E chipul unui cearcan inseninat. Si cearcanul E- si atat! E chipul tuturor celor cu care am schimbat in aceasta viata un gand, un cuvant. Si gandul E- si atat! E casa parinteasca, e lacrima mamei- si lacrima E- si atat! E sonetul 40 al lui Shakespeare, primul pe care Peter Pit l-a gandit pentru mine intr-un teatru vechi luminat doar de lumanari... si sonetul E- si atat! Si, desigur, dorul e mult mai mult... e in toate nuantele pe care le cunosc si nu le cunosc despre mine, in toate poeziile care-mi plac si in care ma regasesc, e zapada care cade fix atunci cand imi doresc, e cantecul care rasuna fix atunci cand ma gandesc la tine, e poza pe care o faci fix atunci cand frunza danseaza in vant special pentru tine si e bucuria pe care o simt(i) cand te privesc- mai ales atunci cand nu esti langa mine- fiindca ESTI si atat... si e mult mai mult decat toate acestea dorul meu... mult mai mult... mai mult!... mult mai mult...

Treamburi luna analt pi tzer
shi-a mea lilici tzi-u-am tu per

Shi-a mea lilici tzi-u-am tu per


(Tremura luna sus pe cer

si floarea ce-o am prinsa in par)
si floarea ce-o am prinsa in par)

R:
Shi-am un dor a meu, chirut,
Di can stiut

(Si am un dor al meu, pierdut
De nimeni stiut)

Io v-ani ti-ashteptu vrutlu-a meu vrut,
(Eu te voi astepta iubitul meu,iubit)
Tini iara zini la mini, cum tzi ineai
S-mi tzani in bratza cum mi tzaneai

(Sa vii din nou la mine, cum veneai
Sa ma tii in brate, cum ma tineai)

S-mi tzani in bratza cum mi tzaneai
(Sa ma tii in brate, cum ma tineai)

Treamburi luna pisti paduri
shi-ameali arasi di la lahuri

(Tremura luna peste paduri,
si franjurii de la baticul meu)

Si ameali arasi di la lihuri
(Si franjurii de la baticul meu)

Treambura luna pisti virdeatza
si-ameali lacrani tzi le-am pi fatza

(Tremura luna peste verdeata
si lacrimile mele ce le-am pe fata)

Si-ameali lacrani tzi le-am pi fatza
(Si lacrimile mele ce le-am pe fata)
Treamburi luna mash primuveara,
sh-cu mini dorlu treamburi iara

(Tremura luna numai primavara,
si-n mine dorul tremura din nou)

Treambura luna pisti virdeatzi
shi-ameali lacrani tzi cad pi fatza

(Tremura luna peste verdeata
si lacrimile mele ce cad pe fata)




si dorul meu mai e si Radio Vocea Sufletului...

miercuri, 28 decembrie 2011

uneori stiu


uneori stii
pur si simplu stii
incotro iti va ghida demiurgul
pulsul incifrat al zilei de maine
si cum se va schimba
intre o clipire si o taina

soarta zilei
de ieri



si uneori stii
cum arata pasul liberului arbitru
al tangoului sau-
din ce in ce mai verde 
de secunda 

nu stiu
cum se face ca stii
poate pentru ca ai indraznit

sa-l vezi
sa te increzi in poezia celui care

intuind ca stii ceva
e inteleptit
a nu mai intreba nimic

aceasta e
InCrederea

uneori stii
apoi iti ingadui sa uiti
pentru ca in felul acesta- uitand
el este acela care
amintindu-si linistea
iti sopteste:

uneori stiu,
pur si simplu stiu
cine esti tu-

atunci zambesti oarecum tamp

mai ales pentru ca, desigur,
intre timp ai uitat


si ce bine! ce bine! ce bine
ca e mereu cineva-
aici si acolo
inauntru si in afara
in trezire si in somn
care
iti reaminteste


aceasta
e

Iubirea

Asculta Radio Vocea Sufletului

magic

"Cursul lumii se desfasoara anapoda si totusi ea merge direct la tinta."

There is magic from Jean-Sebastien Monzani on Vimeo.

ma astepta




in biblioteca lor
ma astepta o carte

toata seara am avut senzatia
(dupa ce am privit-o proptita de peretele gOl)
ca trebuie sa torn vin intr-un pahar cu picior
sa-l servesc si pe el
asa e frumos
devreme ce scrumiera se departa jucaus
ori de cate ori imi apropiam discret mana

in biblioteca lor
ma astepta o carte

cand muzica sferelor se opreste
trebuie sa adorm cu obrazul
pe coperta ei


nu pot altfel-

marți, 27 decembrie 2011

magicianul ascuns

"Prin urmare, sa ne schimbam pantofii. Ce bine ar fi daca ar fi asa de simplu! Din pacate, pantofii cei vechi, indragiti si peticiti cu afectiune o viata intreaga, se intorc totdeauna - asa ne invata povestea- cu incapatanare si neabatut, chiar daca, in cele din urma, ne-am decis sa ne descotorosim de ei. Si chiar daca ne punem aripi si zburam peste mari si tari, ei sunt acolo cu noi. Elementele nu-i vor accepta, marea ii arunca inapoi, iar pamantul refuza sa-i primeasca si, inainte de a-i putea distruge prin foc, ei vor cadea din vazduh ca sa ne ruineze total. Nici chiar strangatorul de biruri nu are nevoie de ei. De ce oare s-ar impovara cineva sau ceva pe lumea asta cu demonii ajunsi la maturitate ai eului noastru, numai pentru ca, in sfarsit, ne simtim incomodati in prezenta lor?"

"(...) In poveste se spune ca judecatorul nu i-a putut refuza lui Abu- Cassem acest hatar, ceea ce inseamna ca nu mai avea sa fie obsedat de papucii lui groaznici. Lumina noii sale zile , cu alte cuvinte, incepuse sa mijeasca. Acea lumina putea insa rasari, in ultima analiza, dintr-un singur loc, si anume din craterul profund al propriului sau interior, care pana atunci ii intunecase vederea cu emanatiile-i tulburi. Nemo contra diabolum nisi deus ipse. Eul cuprinzator si misterios pe care si-l tesuse atat de puternic in jur ca pe propria sa lume - cadiul, vecinii, pescarii, elementele (caci pana si ele luau parte la jocul eului sau indragit in secret), papucii puturosi si averea sa- ii trimisese mereu semne dupa semne. Ce ar fi putut pretinde mai mult de la sfera sa oglinditoare exterioara? Ea i se adresase in felul ei, APLICANDU-I LOVITURA DUPA LOVITURA. Descatusarea finala trebuia sa vina acum din el insusi, din interior. Cum insa?
Tocmai intr-un asemenea moment poate fi de ajutor semnul unui vis ori o viziune intuitiva ca raspuns la oracolul vreunei povesti eterne. Caci magicianul ascuns care proiecteaza deopotriva eul si lumea lui oglinditoare poate face mai mult decat orice forta exterioara pentru a destrama noaptea panza tesuta ziua. El poate sopti:
schimba-ti incaltarile. Si cu asta nu ne ramane decat sa privim si sa vedem din ce anume ne-au fost confectionati papucii."

fragment din "Papucii lui Abu-Cassem"- "REGELE SI CADAVRUL, Povestiri despre biruinta sufletului asupra raului", Heinrich Zimmer




ascultand Radio Vocea Sufletului...

luni, 26 decembrie 2011

serendipity

Asta E... nu ai cum sa fugi ce CEL care ESTI. PUNCT. :)))



Serendipity- Noroc in Dragoste(2001) - AICI.

visul plutitor peste ape


si-au imbracat solzii spintecatori

revoltatoarele umbre surogat
in mantia intaiului gand al lui irod
au iesit din noapte
la colidat
si toate pusu-s-au
impotriva

ma fugarea un criminal in serie
in somnul de dinainte de ajun
de parca pruncul care am fost
mai mic de doi ani
isi amintea
o apriga crima

si dintr-o data n-am mai perceput
decat spaima gestului manjit si cald
pe o usa de lut
neinchipuit de fragila


poate de asta ma ameninta cineva

ori de cate ori aud
planset de prunc peste fire
de speriat

poate de asta
mi-au interzis muzica
fix in noaptea aceea
din ultima luna

poate si de asta...

numai tu
transformat de pe-atunci
intr-un dor
intr-un vis
intr-un cantec
ramaneai
inauntrul meu
nezdruncinat
si fredonai
acolo-
in surdina

si solzii lor le descarna faptura
aruncandu-i
intr-un necesar sentiment de vina
sa-i spele
sa-i faca precum petalele trandafirului
celui alb

cadeau si coifurile de metal
si sulitele tuturor cuvintelor
rostite sau gandite

si tipetele pruncilor de-abia nascuti
in porumbei
se prefaceau

si amintirea aceea din copilarie
cu tavanul ce ar fi cazut peste mine
daca n-as fi plans si nu i-as fi trezit pe ai mei
si daca bunica nu m-ar fi mutat
cu cinci minute inainte

smirna aur si tamaie
smirna aur si tamaie
si

trei
MAGI

amintirea e o fiara
ce se transforma in stoluri de ingeri
de indata ce ai rostit
psalmul ce indica ziua nasterii
Visului plutitor peste ape
ferecat in dorul
sufletelor-perechi

amintirea e o stricata
ce se transforma
intr-o marie egipteanca
de indata ce te-ai trezit cu urechea
pe miocardul unei inimi
ce nu mai respinge ritmul mantuitor
al unui cantec stravechi



Asculta Radio Vocea Sufletului

joi, 22 decembrie 2011

dar, mai inainte de toate

V-am povestit deja despre cum mi-am dorit eu sa tipareasca cei de la Adevarul 'Razboi si Pace' si a doua zi am vazut primul volum in vitrina unui chios. Apoi la Arad m-am gandit ce fain ar fi sa am si eu Mezzo si cand m-am intors la Sibiu pur si simplu aveam... Nu ma intrebati ce si cum, ca nu stiu cum sa va explic. A aparut Mezzo si gata! Si am Mezzo pana-n zi de azi...
Apoi mi-am dorit sa ajung acasa pe 23, dar pe 23 avem sedinta. Mi-am zis: 'nu-i nimic, daca Doamne Doamne vrea sa ajung acasa pe 24 va fi cum vrea El.' Apoi am aflat ca sedinta s-a mutat pe 22. :). Iar astazi, in vreme ce scriam un mail si vorbeam acolo despre desavarsire, la un post drag de radio, exact in acelasi timp, Dan Puric a rostit acelasi cuvant in timp ce eu il scriam... :) Si v-as putea da multe alte exemple, dar unele e mai bine sa le tin pentru mine...

Oare asta sa fie simetria despre care vorbea Parintele Arsenie Papacioc? M-am tot gandit la ce se refera el cand spune simetrie... Si, dragii mei, daca aceasta stare de magie si de bine e posibila doar cand simti tu ca te afli cu adevarat in iubire, de ce am alege atunci altceva, in detrimentul acestei stari atat de sublime? De ce sa ne sperie rasaritul de maine? Doar pentru ca, pentru a-l privi, trebuie sa ma trecem printr-o alta noapte? Pai stiti ce cred eu astazi despre noapte? Noaptea invatam ca somnul are rostul sau si ca, fix in miezul somnului fiind, putem invata sa visam... Si cand, trecand prin noapte, invatam sa visam, intelegem ca putem invata chiar sa zburam...

Eu va doresc zile senine, magice, implite si va multumesc pentru ca mi-ati fost si imi sunteti aproape, pentru ca prin voi eu invat atat de multe despre mine. Va multumesc pentru caldura voastra, pentru sinceritate, chiar si pentru critici... caci, ce-am fi noi, fara de ele? Si va imbratisez pe toti si va indemn sa va iubiti unii pe altii si sa va iubiti vrajmasii si sa intoarceti si celalalt obraz daca vi se ofera sansa sa invatati asta... Si sa stiti ca in sfanta zi de Craciun am sa ma gandesc si la voi cand am sa inchin acel pahar de vin, caci imi sunteti FOARTE DRAGI! Si Dumnezeu sa ne ajute ca in noul An sa pasim demni, cu credinta in suflet, cu incredere ca tot ce vine de la Dumnezeu vine si ca nimic pe acest pamant nu se petrece fara de voia Lui... Si sa-i multumim pruncului Iisus ca a venit pe aceasta lume, ca a schimbat aura acestui pamant cu Iubirea Lui, ca ne-a invatat sa ne ridicam din legea talionului si ca ne ajuta mereu sa pasim, cu inima noastra in inima Lui, in Iubire. Cereti si vi se va da, bateti si vi se va deschide... dar, mai inainte de toate, iubiti-va unii pe altii si pe voi insiva. Faceti Pace cu voi si cu toti oamenii si raspanditi incredere, speranta si iubire in lume... Sarbatori Fericite, dragii mei dragi! Dumnezeu sa ne ajute!



Si Sarbatori Fericite si Radioului Vocea Sufletului... care ne aduce Iubire in suflete.

in memoriam

"Puterea soarelui
Refuzand echilibrul cu noaptea,
Lumina nelinistitoare
Asa cum binele pur este amenintator,

Dovada ca omenirea
Si-a condamnat la moarte

Nu atat criminalii,

cat sfintii." Ana Blandiana


miercuri, 21 decembrie 2011

cerul cunoaste

"In acest caz, ce ati face daca Dumnezeu v-ar spune in fata: ITI PORUNCESC SA FII FERICIT IN ACEASTA LUME, ATAT TIMP CAT TRAIESTI? Ei, ce ati face?

Multimea a ramas tacuta. Nimeni nu a mai scos niciun sunet.
In aceasta tacere, Maestrul a spus: "Noi nu putem gasi invatatura pe care ne-am ales-o pentru aceasta viata decat mergand pe calea fericirii. Aceasta este lectia pe care am invatat-o in aceasta zi. De aceea, optez pentru a va parasi, pentru ca voi sa puteti merge pe propria voastra cale, asa cum doriti."Dupa care si-a croit drum prin mijlocul multimii si a plecat..."


Propria cale ar fi:

"Norul nu stie 
de ce se deplaseaza
in directia in care se duce
si cu viteza cu care merge,

El simte doar un impuls: aceasta este directia in care trebuie sa merg. In schimb, cerul cunoaste 
motivele si tiparele care
se ascund in spatele miscarii norilor,
si la fel le vei cunoaste si tu,
cand te vei ridica suficient de sus
pentru a vedea dincolo de orizont." 

Richard Bach

THRIVE! (Prospera!)

Il dau si eu mai departe, caci asa l-am primit, la randul meu... Era cat pe ce sa uit ca l-am primit, dar trei oameni dragi mi-au reamintit de el. Dovada clara ce ceea ce trebuie sa ajunga la tine ajunge, chiar daca ca esti rupt in zece directii sau esti bruiat pe moment... Tot Acasa ajungi sau acolo unde trebuie... Atunci de ce sa-ti mai fie frica, prietene? :)

THRIVE! (Prospera!) ROsub from Gaby S on Vimeo.



Asculta Radio Vocea Sufletului.

marți, 20 decembrie 2011


- Scumpa esti la vedere... zise.
- De ce spuneti asta? Eu va vad, v-am vazut chiar astazi. Ati trecut pe langa mine si nici macar nu ati bagat de seama... Dar va inteleg. Stiti, ani de zile am facut exact la fel.

Deschide ochii... si ai sa vezi. Si cand ai sa vezi, n-are sa-ti vina sa crezi ce vezi... :)

DA, VREAU SA ZBOR!


"- Nu-mi pasa ce gandesc. O sa le arat eu ce inseamna sa zbori! O sa fiu pur si simplu un Proscris, daca asa vor ei. O sa fac eu sa le para rau...
O voce rasuna in el si, desi foarte blanda, il facu sa tresara atat de puternic, incat se clatina, impiedicandu-se in vazduh.

- Nu fi prea aspru cu ei, Pescarus Fletcher. Izgonindu-te, ceilalti pescarusi si-au facut rau numai lor si, intr-o buna zi, isi vor da seama de asta. Intr-o buna zi vor vedea si ei ce vezi tu acum. Iarta-i si ajuta-i sa inteleaga.

Chiar langa aripa lui dreapta zbura cel mai stralucitor pescarus alb din lume, plutind cu usurinta, fara sa-si miste vreo pana, si asta la viteza maxima pe care el, Fletcher, o putea atinge.
Pentru o clipa, tanara pasare fu cuprinsa de panica:
- Ce se-ntampla? Am innebunit? Am murit? Ce-i asta?
Joasa si calma, vocea ii patrunse gandul, cerand un raspuns.

- Pescarul Fletcher Lynd, vrei sa zbori?

- DA, VREAU SA ZBOR!

- Pescarul Fletcher Lynd, doresti asta atat de mult incat sa fii in stare sa-ti ierti Stolul, sa te desavarsesti si, intr-o zi, sa te intorci din nou la el ca sa-l ajuti si pe el sa se desavarseasca?
Nu incapea minciuna in fata unei asemenea fapturi magnifice si maiestre, oricat de mandru si de jignit s-ar fi simtit Pescarusul Fletcher.

- Doresc, spuse el incet.
- Atunci, Fletch, ii raspunse faptura stralucitoare, si vocea era nespus de blanda, sa-ncepem cu zborul orizontal..."

"- Jonathan, iti amintesti ca mi-ai spus, odata de mult, ca cine isi iubeste Stolul indeajuns se intoarce la el si-l ajuta sa se desavarseasca.
- Da, sigur.
- Nu inteleg cum poti iubi un card de pasari care tocmai au incercat sa te ucida.
- Dar, Fletcher, nu asta iubesti la ei! Nu iubesti ura si rautatea. Trebuie sa te straduiesti sa vezi adevaratul pescarus, partea buna din fiecare. Trebuie sa-i ajuti si pe ei s-o vada in ei insisi. Asta inteleg eu prin dragoste. E grozav cand intelegi asta."

fragment din 'Pescarusul Jonathan Livingston' de Richard Bach



"In my imagination I see a right world
where everybody lives in peace and honesty

I dream of souls always free
like clouds which fly full of humanity

deep inside
in my imagination
I see a clear world

the night is less dark over there

I dream of souls always free
like clouds which fly full of humanity


In the imagination there is a hot wind

which blows on cities, as a friend

I dream of souls always free
like clouds which fly
full of humanity deep inside"


Asculta Radio Vocea Sufletului.

vindecarea cea dintai sau cea de pe urma


Hermina-

Ultima raspantie.
Umbra a reprosului lui Cain


care singur datu-s-a la o parte
din neinteleasa taina a Domnului.

Hermina-



lama cutitului mieros
al celei dintai omucideri
scancet ingrat 
rasfatat peste masura
nerecunoscator nimanui


limbut indestulator
siesi-

Hermina-

lutul strapuns
de spinul trufas al veninului
palamida respinsa
de Stapanul Cerurilor de Sus
samanta uscata din fasa
la gandul razvratirilor


celor dintai
sau celor din urma

Hermina-

tu singura mai stii AZI
daca Cain l-a omorat pe Abel


sau daca cumva Abel
l-a omorat pe fratele Cain

Hermina-
EU ma cunosc acum
asa ca am sa-mi iau zborul...
Pot?

POT
devreme ce am uitat
TOT


acasta poezie mi-o dedica daimonul meu mie- celei care am fost.

http://www.crestinul.ro/cainsiabel.htm

duminică, 18 decembrie 2011

in the underwater calling...


Eu ACUM imi propun mie sa ma reintorc in Iubire, caci- dupa cum am mai spus- acolo e locul unde suntem in siguranta si unde gandurile mai putin frumoase nu ne ajung.
Dumnezeu sa ne ajute tuturor sa ne regasim acolo- pe noi insine si unii pe altii-si in saptamana care vine sa dam dovada cu totii de smerenie, iertare si iubire. Si sa ne acceptam cu demnitate fiecare drumul ales dar si consecintele faptelor si gandurilor noastre, pentru ca doar asa, lucrand la noi insine- ajungem la desavarsire.

"Va rog sa lasati totul liber, cum si eu am lasat totul liber. Oricine ati fi tinandu-ma acum de mana, lasati-ma si mergeti pe propriul vostru drum." Walt Wittman :)

Si fie ca pe acelasi drum sa ne regasim cu totii intr-o buna zi, fara a forta absolut nimic!

Doamne ajuta! Va imbratisez pe toti, cu gandul!



daimonul meu catre mine


acceptarea

Nu ma mir chiar deloc ca vremea de afara aduce mai degraba a primavara decat a iarna... :)
De cand m-am trezit ma gandesc doar la dialogul dintre cei doi:


"- San, San, priveste...
- Chiar daca se refac toti copacii, nu va mai fi padurea lui. Marele Spirit al padurii e mort acum.
- Niciodata. El este insasi Viata, San. Este aici chiar acum, incercand sa ne spuna ceva, ca este timpul ca noi doi sa traim.
- Ashitaka, insemni foarte mult pentru mine, dar NU-I POT IERTA PE OAMENI pentru ceea ce au facut.
- Inteleg. Vei trai in padure iar eu ii voi ajuta sa recladeasca Irontown. Voi fi mereu aproape. Yakul si eu vom veni sa te vizitam... Mereu cand vom putea..."

Mononoke- hime :)

"Povestile sunt prin aer, imprejurul nostru, sunt o gramada: vesti, povesti si informatii despre tot felul de toane ale unora si noutati despre prieteni indepartati..." Henri Gougard

Asadar, aveti grija de floarea de cires din launtrul vostru... chiar si atunci cand ea este doar o micuta samanta. Aveti rabdare si... Aveti incredere in absolut tot ce vi se intampla... :)



FLORILE DE CIRES: Legenda si Simbol

Mononoke-hime sau printesa Mononoke

Aceasta este povestea de duminica pe care v-o recomand.

Fiinta cuprinsa de manie se transforma in demon. E important sa nu fi prin preajma cand se intampla asta, pentru ca risti sa fii transformat si tu intr-unul. Dar daca soarta TE ALEGE sa fii, nu te alege degeaba si atunci ai de ales intre a-ti salva propria viata sau a salva 'satul.' Daca alegi cea de-a doua cale, nu-ti va fi deloc usor... caci vei fi infierat de blestemul demonului si va trebui sa-ti rezolvi singur aceasta problema. (Hmmm: Demian- daimon- demon). Exista o singura cale de urmat atunci cand te-a infierat acest blestem fiindca ai indraznit sa il infrunti pe demon... FERICITI cei care au curajul sa mearga pana la capatul acestui drum...

Am visat padurea asta, am visat-o din cand in cand si credeti-ma, e exact asa ca in povestea asta! De asta ne place... caci ea ne aduce aminte de un anume taram magic ascuns bine in noi!


Povestea o puteti savura online AICI.

Se pare ca toti eroii care-mi plac mie dau dovada de un autocontrol si o stapanire de sine iesita din comun... Si nu pot sa nu-mi amintesc intamplator de 'Fericiri' si ca singurii numiti Fii ai lui Dumnezeu sunt Facatorii de Pace! :) Si atunci, fiii cui sunt cei ce se opun acestei stari?

O duminica minunata tuturor!

sâmbătă, 17 decembrie 2011

gerul iernii in paduri

Are niste sfaturi oracolul ASTA... :)

"Lucrurile se gasesc intr-un stadiu de hibernare. Nu exista nici un motiv ca sa incerci a forta evolutia. Ea nu e posibila acum. De asemenea, energia e folosita pentru reintarirea radacinilor, pregatindu-le pentru cresterea care va veni.

Calmul dinaintea zorilor. Linistea inerenta atunci cand intri in contact cu natura pe o vreme rece, sterila.

Negativ
A nega curgerea naturala a anotimpului, incercand sa grabesti lucrurile."

M-a pus la casting regizorul japonez sa citesc din cantecul samurailor, iarna... si am recunoscut atunci ca-mi place mai mult primavara pentru ca iubesc florile de cires... Si mi-a raspuns: esti constienta ca daca nu ar veni iarna tu nu ai vedea primavara florile de cires... nu? Asa ca, DA, astazi iubesc fiecare anotimp si TOT ce aduce el... Si DA, mi-e dor de zapada...

Lumina de pe chipul Parintelui Arsenie Boca

Poza facuta la Prislop, 23 noiembrie 2008


Poza pe care a cazut astazi lumina :)

Astazi s-a intamplat iar ceva MINUNAT!

Vorbeam la telefon cu o prietena draga sufletului meu si priveam prin geamul mare de la bucatarie la norii infiorator de negri care se adunau pe Cer... Si, dintr-o data, in departare- parca in cel mai indepartat colt de cer- o mica 'fereastra' rotunda, prin care izvora, precum aurul din Inalturi- lumina soarelui... Ati vazut cu totii acele 'ferestre' prin care razbate lumina soarelui intr-o zi intunecata si rece...
Si atunci, frumusete de 'simetrie'... numai ce-i spuneam eu prietenei mele ca Dumnezeu e Iubire si Iertare si cat de important este sa ne iertam pe noi insine si unii pe altii si... privind calendarul ce-l am pe peretele din bucatarie...SURPRIZA! Aceea lumina ce izvora din cel mai indepartat colt de cer cade in bucataria mea... FIX pe chipul PARINTELUI ARSENIE BOCA!!! Dar numai pe chip... va dati seama si voi, calendarul e dreptunghiular si... DA! Nu numai ca lumina cade FIX acolo... dar cade oval- si INCREDIBIL DE EXACT - doar pe chipul Parintelui... A stat acolo pret de cateva secunde... apoi totul a revenit la normal. E greu sa va spun ce am simtit in acele momente sau ori de cate ori ma gandesc la acea clipa...Va dati seama cate forte trebuiau sa lucreze ca lumina sa cada fix acolo si eu sa fiu exact atunci in bucatarie sa vad asta si apoi sa va povestesc si voua?!? Asta pentru ca nu ma puteam hotari care poza sa o inramez...
Caut pe net poza cu pricina sa o postez, o gasesc si sub ea scrie: "Poza buna" :)

Parinte Arsenie, fi pururi cu noi si ajuta-ne sa trecem vamile atunci cand va veni Clipa!
Iti multumesc cu ochii in lacrimi pentru TOT!!!


Si daca cumva crezi ca trebuie sa-l intalnesc pe Parintele acela imbracat in verde de la Prislop, te rog, Parinte, indruma-ma catre el... Multumesc! :)



A, DA, sub poza respectiva de pe calendar scrie ceva:

"Cel mai frumos dar pe care il putem face lui Dumnezeu e sa ne dam Lui, pe noi insine, pe viata."

Pe Radio Vocea Sufletului exista o emisiune minunata dedicata Parintelui:

"Cuvinte vii- Arsenie Boca."

vineri, 16 decembrie 2011

daruind, vei dobandi


Radio Vocea Sufletului... care stie intotdeauna cum sa ma puna pe picioare... :)

acum


cine a indraznit?
cine a incumetat?
cine a aratat pe cine?

eu m-am aratat pe mine
mie insami- am raspuns

atunci a racnit ca o fiara turbata
a inchis toate usile
a ferecat toate portile

'nu pleaca nimeni!


eu sunt stapanul tau
si al acestei lumi-

a urlat

numai ca eu
trecand prin pantecele lui
ma intalnisem cu mine

asa ca m-am luat de mana
si am plecat

in urma mea
s-a dizolvat si el
ca fiecare alta fiara
cu care m-am intersectat

acum e bine

asa da!

Ce tot bravo bravo! Asta-i actoria: chirurgie curata, cu inima pe tava, operatie deschisa pe cord... daca indraznesti! Castingurile astea imi plac mie, frateeee :) Astea cu usile deschise... sa ne vedem unii pe altii in genialitatea noastra ,ca vorba aia: la ce-mi foloseste mie ca sunt talentata daca nu ma vede nimeni? :))) Macar cu atata sa ma aleg si eu: cu castinguri din astea cu usile deschise si cu toti colegii mei laolalta. Asa DA! :)

Iar l-am tulburat pe Nero... Parca vad ca urmatorul casting iar se va da cu usile inchise, hahaha


joi, 15 decembrie 2011

pot sa-mi iau locul langa tine, pe stea?


Mi-a reamintit Ina ceva... :)

o bataie de inima adevarata


Am gasit in cutiuta mea cu amintiri o bataie de inima adevarata:

"Te iubesc pentru tot ce ai suferit, pentru tot ce te-ai bucurat, pentru cat te-ai luptat.
Te iubesc asa cum esti- asa te-am visat si asa te vreau pururi.
Te iubesc atat, incat o data de-as banui macar ca te-as face fericita, renuntand la dragostea ce am pentru tine, m-as jertfi, mi-as zugruma dragostea din suflet si sufletul insusi. "

Am trecut si eu prin lectia asta, asadar stiu sigur ca se poate sa-l iubesti pe celalalt mai presus de tine. Si de altfel... asta e singura iubire care ma intereseaza astazi si singura pe care pot sa o ofer... Va imbratisez.



Am zburat acolo unde pot fi eu insami fara probleme: Radio Vocea Sufletului :)

linia launtrica esentiala

"Din aceste intamplari, nevazute de nimeni, se compune linia launtrica esentiala a destinului nostru" "Demian"- H. Hesse