marți, 27 ianuarie 2015

un dans al unor astre

Celui care mi-a vegheat "caderea"...

un gand istet s-a pogorat in mine
fal fal si iarasi fal batea a dor
l-am intrebat: cum te numesti, straine?
dar n-a raspuns! tacea, tacea cuminte
caci gandul asta n-avea niciun dor.

prin dansul infinitelor celule
simteam cum gandu-acesta isi cauta culcus
si imi parea ca-mi indulceste fierea
si imi parea ca parca-ar vrea sa nasca
a stelelor visare- lin urcus.

ieseam din vizuina-ntunecata
si gandul asta, printre oameni, ma-nvartea in dans
n-aveam pereche, fiecare stea
se pogora sa-mi fie-n noapte- soarta!

si n-aveam trebuinta de nimic-
stiam ca fiecare-n dans pluteste
stiam ca ziua, noaptea o vesteste
stiam ca noaptea grea- e maica mea.

stiam ca noaptea grea renaste stele
stiam ca rand pe rand cate o stea
in dorul ei de zbor- inspre pamant purcede
si nu era-n cadere steaua mea...

era in dans, un dans al unor astre-
si astrele acestea, rand pe rand
cand se-ntoarceau si imi trageau cu ochiul
stiam si-ntelegeam ca sunt pamant.

si ca-n pamant va adormi candva
tarana trupului si haina grea
si langa trup, Viata va veghea-
pana cand steaua-mi se va inalta.

si-apoi, din inima acelei stele
gandul tacut scria povesti, destine-
imi rescria visul copilariei
scria visarile ce VOR sa FIE.


duminică, 25 ianuarie 2015

c-un ochi usor deschis...


Mereu am crezut ca am nevoie de o balanta care sa-mi echilibreze destinul. 
Ani de zile am crezut ca nu pot trai fara aceasta masura, fara acest echilibru perfect. De buna seama, aceasta ar trebui sa fie justitia divina... mi-am spus. Dar apoi a venit o zi, apoi a venit o primavara, apoi a venit un spin in inima si-un cucui. Si balanta aceasta a inceput si-a tot inceput sa se incline, fie intr-o parte, fie in cealalata. Si s-a tot inclinat si s-a tot inclinat. Nu-mi dau seama daca era prea multa frica sau prea putina iubire. Dar cumva, in spaima acestei pierderi a echilibrului, am ales sa ma las in voia puterii care incepuse sa incline balanta. Sa trec prin frica, sa las, pur si simplu, lumea sa se rastoarne ca sa pot afla cu cine-am sa ma-ntalnesc dincolo de catastrofa. I-am alungat pe toti salvatorii. Sau poate ca aflasem deja ca adevaratii salvatori nu sunt aproape niciodata la vedere. Adevaratii salvatori fac tot posibilul sa ramana ascunsi. Si numai Dumnezeu hotareste cand sa se iveasca urmele ca ei au fost acolo mereu. Lucrarea intru salvare cred ca se face in taina! Am inteles asta atat de tarziu...

Si da! am zis. Fie! 
Prea suntem cuminti, prea suntem farisei... Prea nu avem curajul sa actionam in acord cu propriile noastre suferinte, traume, iubiri si credinte! Prea ne vrem perfecti in ochii celorlalti oameni, fara nervi, fara frici, fara pacate, fara incercari, fara vise. Fie! - am spus, si m-am lasat in grija Celui ce stiam ca vegheaza mai presus de aceasta balanta a justitiei, a echilibrului precar, a unei perfectiuni perfide. Si am lasat vantul sa vina... si i-am ingaduit sa-mi rastoarne balanta. N-am mai opus rezistenta, cum ar veni! Si pret de o secunda, doua, sau trei... am crezut ca-mi voi pierde mintile. 

Apoi s-a facut liniste. Apoi a inceput sa-mi bata in inima o rugaciune. Apoi mi-am amintit de vremea copilariei. Apoi mi-am amintit de primele vise. Apoi balanta parca s-a intors, din orizontala, pe verticala unui nou sens. Un sens pe care l-am pierdut candva, singurul sens al acestei existente: acela de a ramane OM in orice imprejurare, atat cat iti ingaduie puterile sufletului. Dar nu om-fariseu. Sa spui intotdeauna ce gandesti si ce crezi, pana cand insasi gandul cel mai ascuns ti-i va des-coperi pe oameni FRUMOSI si BUNI.

Nu, Dumnezeu nu e drept! 
Daca Dumnezeu ar fi drept, nu s-ar mai mantui nimeni!

Dar ca sa-L poti pricepe dincolo de aceasta justitie, trebuie sa lasi balanta aia sa se incline... si sa se incline... pana unde poti tu, pana unde te tine puterea, credinta! Dincolo de aceasta rasturnare, ai sa vezi lumea dintr-un alt unghi. Ai sa-i vezi cu un alt fel de ochi pe oameni. Ai sa vezi o lume in care inima fiecarui om are o poveste pierduta, o trauma, un vis sfaramat, o drama, o tragedie. Si apoi, daca vrei si-ai sa te incumeti- ai sa vezi chiar mai departe. Ai sa vezi dorul omului de a-si depasi aceasta trauma, acest handicap, acest vis spulberat. Ai sa vezi vointa omului, ai sa-i vezi curajul, ai sa-i vezi frumusetea, aripile. Tu alegi cum sa vezi lumea! Tu alegi cum sa-i vezi pe oamenii din jurul tau. Dar nu te mira daca-ntr-o zi, ei iti vor spune pe nume! Un nume de care tu poate n-ai habar... si care vine sa-ti desluseasca cum te porti tu in raport cu cel ce ti-e aproape(le).

Da, stiu, astazi ploua. Astazi ploua si n-am inspiratie. 
Am visat azi-noapte un poem legat de aceasta balanta a justitiei. Suna bine, avea logica si acum, asternute aici, cuvintele par ca nu mai au nicio valoare. Dar poate o scanteie tot se va aprinde in mintea sau in inima vreunui om care isi poarta cicatricea sufletului la vedere! Pe acesti oameni ii iubesc! Ii iubesc enorm. 

Si da, langa astfel de oameni pot fiinta si eu cu cicatricea mea, fara sa tulbur!
Langa astfel de oameni, viata mea are farmec!
Langa astfel de oameni, inima mea bate altfel si inventeaza uneori un poem!
Uneori il scriu, alteori aleg sa-l pastrez pentru lumea de dincolo, lumea viselor mele. Acolo-as vrea sa ma-ntalnesc cu toti acesti oameni, care au dus lupta cu demonii lor, dupa masura puterilor lor. Care au dus lupta cu propria lor umbra doar pentru ca au vrut sa-i vada pe cei din jur mai buni, mai iertatori, mai increzatori. Aici vad sensul luptelor noastre, aici vad vremea potrivita a razboiului cu propriul egou. Iar cand acest razboi se metamorfozeaza intr-un spectacol, intr-un poem, intr-o pictura... inteleg sensul vietii, al razboiului, al luptei, al artei. 



marți, 20 ianuarie 2015

Vesnic pomenirea Ei!


cand ma gandesc la Vesnicie 
simt un gOl in stomac si o stare de paralizie-
imi imaginez ca-mi culc trupul in sicriu pret de o clipa
apoi o trambita ingereasca ma trezeste iar 
intru existenta cea mizilica

mai lasa-ma, rogu-te, o secunda
mai lasa-ma, rogu-te, o clipa
mai lasa-ma, rogu-te, un fir de nisip
un an, un timp

cand ma gandesc la ne-Fiinta
simt o naduseala, un spin in orbita- 
un adjectiv ce refuza sa-mi vina in minte:
ce bine! ce bine! ce bine!

daaar cand imi vine fratele Iuda IN minte
ma cuprind chinurile facerii, pandaliile
pana-n ultima secunda am tot sperat, am crezut!
Da! era un tip misto dar mult prea ades
mohorat, abatut, pre-facut...

- hai! pleca! du-te odata si fa-ti treaba aia murdara!
scuipa pe iubire, vinde-ti sufletul, 
tradeaza-ti prietenii pentru o tigara-

- nu era o tigara, erau zece! erau douazeci!
de fapt erau mult mai multe decat poti tu 
cu capul tau visator sa pricepi!

- hai, du-te! si fa o data ceea ce ti s-a cerut sa faci!
iti ajung cei 30 de arginti 
sau mai vrei si o cafea adusa 
direct la pat?!

iarta-ma! si iarta-ne!
sau mai bine, stii ce?!?
ia mai bine lasa-ma! si mai bine lasa-ne!

uite-aici langa mine un tip misto, un cersetor
un pusti cu parul carliontat de al marii fior-
mai bine stau cu el o vreme la taclale-
impartim o cafea, o patura albastra de plaja, o paine
un vers eminescian, o initiere, 
o imbratisare.

el imi zice ca sunt o capra-
(vorbim pe fata, cum s-ar zice)-
eu ii zic ca e sufletul meu pereche-
el rade, apoi se-'nspaimanta, 
eu raman o capra cu o patura de plaja pierduta
cu un suflet-pereche 
vesnic intr-o copilareasca deruta!

dar ce bine, ce bine, ce bineee-
m-am ales cu o vesnica amintire!!!

Vesnic pomenirea ei!
Vesnic pomenirea ei!
hei hou ho!!! si hei hei hei!!!

Ce sa zic?!? 
Fie, Doamne, cum vrei Tu! 
FIE!

Sorescule, tu esti, ma?!?
Tu ma bantui de acolo, de Sus?!
Nu ai somn, prietene?!?
Ce faci? Ma trezesti asa, cand vrei tu?!?
ai sa-mi spui un ceva in al vesniciei 
vers?!?

vai de creierul gol al omului- 
sopti glasul Sorescului-
prin care poate sa vorbeasca cine cand are chef!

.....


Iubire inseamna...


iubire inseamna
sa te hotarasti, dintr-o data sa tasneti ca o nava spatiala pana la cer-
ca poate de-acolo, din inalt 
vezi si tu mai bine pe unde rataceste
sufletul perechii atomului din care ai fost candva
spulberat.

iubire inseamna
cand ai ajuns cu mintea si cu creierul pana in luceafarul stelelor
sa te apuce brusc dorul de suspinul ratacitorului
care a ramas trist si insigurat la marginea 
pamantului dorului.

iubire inseamna
sa-ti infingi bine talpile in lumina stelara
si sa te arunci apoi in gol, cu capul inspre apa-pamant
stiind inca de la facerea lumii ca Lumina 
n-are sa te tradeze nicicand!
chiar daca gandurile desarte ale unei lumi in dezordini
vor incerca sa puna stapanire pe inima si sufletul lui-
sa-l convinga sa nu ia in seama steaua chemarilor lui
care i-a aterizat din inaltul cerului fix in amintirea 
unei nopti dintr-o vara...

iubire inseamna
ca tu sa continui sa-i bati in inima mai ales atunci cand il simti
dez-nadajduit, neincrezator, neputincios, fugar, las, ranit
sa-i bati in inima si sa-i amintesti ca tu poti sa vezi in launtrul lui:
ca de-aia ai cazut tocmai din cer
sa te poti furisa pana in adancul ascunsului lui-
acolo unde el nu-si mai poate pricepe nebuloasa abisului
nici visul curatului Prunc
nici plansul Copilului.

iubire inseamna sa-i poti vedea spaimele din adancul strafundului-
sa te imprietenesti cu ele pana se preschimba in triluri
iubire inseamna sa-ti ridici privirea 
si sa vezi mai presus de Toma Necredinciosul
Iuda Iscarioteanul sau chiar Sfantul Petru.

Iubire inseamna sa regasesti zambetul Inviatului
care a scapat de toata iscoada Irodului
care a cam inchis gura tentatiilor desertului
si acum alearga iar catre marginea lumii
incercand sa-ti rapeasca- la nesfarsit- locul ce duce 
catre vama minunii-
incercand sa-ti reaminteasca bucuria, briza libertatii-
simtul umorului.

Caci unde nava spatiala, 
aruncat in gol cu capul inspre apa- pamant, 
incredere in lumina, libertate, simtul umorului 
nebunie intru Bucurie nu e- 

nimic nu e!


sâmbătă, 17 ianuarie 2015

cautand finalul care sa se potriveasca...



era tarziu de tot
cand ceasul batea ora clipelor nenascute
zgomotele unei lumi neintelese
se raspandeau in desisul invapaiatului dor;-

licuricii nu apareau
si nimeni nu se-ntreba daca undeva, in noapte
Cineva paseste pe al apelor zbor.

Tacere era in mine-
si lacrima n-avea raspuns sa intrebe
ora exacta!

                               Tu acolo-
                               Eu aici-

Nimeni,-
Niciodata;-

supra- Vegheat
supra- Vegheata

*
***
*****
*******
*********



marți, 13 ianuarie 2015

soul-fegii



fal fal fal...
trece prin mine un gand 
care scurma si ara-n pamant
fal fal fal si iarasi fal

prin norii adancului
prin roua pamantului
trece gandul vantului
prinde pleata murgului
spre cararea vrutului

sa trezeasca dorurile
sa-mpleteasca visurile
sa uitam de vrajba noptii
sa culegem roua sortii
fal fal fal si iarasi fal

de povesti cu oameni dragi
de inimi, surori si frati
de pamantul nascator
de dorul de Dumnezau

trece-un gand prin iarna rece
soarele mai ca-l petrece
trece-un gand de primavara
aducand raza solara
inviind pe ghiocelul
firavul si mielul Mielul
nascator pe curmatura
dintre iarna si furtuna
dintre prima verilor
din colbul ideilor
din zapada lupilor
lupilor caruntilor

fal fal fal si iarasi fal
vin ideile din crang
din cararea muntilor
si din fruntea cerbilor
si din cercul ielilor
hrana sanzienelor-

din clipeala stelelor
din linistea noptilor
vin ideile pe rand
inventand iar dansul sfant
catre zborul pestilor
pestii infinitilor

fal fal fal si leru-i ler
m-as intoarce iar spre ger
si spre cerul gerului
unde-i focul focului
sa m-arunc din punct in unghi
pe un ghiocel marunt
sa ma-nchid in el, sa dorm
pana m-o trezi din somn
visul visului din cer
sa ma-toarca iar la el:

la visul Copilului
la curatul I-ului
la vocala Maicutii
la pasunea inimii
unde om nu si-a vandut
sufletul curat de prunc
fiindca dracu n-a patruns
unde Mielul fu' impuns.

fal fal fal si iarasi fal
ta ta ta caprita ta
do do do-ul dorului
re re re-ul renului
mi mi mi-ul mielului
fa fa fa-ul faunului
sol sol solul Omului
la la la-ul lacrimii
si si si-ul sincerii

lacrimilor inimii.



joi, 8 ianuarie 2015

poate ca nu ne mai ramane decat...


asadar-
nu ne-a mai ramas nimeni de care sa radem
asadar-
nu ne-a mai ramas nimeni de care sa ne batem joc-
de azi incolo ne vom lua la doua parale proorocii
pe Mama Pamant, pe Copilul- Imparatul din noi!
apoi ii vom lua si pe Ingeri la doua parale-
si poate-n felul asta vom ajunge eroi
eroi ai prezentului
mocnind in vascosul noroi...

nu pot- inima- sa dau dreptate batjocurii,
caci ea este ucigatoare de om-
nu pot -inima- sa dau dreptate calailor
pentru ca am aflat cate ceva
despre fascinatia victimei
fata de calaul sau.

sangele unuia curge prin sangele altuia,
fratilor!

a fost odata ca niciodata
ca de n-ar FI nu s-ar povesti:
un Copil care, atunci cand a venit vremea batjocurii
s-a suit de buna voie pe crucea pamantului
din care nu facea parte.

Copilul 
n-a scuipat nici macar o data inapoi.
stia de la bun Inceput ca, facandu-se OM
 sangele tuturor va curge prin venele Sale:
sangele cainilor, sangele cersetorilor, sangele fiarelor, 
sangele curcubeului, sangele caprioarelor,
sangele tapilor ispasitori.

si-a luat mana cea sangeranda-
a dus-o la gura
apoi a sarutat-o cum nimeni pan' la El
n-a indraznit sa o faca.

atunci pamantul s-a cutremurat de fiorul Dragostii
s-a rupt pe la mijloc, in doua
si din adancul sau arid si uscat
o inima vie si-a dezvaluit
Legea cea Noua.

asadar-
poate ca nu ne mai ramane
decat sa ne plecam genunchii
sa ne impreunam mainile
si din adancul 'celei inimi nascute acum doua mii de ani-
sa varsam o lacrima si sa cerem indurare Cerului.

nu batjocoriti Ingerii nimanui!
nu batjocoriti Profetii nimanui!
nu va injurati Mama, nu va invinovatiti Tatal
nu va aruncati in gol fara sa probati intai
Sfanta pocainta-a Sfintilor!

e un joc pe viata si pe moarte:
suntem toti in unu
si unu e in fiecare dintre noi.


marți, 6 ianuarie 2015

forever human



"My house was burning and people just stood watching. And no one would even move to try to stop the fire. For them it was just a spectacle. And only she did not stand aloof. She tried to save my house, but the people didn't see her. If they could see her, they might have tried to do something. Only she was trying to save my house. The fire was devouring everything. It was raging with such a malice as if it was taking revenge on me. It raged with an increasing vigor, not suspecting that it is not everlasting, either. It burned as long as there was something to burn. And when it went out, only black coals and ashes remained from its recent power. Yes, the power and greatness of fire was illusory. And only she, the child of heaven, is not illusory. Only she doesn't change, forever beautiful, forever sublime, and forever human."


luni, 5 ianuarie 2015

cantul unui licarit de stea in 8 colturi

photo: Poiematike

...si am plans plansul
pe care ei nu-l mai puteam plange
si am trecut pragul fricilor lor
si le-am imbratisat umbra si umbrei i-am zis:
nu esti singura! nu te mai tangui atata!
esti doar victima propriilor dez-iluzionari!
nu te mai tangui atata!

le-am rostit vorbele
pe care ei insisi le gandeau despre lume.
da! le-am dez-valuit gandurile-
le-am auzit de la departare tradarile
le-am intuit inca de dimineata apusul miscarilor
nu e mare scofala sa te prinzi unde duce un drum-
e suficient sa privesti inclinarea umbrei.

si-apoi am scos furia din ei-
si am luat asupra mea 
batjocura tradarilor lor.

si am rostit ceea ce ii inspaimanta!
si-am stat pe loc cand trupurile lor s-au revoltat si au plecat
spre un alt loc
lasandu-si umbrele la malul unui tarm curat-
am stat pe loc si le-am spalat
si-am scos din stofa noptii al stelelor dor 
si stelele, in fulgi de zapada
le-am transformat

apoi i-am anuntat pe fiecare in parte
sa vina sa-si ia umbrele de pe nispipul infierbantat
caci sunt numai bune de purtat.

unii mi-au raspuns-
altii m-au iubit-
altii m-au urat si mai tare.

si-n timp ce degetul aratator si-l ascuteau
m-am facut aer, pamant, foc-
si-am trecut umbra prin fiecare anotimp-
ca fiecare sa-si poata invia
rostul mortii sale.

- ai dat margaritare porcilor?! m-a intrebat.
- nu stiu, n-am vazut nicaieri vreun porc...

imi amintesc ca cineva m-a sfasiat-
imi amintesc ca cineva m-a muscat-
imi amintesc ca cineva m-a abandonat-
dar daca ma luptam cu Ingerul Domnului?!

n-am vazut niciun porc in afara de mine,  
inteleptule mag.

si magul a zambit
si-a mangaiat barba si a lacrimat.
si am stiut ca mi-a tesut in craniul luminat- un gand de-al lui
ca sa ma apere, in bezna noptilor-
de proprii mei talhari
cu ghiare si cu cioc.

si-am devenit, pentru o vreme, stea-
doar pentru ca am plans un plans ce nu era al meu-
si-am maniat un om cu o manie care nu era a mea-
si am dansat un dans ce nu fusese scris in talpa mea-
si-am suportat batjocura de dragul unui Om.

si-am amutit apoi 
de darul magului-
de soapta umbrelor-

de cantul unui licarit de stea