Vindecarea ranilor prin iertare

in adancul nostru

"A fi in acord cu Fiinta nu inseamna a fi intr-o stare de perfectiune. A vrea sa atingi perfectiunea este o eroare pe care nu trebuie sa o comita cel aflat pe cale. Adevarul nostru este adesea destul de mizerabil in raport cu idealul nostru. 

A fi unit cu transcendenta nu inseamna ca realizam de o maniera perfecta "ceea ce trebuie sa fie un om", ci inseamna A AVEA PUTEREA DE A NE VEDEA in adevarul nostru de moment. 

Transcendenta nu se manifesta cand depasim adevarul uman, CI TOCMAI ACOLO UNDE RECUNOASTEM acest nivel uman, atunci cand recunoastem slabiciunea noastra."

"In umbra se dezvolta agresiunile non traite, dorintele interzise, invitatiile refuzate. Si se construieste un comportament constient care se diferentiaza de realitatea noastra pe planul inconstientului.  UMBRA reprezinta obstacolul, prin excelenta, care impiedica Fiinta noastra esentiala sa se realizeze. Bineinteles, daca fiecare si-ar lasa Umbra sa iasa, nu am mai putea trai in comunitate. Ceea ce trebuie sa avem in vedere, traind in comunitate, este sa progresam in realizarea interioara si sa nu ne indentificam cu o structura de comportament."

"Nu este vorba deci de a arata totdeauna ceea ce simtim, ci de a FI CONSTIENTI de ceea ce traim IN ADANCUL NOSTRU."

K. G. Durckheim, Centrul Fiintei

poetry. just poetry.

Imi suna a Psalm cantecul asta... un anume Psalm care mi-e drag tare mie, asa.

I'd lie down in darkness with devils

And awaken with strangers that I never knew

I'd follow the hoofbeat of heartache

If I thought they'd lead me to you

There's so little magic in morning 

Butterflies in your eyes and a tear drop or two 

I'd run through the dawning with danger

If I could be running to you

If I cry down to God in the morning

'Who am I? Where am I? Why am I still alone?'

He'd probably show me a highway

Leading to you and to home

There's so little magic in midnight

Fireflies in your eyes and a sparkle or two

I'd dance through the darkness with danger

If I could be dancing to you

If love gives you life or takes lifetime

I'll give love or take love to you

solitudine sau masti fantastice?!

"Nu exista iubire reala fara cunoastere." - Konstantin Zorin

"Singuratatea, pentru unii dintre noi, este una dintre cele mai grele poveri. O percepem adesea ca pe o pedeapsa pe care o primim, pentru ca “nu suntem indeajuns de buni” sa meritam compania cuiva sau sa fim acceptati intr-un colectiv. In piramida lui Maslow, nevoia de a fi “integrati” intr-un anumit colectiv se afla la mijlocul nevoilor unui individ. Daca ne oprim la ea, ramanem ancorati intr-o realitate care nu este sanatoasa evolutiei noastre, nu vom ajunge sa atingem cele doua nevoi din varful piramidei: recunoasterea si realizarile.

Ce se intampla, de fapt, in momentele de singuratate? Ne confruntam intr-un mod dureros cu propria noastra fiinta. Ne punem intrebari de genul: Ce imi lipseste? Cu ce gresesc? Unde gresesc? Nu arat indejauns de bine? Si continuam sa cautam raspunsuri in exteriorul nostru, raportandu-ne la celalalt sau la cei aflati in grupul in care am vrea sa intram. Si incepem sa ne faurim niste masti fantastice care sa corespunda acelor “sabloane” pe care ni le imaginam ca fiind esentiale pentru acceptare.

Percepem singuratatea ca fiind ceva care ne aduce lipsuri. Si punem atat de tare accentul pe aceste lucruri, incat, atunci cand suntem acceptati de o anumita persoana sau un anumit colectiv, devenim singuri “in doi” sau “in grup”. Pentru ca am uitat de noi. Ne-am pierdut in procesul de ”fabricatie” al unui nou EU!

Exista o treapta superioara, ca vibratie, a singuratatii, si anume solitudinea.
Solitudinea este o stare a sufletului care cere uneori sa-si refaca structurile, sa se reconfigureze dupa o perioada de acumulat experiente. Solitudinea, traita in starea de obseravtor a propriei evolutii, are capacitatea fantastica de a transforma interiorul nostru emotional, de a intelege desfasurarea evenimentelor si experientelor prin care tocmai am trecut. Solitudinea este o stare de reverie care da sufletului si spiritului capacitatea de a renaste, de a se regasi in alte forme, in alte grade de vibratie interioara, de traire emotionala.

La baza, singuratatea si solitudinea sunt aceeasi energie. Acest lucru il confirma si defintiile date in dictionare. Forma pe care o dam face diferenta.
Un calugar aflat in pustie, intrebat cum poate trai in singuratate, ar raspunde, probabil, in modul cel mai firesc posibil: “Dar sunt inconjurat de atata bogatie! Cum as putea sa fiu singur?!” 

preluat de pe Portal Spiritual

despre tapul ispasitor

"Ceea ce a mai fost, a mai fost, ceea ce este, a mai fost, ceea ce va fi, a mai fost" 

Parintele Arsenie BOCA

Animals with the Tollkeeper

Cand filmele/ cartile te gasesc ele pe tine... 
ai parte de... habar n-am... necuvinte?!

E Luna MAI

E luna mai-

imi cad in suflet pietre

copacii toti s-au dezbracat de suflet

ducand pe frunze cand scuipat de zi

cand lacrima de noapte, 
toata sange.

E luna mai-

aud in ape, planset

scrisori trimiti cu nunta si cu ceruri,

sperand sa vezi padurile apuse

prin care alergam 
la curcubeuri.

E luna mai-

atunci te vad copil

venind pe lume si-ntreband de mine,

ma rog la chipul unui prieten drag

cum sa ma ierte ca gandesc 
la tine.

E luna mai-

priveste inca-o data

la cel tablou ce ti l-am dat in dar

iar noaptea, de citesti cumva Nichita

gandeste-te la negru-mi par, 
macar.

E luna mai-

am fost candva icoana-
tu sa ma ierti ca azi sunt toata lut
mai sper s-ajung copac nascut din ape
sa-i plang pe oameni, dar plangand
sa-i uit.

E luna mai-

sa-mi spui ce crezi de oameni

cand plang copiii, implorand iertare

ma-ntreb de mai visezi in noapte sfanta

si ale ei indemnuri 
ancestrale.

(mai, 1999)

cea mai de pret amintire

by Silvia 15

ceea ce as vrea sa-ti spun astazi

nu mai poate fi grait prin cuvinte

cuvantul poate fi de-acum sageata aruncata de zei

catre prapastia nebuniei

necuvantul e singura cale de a-ti pastra in siguranta

samanta focului din amintire

iti scriu toate acestea

ca tu sa stii ca sunt deja pe drum

sau poate am ajuns- 

cine stie?!

astazi nu mai stiu in care timp suntem.

prinsa pret de cateva zile intre portile unui timp necunoscut

am reusit sa smulg din invapaiatul abis

cea mai de pret amintire-

as vrea sa nu uit niciodata

tot ce-am vazut...

- Murakami?! m-ai intrebat

- Sabato! sau Calugarul negru... am raspuns.

ai inchis iarasi ochii, ca in noaptea aceea-

apoi ai tacut.

cred ca de acum, din aceasta clipita

viata are un alt pret pentru mine-

iar iubirea nu mai poate fi un simplu cuvant.

fapta, gand, cuvant este ea,

fapta, gand, cuvant ar trebui 

sa fie-

stiu, stiu, sunt o lasa-

ar fi trebuit sa te sun...

dar de cateva zile

duc fel de fel de lupte in lumi necunoscute mie

iar singura limpezire cum ca lupta asta n-a fost in zadar

si ca trebuie dusa pana dincolo de pragul nebuniei

ai fost tu:

mintea cea limpede-

mintea care m-a tinut treaza

calauza catre adancul din nefiinta ai fost

si poate de asta indraznesc azi sa-ti spun:

nu ma lua in seama

cand iti spun ca am trecut portile nebuniei

si am reusit sa smulg din adancului pamantului

amintirea cea vie-

nu ma lua in seama 

cand iti spun ca nu se poate iubi

pana cand nu mori putin de spaima 

falfaitului aripilor cu cioc, aproape de netrecut

gata sa te inghita

seara de seara...

nu ma lua in seama

cand iti spun ca nu, nu se poate iubi-

pana cand nu vezi cu proprii ochi

cum se stinge steaua 

celui iubit-

pana cand nu ti se rapeste fiinta 

intr-un soi de intunecime abstracta

acolo unde, dezgolit de toate visele prea mari sau prea mici

gasesti acel umar pe care-ai vrut sa te-odihnesti dintotdeauna

dar n-ai indraznit. 

da- 

cea care iti scrie sunt tot eu

cea care doreste sa teasa astazi, acum- un alt fel de vis-

sau poate nu mai vrea decat

SA SE TREZEASCA!

Promisiunea - Wu Ji

 Un sclav, printr-o interesanta asociere de imprejurari si purtand o masca a soarelui pe fata, decide sa ia niste decizii mai nebunesti.

- Tu trebuie sa traiesti! ii spune el- purtatorul mastii soarelui- celei care e pe cale sa-si tradeze regele. Si astfel regele e ucis de acest sclav purtand o masca care nu-i a lui, dar care-i vine bine. Oare de ce trebuie sa moara acest rege care-i asigura fetei luxul si bunurile materiale?! ... Interesant simbolul aruncarii hainelor! Hai sa ne imaginam ce-o sa inteleaga acel deget aratator din acest simbol. Mi-a mers la inima modul in care s-a gandit regizorul sa ne infatiseze acea mana aurie si acest deget aratator. Caci da, este o mana aurie, chiar este! Si mai interesant faptul ca acel deget, mai devreme sau mai tarziu, trebuie sa cada. (Un caz fericit in aceasta poveste!) Si frumos cine alege sa reteze acest deget. Dar interesant si in mana cui este aceasta mana aurie: tocmai in mana acelui personaj negativ care inca din copilarie poarta trauma neincrederii in celalalt. Copilul care, din pacate, n-a reusit sa ierte! Cel care nu mai poate avea incredere in oameni.

Se spune ca daca pui intrebarile potrivite, ai gasit deja raspunsul pe care il cautai. Ma intreb, oare decizia sclavului de a o salva pe fata ar putea avea vreo legatura cu masca si misiunea careia accepta sa i se supuna?! Ce-i cu masca asta? O fi regizorul asta asa tembel incat sa puna o masca in filmul asta asa, aiurea? Intreb si eu... ca un scarabeu...

- Stii mereu cum sa ajungi la stele... esti nemilos... Niciodata nu ar trebui sa mori pentru altii, pentru ca tu esti mult mai nemilos decat mine.

Na, asta-i momentul ala magic care ar putea sa trezeasca ceva interesant in propriile constiinte adormite- in cazul in care le mai ascultam. Aici e o vorba de-o fapta din aia care cantareste cat zece mii de cuvinte. Ce sunt toate nebuniile astea?! De ce castiga filmele astea la Cannes? Sa existe oare, dincolo de aceste povesti si mituri, adevaruri care se cer a fi (re)descoperite?! 

Ma gandesc acum ca, daca in teatru am putea spune ca personajele isi aleg actorii, si in acest caz am putea spune la fel: masca isi alege purtatorii. Dar si purtatorul alege daca sa i se supuna sau nu! Dar e oare vorba doar de o supunere? Sau e ceva mai mult decat atat? Sa fie oare vorba de cel care alege sa asculte de propria intuitie? Un soi de supunere, liber fiind?! Cum ne mai incurcam de cuvinte... Caci iata, cel ce poarta masca soarelui alege sa faca lucruri mai rebele din fire, mai putin rationale si care capata un sens doar in final. Pana spre final, totul pare a fi un dezastru, nu-i asa? Aproape ca ai fi tentat sa spui ca toti si-au aflat moartea, dar uite ca nu-i asa. (Re)gasesc viata tocmai rebelii, femeia care a tradat un rege si sclavul care a ales sa o salveze. Dar sclavul e un sclav doar in aceasta lume, el are alte radacini acolo, in cer. Poate de aceea el poate sa ii ofere "tradatoarei" sansa unei noi vieti. Dar nu inainte ca acest sclavul sa-si afle si el moartea iar printul care revine la viata sa aleaga sa-si puna pe el o anume mantie. Mai ca-ti vine sa te intrebi ce-i cu mantiile astea de apar peste tot: si in Stapanul Inelelor, si in Hobbit, de Cenusareasa nici nu mai vorbesc...
 

Filmul este o minunata poveste care vorbeste despre o anume intalnire. Despre o taina. O taina care are loc intr-o odaie secreta din suflet. Si care ne reaminteste MINUNATUL indemn: FII TU SCHIMBAREA PE CARE VREI SA O VEZI IN LUME!

Jung ar fi reusit sa scrie mai bine despre acest film. Eu as incheia asa:

- Ai mare incredere! Chiar esti de pe Taramul Inzapezit!

Filmul poate fi vizionat online AICI.

Merita sa ne amintim si ce sarbatoreste Biserica in aceasta duminica!

Asa, sa fim nebuni pana la capat! 

O duminca minunata va doresc, din suflet!

"CAND NU TE AMENINTA NICIO PEDEAPSA, NU SIMTI NICI BUCURIA EVADARII"" 

Kobo Abe, Femeia Nisipurilor

 

Sophia

Icoana „Înțelepciunii lui Dumnezeu“ (Rusia, regiunea Vologda).

Înțelepciunea, arătată încă din Vechiul Testament ca o persoană - a fost identificată, în timpurile Nou Testamentare, cu Mântuitorul Iisus Hristos. Pildele lui Solomon ne spun: „Înțelepciunea și-a zidit casă rezemată pe șapte stâlpi, a înjunghiat vite pentru ospăț, a pregătit vinul cu mirodenii și a întins masa sa. Ea a trimis slujnicele sale să strige pe vârfurile dealurilor cetății: Cine este neînțelept să intre la mine!, și celor lipsiți de buna-chibzuială le zice: Veniți și mâncați din pâinea mea și beți din vinul pe care eu l-am amestecat cu mirodenii. Părăsiți neînțelepciunea ca să rămâneți cu viață și umblați pe calea cea dreaptă a priceperii!“ (Pilde 9, 1-7 ș.u.) 

În Noul Testament se precizează: „Dar pentru cei chemați, și iudei, și elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu și Înțelepciunea lui Dumnezeu“. (I Corinteni 1, 24) 

Icoana „Înțelepciunii lui Dumnezeu“ („Sofia“), se prezintă astfel: în centru este Înțelepciunea, ca un înger în haine imperiale, cu părul lung, cu fața și mâinile ca focul, cu aripi de foc, cu o coroană de aur. În mână ține un sceptru și un sul strâns. El stă pe un tron. Acesta este înconjurat de un nimb turcoaz. În unele reprezentări nimbul e ornamentat și cu stele de aur. De o parte și de alta a tronului se află Maica Domnului – în dreapta, și Sfântul Ioan Botezătorul – în stânga, în atitudini evlavioase, care amintesc de icoana Deisis, a Dreptei Judecăți. În unele icoane „Sofia“ și ei au aripi. Maica Domnului Îl ține pe Fiul Său, într-o sferă. Deasupra Înțelepciunii se află icoana Mântuitorului mult milostiv, pe tron de îngeri și evangheliști. Iar deasupra Acestuia este un alt tron, pe care sunt pregătite materiile Sfintei Jertfe. Înțelepciunea este personificată de Hristos, cu toate că este o trăsătură comună, în aceeași măsură, Tatălui, Fiului și Sfântului Duh, înțelepciunea desăvârșită. Și această Icoană „Sofia“ indică împlinirea tainicelor profeții ale Vechiului Testament, în Persoana lui Hristos, fiind chiar mai apropiată de viziunea misterioasă oferită de Apocalipsă, despre Hristos – Împăratul și Judecătorul făpturii, Centrul universului. 

„Pentru că întru El au fost făcute toate, cele din ceruri și cele de pe pământ, cele văzute și cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El și pentru El. El este mai înainte decât toate și toate prin El sunt așezate. Și El este capul trupului, al Bisericii; El este începutul, întâiul născut din morți, ca să fie El cel dintâi întru toate. Căci în El a binevoit (Dumnezeu) să sălășluiască toată plinirea. Și printr-Însul toate cu Sine să le împace, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin El, prin sângele crucii Sale.“ (Coloseni 1, 16-20; vezi și Epistola Sfântului Pavel către Evrei, cap. I) Icoane de tipul „Sofia“ există în Kiev, în Novgorod, în Moscova, dar și în alte locuri. Cea mai veche icoană cunoscută, a „Înțelepciunii lui Dumnezeu“, datează din sec. V. În alte părți din spațiul ortodox, Icoana „Sofia“ este cinstită la 15 august.

ce este iubirea?!

In aceasta lume, oamenii sunt asemeni celor trei fluturi din jurul flacarii unei lumanari. 

Primul s-a apropiat si a zis:
- Stiu ce inseamna Iubirea.
Al doilea a atins flacara usor cu aripile sale si a zis:
- Stiu ca focul Iubirii poate arde.
Al treilea s-a aruncat in inima flacarii si a fost mistuit.   

Doar el a stiut ce este Iubirea cu adevarat.

 

martisorul profunzimilor misterioase

"Orice lucru, pentru a exista, are nevoie de Sine si de inversul sau. 
Sinele are nevoie de eu pentru a se realiza, eul are nevoie de Sine ca baza a actiunilor sale. Eul pare a fi muritor iar Sinele- nemuritor. Interactiunea lor este imaginea ciclotimica a Vietii.

Se pare ca omul are impresia ca dobandeste nemurirea prin asimilarea inconstientului, simbolizat, dupa cum am vazut, de Geamanul nemuritor. Pentru aceasta, coboara in profunzimile sale misterioase pana la sursa, pana la origini, in trecutul sau, pe care il simte traind in prezent, in orice clipa, iar dorinta sa de a evolua, care-i da sens vietii, il face sa intrevada viitorul. I se pare ca in felul acesta scapa limitarilor temporale, printr-o transcendere de sine.

Daca acceptam nemurirea in sensul initiatic al cuvantului, atunci este de presupus atat existenta unei instante superioare care, in noi insine, decide si actioneaza pentru noi, cat si faptul ca viata se reinoieste mereu prin moarte, iar moartea prin viata. Eul muritor se transcende pe sine, contribuind la atenuarea angoasei caracteristice conditiei omenesti.

Pentru Jung, Sinele nostru, chintesenta a intregului nostru sistem viu, nu numai ca contine sedimentarea si suma intregii vieti traite, ci el este de asemenea si materia, si samanta, si izvorul, si humusul creator al intregii vieti viitoare, a carui prestiinta imbogateste sentimentul la fel de mult ca si cunoasterea trecutului istoric."  

Simbologia Viselor

si o tacere adanca se asternu

"Cand isi indrepta privirea spre Martin parca ii aparura fulgere in ochi, un fulger poate profetic, macar ca era un modest profet de mahala, betiv si ca vai de lume (dar ce putem sti despre instrumentele de care se foloseste destinul pentru a-si insinua avertismentele? Si oare, avand in vedere ambiguitatea perversa cu care obisnuieste sa procedeze, nu se putea sa-si trimita mesajele viclene prin fiinte arareori luate in serios, cum sunt nebunii si copiii?), si ca si cum ar fi vorbit o alta persoana, nu cel ce glumea cu baietii de la bar, adauga dar tu nu, pustiule, ca tu trebuie sa ne salvezi pe toti, si toti tacura deodata si o tacere se lasa in jurul cuvintelor acelora neasteptate iesite din gura nebunului (...) momentul in care Martin, impresionat, privindu-l fix, lega cuvintele lui de cuvintele Alejandrei despre visurile prevestitoare si despre purificarea prin foc. (...)

- De aceea, fratilor, va spun ca fericirea trebuie sa o cautam in adancul inimii. Pentru asta insa e nevoie sa se intoarca Hristos din nou pe pamant. L-am uitat, i-am uitat invataturile, am uitat ca a fost martirizat pentru vinile si pentru salvarea noastra. Suntem o gloata de ingrati si de canalii. Si daca vine din nou, poate chiar nu-l recunoastem si suntem in stare sa-l luam in bascalie. (...). Toti suntem tristi - unii protestara, spusera eu nu, baga de seama etc. Toti suntem tristi, fratilor. Sa nu ne inselam pe noi insine. Si oare de ce suntem tristi? Fiindca inima noastra e nemultumita, ca stim ca suntem niste mizerabili, niste canalii. Pentru ca suntem nedrepti, hoti, pentru ca ne e sufletul plin de ura. Si toata lumea alearga. La ce bun, va intreb? Spre ce anume alearga? Toti lupta pentru o bucatica de paine. De ce? Oare n-o sa murim cu totii? Si la ce bun sa mai traim daca nu credem in Dumnezeu? (...)
Baieti, eu mi-s un betiv si un nebun. Mi se spune Nebunul Barragan. Trag la masea, imi petrec ziua hoinarind aiurea pe cand muierea trudeste de dimineata pana seara. Ce vreti sa fac? Asa m-am nascut si asa o sa mor. Sunt o canalie, nu zic c-as fi altceva. Dar nu de asta era vorba, fratilor. Nu se zice ca nebunii si copiii spun adevarul? Ei bine, eu sunt nebun si de multe ori nici macar nu stiu de ce vorbesc. Da, radeti, dar eu va spun ca domnul Hristos mi-a aparut intr-o noapte si mi-a spus: Nebunule, lumea trebuie purificata prin sange si prin foc, trebuie sa se intample un lucru grozav de mare, focul va cadea asupra tuturor, si-ti spun ca nu va ramane piatra peste piatra. Asa mi-a vorbit Hristos. Sigur, baieti, dati-i inainte. Radeti si pe urma o sa-mi spuneti cum a fost. Aici nu se afla decat unul singur care stie ce spun.

Rasetele incetara si o tacere adanca se asternu peste aceste ultime cuvinte. Apoi insa, toti se intoarsera la glumele lor si incepura sa faca fel de fel de calcule in legatura cu meciul de duminica.

Martin se uita la nebun, in vreme ce in minte i se perindau cuvintele Alejandrei despre foc."

din "Despre eroi si morminte"- Ernesto Sabato

atat de pretios

draga Antoine de Saint-Exupery, 
Micul Print s-a intors! ... :)

"Totul acolo e invaluit intr-o adanca taina. Pentru voi, care de asemeni il iubiti pe Micul Print, ca si pentru mine, nimic in univers nu mai ramane cum a fost, daca undeva, acolo, nu se stie unde, o oaie, pe care n-o cunosteam, a mancat, da sau nu, un trandafir...
Uitati-va la cer. Si va intrebati: oaia a mancat ea floarea, da sau nu? Si veti vedea cum totul se preschimba... Si nimeni dintre oamenii mari, nu va pricepe niciodata ca lucrul acesta e atat de pretios." (Micul Print)

green thought in a green shade

Meanwhile the mind, from pleasure less,
Withdraws into its happiness;
The mind, that ocean where each kind
Does straight its own resemblance find,
Yet it creates, transcending these,
Far other worlds, and other seas; 
  Yet it creates, transcending these,
 
To a green thought in a green shade.
Annihilating all that's made.
Green shade - all that's made.
 
Here at the fountain's sliding foot,
Or at some fruit tree's mossy root,
Casting the body's vest aside,
My soul into the boughs does glide;  
There like a bird it sits and sings,
Then whets, and combs its silver wings;
There like a bird it sits and sings,
 
To a green thought in a green shade.
Annihilating all that's made
Green shade- all that's made...

continut retinut

 "Sunt imagini fantastice inselatoare in care se amesteca sensul sublim si nonsensul cel mai pieritor, un adevarat val al mayei care-l ademeneste pe muritor in toate ratacirile lumii. Din aceste imagini inteleptul isi extrage inspiratiile superioare, adica tot ceea ce este plin de sens si valoare; el extrage aceasta ca intr-un proces de distilare, un proces de separare, cu alte cuvinte un procedeu critic de judecata, ce separa graul de neghina- o componenta indispensabila a confruntarii cu inconstientul! 

Sa o iei razna nu e nicio arta; dar sa extragi intelepciunea din nebunie se pare ca este toata arta. Distilatul, respectiv extrasul trebuie retinut, devenind convingere ferma si continut de durata."

C. G. JUNG, Opere Complete, vol. 13

Ready. Steady. Go!

"Ghilgames a scapat insa de razbunarea zeilor. 
El a avut vise premonitorii de care a tinut seama. 
Ele i-au aratat cum putea sa-si invinga dusmanul.

Pacientul nostru, care traieste intr-o epoca in care zeii au disparut si chiar au capatat o faima proasta, a avut si el vise, dar nu le-a dat ascultare. Cum ar putea un om inteligent sa fie atat de superstitios, incat sa ia visele in serios! Prejudecata universala indreptata impotriva viselor este doar unul dintre simptomele unei subevaluari mult mai grave, anume aceea a sufletului omenesc in genere. Dezvoltarea fabuloasa a stiintei si tehnicii este de cealalta parte tinuta in cumpana de o lipsa inspaimantatoare de intelepciune si introspectie. Doctrina noastra religioasa vorbeste, ce-i drept, de un suflet nemuritor; dar spune putine cuvinte binevoitoare despre psihicul omenesc adevarat, care ar ajunge de-a dreptul in locul vesnicei osande, daca lumea n-aar fi dominata de o actiune speciala a harului divin. Acesti doi factori sunt in mare masura, dar nu exclusiv, responsabili de subevaluarea generala a psihicului. Mult mai vechi decat aceste evolutii mai recente sunt spaima primitiva si repulsia fata de tot ceea ce se invecineaza cu inconstientul." 

C. G. JUNG



Asta e unul dintre momentele alea magice in care eu ma bucur enorm ca lumea aceasta a fost creata si ca ni s-a oferit astfel sansa cunoasterii de sine- prin toate caile posibile. Si mai sunt foarte recunoscatoare ca Dumnezeu s-a gandit in vesnicia Lui sa ni-l daruiasca pe fratele Jung, un mare indrumator in ale cunoasterii- din pacate prea putin inteles pentru timpurile si vremurile pe care le traim. Cred ca multi dintre cei acaparati de nevroze sau alte scindari sufletesti, daca l-ar citi si ar avea niscai credinta- s-ar vindeca mai repede decat ar putea macar banui. Si mai cred ca daca oamenii l-ar citi si l-ar intelege... lumea ar arata cu totul altfel! 

Multumesc, Doamne, ca Te-ai gandit candva sa-l aduci pe pamant pe fratele JUNG!!! 
Si de fapt, iti multumesc pentru TOATE!!! 
Te imbratisez! laula malia

puntea om (intre constient si inconstient)

 "Dumnezeul luminii paseste pe puntea om venind din directia zilei, umbra lui Dumnezeu insa din directia noptii. Cine va decide in aceasta teribila dilema care ameninta, cu nemaicunoscute infiorari si incantari, sa sparga bietul vas? Va fi desigur revelatia unui Duh Sfant din chiar launtrul omului. 

 Dupa cum omul a aparut candva din Dumnezeu, tot asa, daca se inchide cercul, e posibil ca si Dumnezeu sa apara din om. Dar de vreme ce in aceasta lume alaturi de fiecare lucru bun se afla si unul rau, acel antimimos pneuma (spiritul imitator) din om va face din locuirea Paracletului o autodivinizare omeneasca si va produce o inflatie a arogantei, al carei preludiu a fost conturat in mod deslusit inca de cazul lui Nietzsche.

Cu cat problema religioasa se va pune in viitor mai inconstient, cu atat va fi mai mare primejdia ca omul sa abuzeze de samanta divina din el, transformand-o intr-un motiv de ingamfare ridicola sau demonica, in loc sa ramana constient, sa nu fie mai mult decat ieslea in care s-a nascut Domnul. Nici pe cel mai inalt pisc nu vom fi dincolo de bine si de rau, si cu cat aflam mai multe despre impletirea inextricabila dintre bine si rau, cu atat mai nesigura si mai confuza va fi judecata noastra morala. Situatie in care nu ne va fi cu nimic de folos daca vom arunca la fiare vechi criteriul moral si vom "intocmi noi table" (dupa modelele cunoscute); deoarece, ca si pana acum, nedreptatea facuta, intentionata si gandita se va razbuna in viitor pe sufletul nostru, indiferent daca lumea s-a rasturnat sau nu pentru noi. Stiinta noastra despre bine si rau s-a imputinat odata cu dezvoltarea cunoasterii si a experientei, iar in viitor se va imputina si mai mult, fara ca noi sa putem scapa de cerinta etica. In aceasta nesiguranta extrema avem nevoie de lumina adusa de un spirit sfant, generator de totalitate care poate fi orice, cu exceptia tocmai a intelectului nostru." - C. G. JUNG, Psihologia religiei

Iata de ce toti Sfintii se considerau pe ei insisi a fi mai pacatosi decat toti. Pentru ca ei ajunsesera la o totala cunoastere de sine. Iata diferenta dintre a-ti pierde vremea "observandu-i" pe ceilalti ca fiind rai si pacatosi sau a castiga vremea pentru a te cunoaste pe tine!

Si mai cred ca atunci cand ii "vedem" pe ceilalti rai si pacatosi, e semn clar ca "cineva" nu vrea sa ne ingaduie sa purcedem la cunoasterea proprie si ne tine ochiul ocupat si vrajit, pentru a-si rade de noi... Oooffff, intelepciunea Sfintilor Parinti... Pacat ca n-avem mintea treaza, sa o pricepem in maretia si in minunatia ei. 

Sa vina zapada! Noapte constienta si cat mai buna!

experimentand trecutul, arhetipurile conditioneaza viitorul

Se poate afirma asadar ca, la nivelul inconstientului colectiv, mitologia si psihologia sunt sinonime si ca sentinta templului din Delphi cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste Universul si Zeii ne invita sa luam cunostinta de inconstientul colectiv si de arhetipurile sale pentru a ne desavarsi.

Arhetipurile sunt centri incarcati de energie, un fel de precipitat al milioanelor de experiente imemoriale care se traduc prin imagini sau teme simbolice, puternic incarcate emotional, care se regasesc, indiferent de epoca sau civilizatie, proiectate in mitologii, religii, mistere initiatice, legende, epopei, basme populare, gesturi rituale, superstitii, opere de arta, obiceiuri, limbaj curent, vise, viziuni si halucinatii.

Sarpele, Dragonul, Pomul Vietii, Vrajitoarea, Marea Zeita Mama, Eroul Salvator, Neinsemnatul, Rotunjimea, Treimea, Batranul Intelept, Pestele, Taurul sunt imagini arhetipale. 

Eroul care il ucide pe dragon sau este inghitit de monstru, coborarea in infern, stramtoarea, botezul, scara in spirala, abandonarea copilului in natura, traiectoria solara sau catastrofa cosmica sunt motive arhetipale. 

Experimentand trecutul, arhetipurile conditioneaza viitorul si, in calitate de simboluri, functioneaza ca mediatoare si transformatoare, in sensul ca inlesnesc trecerea energiei dintr-o forma inferioara intr-o forma superioara. 

Fiecare arhetip care patrunde in constiinta o lumineaza cu lumina unei alte lumi.

SIMPTOMUL- afirma Toni Wolf- este semnalul de alarma care ne avertizeaza ca ceva esential este in dezacord sau este insuficient fata de atitudinea constienta si ca, in consecinta, ar trebui sa se largeasca aria constientei.

con stiinta

 Fiecare arhetip care patrunde in constiinta o lumineaza cu lumina unei alte lumi.

Arhetipurile nu sunt chiar reprezentari mostenite sistematic, ci posibilitati ale reprezentarilor mostenite, care preexista in strafundurile inconstientului, ivindu-se numai daca o problema actuala, interioara sau exterioara, le face sa actioneze. Ele apar- afirma Jung- ca o prezenta ca sa spunem asa eterna si se pune numai problema de a sti daca si constiinta le percepe sau nu.
Putem afirma- pe baze empirice- ca intalnirea cu arhetipurile procura forta, usurare si vioiciune, cu conditia ca semnificatia lor profunda sa fie sesizata. Pentru ca "atunci cand trecem prin experientele arhetipurilor, ne regasim treptat libertatea de a le intelege si a descoperi aceste valori in noi insine. - Simbologia viselor