luni, 29 iunie 2015

intr-o directie grava


cand calc stramb pe cate o vocala
 imi reamintesc timbrul unui glas inventat intr-o 
calimara;

mi-ai spus ca esti un fel de shaman
ca tatuajul tribal nu inseamna nimic
cata vreme mirosul trandafirului de pe bratul meu strang 
ar apune;

- nu am niciun tatuaj pe bratul strang, ti-am raspuns!
- totusi, daca privesti mai atent, ai sa vezi acolo o pecete, o iscalire. 
priveste cu ochii spre soare si cu coada ochiului spre bratul cu care ai caligrafiat
din frageda-ti pruncie, prima scrisoare.
despre ce era ea, iti mai amintesti?
- era despre copilarestile zapezi.
- cand ai sa vezi ceva pe bratul tau strang, sa nu zici nimic, 
sa surazi si atat.

- si iubirea, te-am intrebat.
unde mai incape acolo unde exista dreptate?!

- iar schimbi subiectul intr-o directie grava, mi-ai spus.
nu vezi ca habar n-avem de nimic?!
nu vezi ca inca mai credem ca le stim pe toate
cand habar nu avem de nimic?
nu vezi ca e doar un vis al visului creatiei in care 
ne-am prins?!

- si cum sa scap lucida din visul asta? te-am intrebat.
cine si cand a visat intaiul vis?
te rog, raspunde-mi! macar la asta intrebare.

dar clopotul batea intr-un fel anume
si ti-a acoperit familiara voce iar
si-am inteles cum ca absenta argumentului e astazi
 dintre toate, cea mai de neinteles minune
si am ales sa imi raman cu visul si-a nimanui; 
sau poate doar a mea.

tu ce mai faci? esti fericit? mai esti?
sau totu-i doar poemul ce l-am scris cu 2000 de ani in urma
noi toti, pe scoarta inasprit-a unui cosmos
mult prea impovarat de-atatea ganduri
taiati si despicati pana la os.

ori poate cosmosul ne e mormantul
iara poemele, cheite- de-a evada din cand in cand
in gandul unui strasnic necuvant
in gandul gandului Cuvantului
celui Dintai, sau celui 
de pe Urma.


miercuri, 24 iunie 2015

sa mai innebunim putin

- da, ma, tie iti dedic acest poem.
daca ai urechi, n-ai decat sa-l auzi, daca n-ai urechi, n-ai decat sa-l visezi!
- pe cine, ma, sa visez?!
- pe tine, ma, sa te visezi, cand erai prunc.


mi-am ramas in lancrimi
mi-am ramas in veghea unui lan de grau
mi-am ramas intr-o padure a baciului unde canta pianistul sfiosului murg
mi-am ramas pe o nava
sau dincolo de scaietii uscati ai desertului
pe marea marilor de asupra oceanelor mi-am ramas
in adevarul imbracat in mantia minciunilor
sau in minciuna necesara lumestilor adevaruri
mi-am mai ramas.

in cugetul actorului celui mai genial 

dintre toti cati au fost sau vor fi printre stele ori pe pamant mi-am ramas 
pe muchia nestiutului mi-am ramas 
acolo unde nici nu vrei sa stii ca 
poti sa mai cuvanti.

mi-am mai ramas in vreun indescifrabil chip
de prunc nenascut;

mi-am mai ramas cu culpa-lupa
cu infrangerea ingerescului si cu sangele omenescului-
mi-am ramas cu osanda
sau cu Poe-Cain-tza tza-tza-tza pasarestilor graiuri 
dintr-un Cugetat Necuvant.

-de ce Ioan Botezatorul are aripile negre aici?
m-a intrebat copilul, tulburandu-mi ruga.
- habar n-am! cat e ora? l-am intrebat.
- e 6 fix, mi-a raspuns el, zimbind mult prea curat
pentru al meu neghicios chip.

am zambit. am lacrimat. am tacut.
sau, poate am inmurgurit, innebunind
de dorul unui pacatos, mirosind 
a ploaie ori a vin, a munca ori a calusar 
printre atatea si atatea chipuri rotunjoare
de sfinti si ingerimi.

- Murim?
- Murim! 
... ... ...
Sa nu zici ca nu ti-am siz.
............

(21 iunie 2015)


luni, 22 iunie 2015

backwords serendipity


dintr-o Provocare
se nastea 
Adevarul Durerilor celor din Urma

frageda nascare?
era o prabusire sau
 era sau nu era tacerea viitorului trecutului celui tacut?
era ori prea infiorare, ori prea incercanare
era ori prea devreme, era ori prea mirare
Cineva m-a rugat sa mestec o Carte.
am inchis gura si am tacut.

m-a intrebat Daimonul meu:
Adevar sau Provocare?

natura intreaga de care si eu candva mi-am batut joc;
sa fiu mai mult viu decat mort cand chema-ma-va la judecata
in rest, un singur dor ma mai doare:
cearcanul celui mai iubit dintre toti cati au fost readusi pe pamant,
lacrima lui John Lennon,
geana lui Kenedy,
talpa maicutii Tereza sarutand burtile chiorainde ale vreunui flamand.
pe bratul tau stang
glasul lupului, descifrarea insemnului- invizibil pentru ochi muritor-
sfanta cruce la gat.
suspinul unui prunc care fost-a trezit fiindca purta
sufletul meu... le-a uitat de o vreme
povestile tale, pamant
-O-

cu ilenele cele cosanzene
si acum stai la povesti cu stelele, cu feti-frumosii, cu ielele,
din vapaia inimii ai imprumutat un dor de singuratate
iti aud tanguirile!

- esti cumva celalalt?

camasa mumiei dintru negreala pamantului celui dintai
funia din jurul corpului
m-a intrebat graiul pamantului in timp ce-mi sfasiam
- esti muritor sau nepieritor?

cand inspre dreapta, cand inspre stanga
roata rotii se invartea

dansul calusarului de mai nimeni stiut,
cand deodata tu, nevazutule, nerostitule ai pornit
si suspinul flacarii din pamant
cautam tanguirea focului.


miercuri, 17 iunie 2015

serendipity


cautam tanguirea focului
si suspinul flacarii din pamant
cand deodata tu, nevazutule, nerostitule ai pornit 
dansul calusarului de (mai) nimeni stiut.

roata rotii se invartea
cand inspre dreapta, cand inspre stanga 

 esti muritor sau nepieritor?
m-a intrebat graiul pamantului in timp ce-mi sfasiam 
funia din jurul corpului
camasa mumiei dintru negreala pamantului celui dintai.

- esti cumva celalalt?
iti aud tanguirile! 
din vapaia inimii ai imprumutat un dor de singuratate
si acum stai la povesti cu stelele, cu feti-frumosii, cu ielele
cu ilenele cele cosanzenele.

-O- 
povestile tale, pamant,
sufletul meu le-a uitat de o vreme
ascult de-acum suspinul unui prunc care fost-a trezit
fiindca purta sfanta cruce la gat.
glasul lupului, descifrarea insemnului pe bratul tau stang
ascult talpa maicutii Tereza sarutand burtile chiorainde ale vreunui flamand.
geana lui Kenedy-
lacrima lui John Lennon-
cearcanul celui mai iubit dintre toti cati au fost readusi pe pamant

in rest, un singur dor ma mai doare:
sa fiu mai mult viu decat mort cand chema-ma-va la judecata 
natura intreaga de care si eu candva mi-am batut joc. 

Adevar sau Provocare?
m-a intrebat daimonul meu.

am inchis gura si am tacut.
Cineva m-a rugat sa mestec o Carte.
era ori prea devreme era ori prea mirare
era ori prea infiorare, ori prea incercanare
era ori nu era tacerea viitorului trecutului celui tacut?
era o prabusire sau 
frageda nascare?

Adevarul Durerilor celor din Urma 
se nastea 
dintr-o  provocare!