vineri, 30 noiembrie 2012

inima inalta sa-ti ascult


Si Blaga s-a 'deschis' astazi... AICI:

"Inima inalt-a unei tari
e clopotul ce cateodata
l-auzi din turn, sau alta data
inima adanc-a unei mari.

La San- Marc, Belem sau Notre- Dame
un clopot insa niciodata
ca inima in piept de fata
nu rasun-asa frumos prin an.

Inima inalta sa-ti ascult,
cu freamatul ce nu se curma,
tu ingaduie-mi, de-a stanga ta
dupa golul ce m-a-nvins prea mult

si un desert durat in urma,
sa mai cred o data in ceva."

Lucian Blaga, SONET

Asculta Radio Vocea Sufletului

lady of dreams


 iar si iar... ochi de caine astru- albastru...




Asculta Radio Vocea Sufletului

joi, 29 noiembrie 2012

de inspaimantat strigoii! - "cu inima ta" :)


"Sunt fapte, vreo cateva fapte pe care le facem
fara izvoade si fara sfat, de la nimeni luand indrumare
vreodata, fapte de care aproape ca nici nu ne credem in stare.
Ele vin peste noi, coplesindu-ne pentru-mplinire,
toate la fel de firesti.

Astfel dintotdeauna-ai stiut

mana s-o-ntinzi catre rodul ce cheama din crengi,
in fata duhului care te neaga si-a focului
sa te opresti, aparat de mirare,
si apa la gura s-o duci, precum o putere pe care
mai inainte de-a fi a ta, o saruti.

Astfel vei sti intr-o zi a supune
legilor tale faptura si gura iubitei.
Astfel cu inima ta, ca o limba de clopot,
sti-vei sa-nfrunti orice nor
ce-n cautare de tine pe sus ratacind- isi implanta
acul de foc in biserici.

Cresc faptele-n noi de la sine,
cum apa la gura o duci ca sa bei.
Astfel odata, in timp ce fruntea asuda
sange, si cerul- in stele dand-
asuda lumina, vei sti-n intuneric
singur pe cruce sa urci si bratele-n cuie
sa ti le-atarni amandoua.
Caci iata- din veac in veac- pana in fata lui Dumnezeu
duc drumurile toate, vechi si noua,
si nicaieri nimeni nu rataceste."

Lucian Blaga, "Tablele legii"

Asculta Radio Vocea Sufletului

miercuri, 28 noiembrie 2012

dragostea trebuie sa aiba puterea de a se lamuri asupra ei insasi


" - Dragostea nu trebuie sa roage, spuse ea, si nici sa pretinda. Dragostea trebuie sa aiba puterea de a se lamuri asupra ei insasi. Atunci ea nu mai e trasa, ci trage. 

Alta data insa, imi istorisi o alta poveste. 
Era un indragostit care iubea fara speranta. Se retrasese cu totul in sufletul sau si avea impresia ca se mistuie de dragoste. Lumea se naruia in fata lui, nu mai vedea cerul albastru si padurea cea verde, izvorul nu-i mai susura, harpa nu-i mai dezmierda auzul, totul era inghitit, iar el ajunsese sarac si oropsit. Dragostea lui insa crescu si el voia mai degraba sa moara sau sa dispara decat sa renunte la femeia pe care o iubea. Atunci simti cum dragostea lui arsese toate celelalte in el si ea deveni uriasa si tragea, si frumoasa femeie trebui s-o urmeze, veni, iar el statea cu mainile intinse pentru a o trage spre el. Cum statea ea insa in fata lui, era cu totul schimbata, iar el simti si vazu infiorat ca trasese catre el intreaga lume pierduta. Statea in fata lui si i se oferea, cer si padure si izvor, totul ii venea in culori proaspete si marete in intampinare, ii apartinea, vorbea graiul lui. Si in loc sa castige doar o femeie, avea intreaga lume in inima, si fiecare stea de pe cer stralucea pentru el si ii trimitea in suflet pofta de viata. IUBISE SI SE GASISE ASTFEL PE EL INSUSI. CEI MAI MULTI INSA IUBESC PENTRU A SE PIERDE."   

H. Hesse, "Demian"

Asculta Radio Vocea Sufletului

ca in vis


"Asadar, eu exersez din cand in cand o arta care se cheama citirea gandurilor. Nu e nicio vrajitorie in asta, dar cand nu stii cum se face, pare cu totul iesita din comun. Cu asta ii poti surprinde foarte tare pe oameni. Ei, asadar, hai sa incercam o data. Asadar, eu tin la tine, sau ma interesez de tine, si vreau sa aflu cam cum iti este tie in launtrul tau. (...)

Iti spun, pare ciudat cititul gandurilor, insa e cat se poate de natural. Ti-as putea spune, de pilda, destul de exact ce ti-ai inchipuit despre mine cand ti-am povestit odata istoria lui Cain si Abel. Insa asta nu-si are locul aici. Cred si ca e posibil sa fi visat despre mine. (...)

Ca in vis, ma supuneam vocii sale, influentei sale. N-am facut decat sa dau din cap. Nu vorbea aici un glas care nu putea veni decat din mine insumi? Care stia totul? Care cunostea totul mai bine si mai limpede decat mine insumi?"

H. Hesse- "DEMIAN" (sau poate Demiurg :) )

Cred ca e vremea potrivita sa recitesc si eu aceasta carte... 

Asculta Radio Vocea Sufletului

marți, 27 noiembrie 2012

curentul lumii


"Ce ciudat ca acum curentul lumii nu avea sa mai treaca pe undeva, pe langa noi, ca acum trecea dintr-o data drept prin mijlocul inimii noastre..." H. Hesse, Demian

O discutie foarte interesanta, care ma bantuie de cand am citit cartea asta, prin 2007, parca... Sa nu uitam ca discutia se poarta intre cei doi prieteni, Sinclair (Sin- Clair, adica Obvious- Sin, Pacatul evident, cum ar veni) si Demian. De unde vine numele Demian nu cred ca e cazul sa va spun... Asadar, cand cititi acest dialog, tineti seama si de cine incearca pe cine sa convinga de ce... :) Iar daca moartea vine sa omoare in noi "tiparul" numit Sinclair, la ce ne-am inspaimanta atat de tare? E firesc ca Demian sa sadeasca frica, daca ne gandim mai bine cine este el. E firesc ca el sa creada ca se pregateste ceva "urias si ingrozitor" care, haha si hop asa, il priveste si pe dumnealui. As scrie mult despre asta, dar as intra intr-o zona mult prea personala si nu e cazul. Dar, daca tot suntem in 2012 si maine-poimaine intram in lunea decembrie, cea mult asteptata, va invit sa cititi aceasta carte, daca va trage sufletul spre ea, desigur. Si sa fiti foarte atenti la numele personajelor, da? Sa nu va lasati prea usor pacaliti... :) Si sa fiti putin atenti si la indicatia de sub titlu: 

"Povestea tineretii lui Emil Sinclair" :)

Cum se leaga totul? Voila:

"- Raportezi visul la tine? am intrebat.
- La mine? Desigur. Nimeni nu viseaza ceea ce nu-l priveste. Insa nu ma priveste doar pe mine, aici ai dreptate. Fac destul de exact distinctia intre visele care imi indica miscari in propriul sufle

t si celelalte, foarte rare, in care se infatiseaza intregul destin al omenirii. Rareori am avut asemenea vise si nicicand unul despre care sa pot spune ca ar fi fost o profetie si ca s-ar fi implinit. Talmacirile sunt prea relative. Insa stiu sigur ca am visat ceva ce nu ma priveste doar pe mine insumi. Visul tine de fapt de altele, mai timpurii, pe care le-am avut si pe care el le continua. Visele sunt cele care imi produc presimtirile despre care ti-am vorbit, Sinclair. Faptul ca lumea noastra e cat se poate de putreda il stim, asta inca n-ar fi un motiv sa-i prorocim sfarsitul sau ceva asemanator. Insa de mai multi ani am avut vise din care deduc, sau simt, sau cum vrei sa-i spui, din care simt, asadar, ca prabusirea unei lumi vechi se apropie. La inceput erau presimtiri extrem de vagi si de indepartate, insa au devenit din ce in ce mai limpezi si mai puternice. Inca nu stiu nimic altceva decat ca se pregateste ceva urias si ingrozitor, ceva care ma priveste si pe mine. Sinclair, vom trai sa vedem acel ceva despre care am vorbit cateodata! Lumea se va innoi. Miroase a moarte. Nimic nou nu vine fara moarte... " mai zice Demian (H. Hesse- "Demian"). 

"Lumea s-a schimbat in jurul meu, sau poate ca de fapt eu eram cel care se schimbase. Am invatat sa ma apropii de lucruri, sa traiesc in intimitatea apei, a focului, a pietrelor, a aerului, sa privesc lumea cu un ochi curat. Am incetat sa t
raiesc inchis in propria mea poveste. In fine, aveam curajul sa gust dintr-o cunoastere prezenta dintotdeauna in mine. Sa intri in varsta adulta e o nastere, e o trecere dificila. Multi o refuza pentru ca nu vor sa infrunte suferinta de a fi singuri, nici libertatea de a-si inventa propria viata! Priveste vulturul si invata libertatea" (Henri Gougaud- "Cele sapte pene ale vulturului").



Si voi incheia cu acelasi gand- al Credintei... fara de care nu avem cum sa traversam Moartea asa cum se cuvine. Sa nu credeti ca Sinclair nu primeste aceasta sansa... Cu totii avem in jurul nostru prieteni numiti Pistorius (pistis, credinta)... :) 

Poate ca ati citit deja cartea... dar ati citit-o intelegand toate acestea?

""Nu poti deveni om mare pana nu te socotesti ca ai murit, pana nu te obisnuiesti sa socotesti moartea ta ca ceva ce a fost, nu ca ceva ce urmeaza sa fie."- (Parintele Arsenie Boca)
ZAMBESC! DECI EXIST! :)
Am fugit la sedinta! :))))

indemn de poveste





"Sfios unicornul s-abate la mal,
priveste in larg spre cea zare, cel val.

S-ar da inapoi cand unda l-ajunge,
dar taina cu pinteni de-argint il strapunge.

Pe tarm unicornul, o clipa cat anul,
se-nfrunta-n poveste cu oceanul.

E apa, sau alta fiinta, cu plesne,
in care se simte intrand pan' la glezne?

Se-nalta de spaima-n paragini
cand taina se sfarma la margini"

L. BLAGA- "Unicornul si Oceanul"


"Din clima fierbinte
a basmului, sfinte
irog, inorog
c-un semn te invoc.
Din verde molatic
s-aude copita,
adanc, paduratic,
apari ca ispita.

Tarcoale nu-mi da
si nu adasta!
Ci ia-o-nainte
cand ceasul va bate,
solie cuminte
spre vechea cetate.

Cand intri, ia seama
la podul cu vama,
la numarul casei,
la curtea Frumoasei.
Cu sunet de soarta
loveste in poarta!

Atinge cu cornul
de trei ori zavorul
ca-n rituri de leac
ramase din veac.
Atinge si piatra
si pragul si vatra.
Si daca Frumoasa
ingaduie- vezi-i
aleanul amiezii.

Atinge-i coroana,
obrazul si geana,
naframa cu lacrimi
si perna cu patimi.
Tu las-o in schimb
privirea sa-si treaca
si mana oleaca
prin albul tau nimb.

C-un muget da-mi veste-
apoi paraseste
cetatea si murii
spre pacea padurii." 

LUCIAN BLAGA- "Indemn de Poveste"

Asculta Radio Vocea Sufletului

Noapte de Poveste, asadar... pentru ca urmeaza o zi mai speciala... :)

luni, 26 noiembrie 2012

ca-ncrederea


"Faptura noua, iata pe frunte
intaia lumina te-a uns!
Pe noi repede soarta ne mana-
tu fara pas ne-ai ajuns.

Faptura de nicaieri
coborata-n imperiul mumei,
auriu, tanar, proaspat ulcior
rupt din coastele humei!

Griji, biruinti si uimiri incercand
in preajma ta sta-vom ades.
Dura-vei in noi o lumina, mare ca-ncrederea
cu care tu azi ne-ai ales.

Sus stelele cele mai treze
aprind carbuni de diochi.
Subt streasina vremii vei creste
incet, ca o lacrima-n ochi."

Lucian Blaga, NASTERE

Asculta Radio Vocea Sufletului

c-un visator...


 Ma topesc... 
Ori ma topesc, ori explodez zilele astea... :)

"In clipele din urma, ce-mi vor bate
                                      Rar-
                          Cu inima lor obosita,
          Cand Soarta cu genunchii
                       Pe trupul meu invins
   Nenduratoare imi va stoarce
                     Din pieptul celei 
                                  Din urma
                                              Dureri
Puterea de a mai striga,

As vrea s-o simt atunci deasupra-mi istovita
De lupta dintre mini si ea,
Ca sa-nfloreasca-ntr-un suras
Pe buza-mi moarta intrebarea: "Indrazni-va 
                                                                    Soarta
                                   Sa mai inceapa-a doua oara lupta
                                          C-un visator?"...

ZAMOLXE- L. BLAGA

CLAR, intru in delirul numit BLAGA sau Poetul Luminii... 
Sa fie intr-un ceas BUN! :)

Si nu pot sa scap de-un gand, de-o replica din "Anonimul Venetian" pe care am auzit-o cu ani si ani in urma... Habar n-am din ce adancuri vine... Si ea zice-asa: 

"TE IUBESC! CE-I RAU IN ASTA?!"

Noapte buna, Laura-Maria... Noapte buna, doamna Luna! 
Noapte buna, Oameni cu picioare pare si maini bune! Va iubesc! 
Noapte buna!

Asculta Radio Vocea Sufletului

duminică, 25 noiembrie 2012

:)


"Cu puritati de obarsii
si cu arome de povesti
in mine vii
ca sa domnesti.

In mine esti
si vei domni
ca-ntr-un imperiu un vant
aducator de miazazi."

Lucian Blaga, Tu

Asculta Radio Vocea Sufletului

discipolul Iubirii



La poarta unei mănăstiri de la poalele Himalayei bătu un pelerin:
- Doresc să vorbesc cu cel mai mare om din acest așezământ, fură primele

lui cuvinte, în loc de bună ziua.
Călugării îl măsurară din cap până-n picioare fără să spună un cuvânt și-l duseră la maestrul lor, care era adâncit în citirea unor scrieri. Fără să-și ridice ochii îl întrebă:
- Cu ce te pot ajuta?
- Vreau să-ți fiu discipol, maestre, să devin un om mare așa cum ești tu! Şi preț de o jumătate de oră îi vorbi despre dorințele sale.
Maestrul îl ascultă și după ce termină îi spuse:
- Fiule, tăcerea îți va ascuți auzul și-ți va înfrumuseța cuvintele. Vorbele multe îți cheltuiesc energia… atunci când nu spun nimic. Vrei să-mi fii discipol?
- Da!
- In curtea interioară, lângă fântână, este o piatră mare; te rog să mi-o aduci căci vreau să-mi fac un altar din ea.
Pelerinul se uită spre curte și văzu un bolovan foarte mare.
- Glumesti? Nici zece oameni nu o pot ridica… dar eu…
Maestrul plecase deja, târându-și papucii pe lespezile de piatră. Pelerinul rămase trist. Se așeză dezamăgit pe scările templului..
“Niciodată nu voi putea să fiu discipolul acestui mare om” își zise în gând.
Oftând, cu capul plecat, începu să se gândească cum ar putea să ridice minunea de piatră mare cât un munte. Ochii îi căzură pe o furnică ce se oprise din drumul ei chiar în fata piciorului său… cara după ea o greutate de două ori mai mare. Se oprise în fața obstacolului și nu știa ce să facă. O privi curios și văzu că, după o mică ezitare, furnica împreună cu greutatea sa se urcă pe picior și-l traversă de-a latul, continuându-și drumul.
“Ar fi putut să-mi ocolească piciorul, dar ea nu… nu s-a dat înapoi din calea obstacolului… cu îndrăzneală l-a depășit… câtă putere la o furnică!” gândi uimit pelerinul și se adânci și mai mult în tristețe.
Treceau zilele și pelerinul își făcuse obicei să urmărească cum acționează fiecare vietate în fața obstacolului – adică a piciorului său – și nici una nu avea curajul furnicii. Și mai observă că toate greutățile cărate de furnică depășeau cu mult mărimea trupului ei firav.
Într-o zi, maestrul îl văzu plângând. Se așeză lângă el, și-l întrebă cu blândețe:
- S-a întâmplat ceva, dragul meu?
- Maestre, și furnica este mai mare decât mine. Sunt atât de mic…!!
- Mă bucur să te aud spunând asta. Ești pe drumul cel bun!
Înainte de a apuca să mai spună ceva, maestrul era deja departe. Pelerinul se gândi zile la rând cum să facă să ridice piatra și în același timp se gândea și la furnică, la puterea ei.
“Voi reuși… voi reuși pentru că îmi doresc din tot sufletul să fiu discipolul maestrului”.
Și-n același timp își dori să fie furnică, să aibă curajul și forța ei. Într-o zi se duse în fata pietrei, o privi cu atenție câteva secunde, respiră profund de trei ori, se interioriză preț de câteva clipe, desprinse brațele încet, încet, ca și când ar zbura și îmbrățișând-o, ridică piatra și o așeză în fața camerei maestrului.
Văzând toate acestea, maestrul râse cu poftă și-i spuse:
- Ai învățat?
- Da, maestre, am aflat multe observând. In primul rând am aflat că maestru poate să-ți fie oricine, chiar și o furnică, dacă ești capabil să înțelegi lecția oferită. In al doilea rând, să nu-ți fie teamă de nici un obstacol, acceptă-l, “intră în el”, fii una cu el… conștientizându-l, îl poți trece cu bine. In al treilea rând, puterea unei ființe nu stă în forța mușchilor ei, ci în Sine; concentrându-mă asupra Sinelui, devenind una cu el, greutatea pietrei nu a mai fost un obstacol pentru mine; am putut s-o ridic, deși era de două ori mai grea decât mine…In al patrulea rând, să nu judeci pe nimeni după “mărimea” lui, ci după fapta lui… furnica este o vietate atât de mică, dar foarte puternică. Şi-n al cincilea rând, să crezi… să crezi în Dumnezeul din tine, și atunci puterea ta va fi fără limite! Dar toate acestea nu aș fi putut să le învăț dacă nu aveam o motivație, un scop al vieții: să fiu precum maestrul meu.
- Daca vei reuși să fii mereu ca și furnica, atunci ai înțeles unul dintre secretele vieții:
nu există obstacol pe care să nu-l învingi atât timp cât ești cu sufletul curat și centrat în Inimă. Forța din tine poate muta și munții, iar credința ta îți va fi călăuză.
Bine ai venit printre discipolii mei!

sâmbătă, 24 noiembrie 2012

psalm dragostei


 "E inca in mine greul pietrelor dintre cari
m-am ridicat cand zi s-a facut.
Dragoste, imprumuta-mi tu usurinta
cu care norii albi umbla-n azur peste abisuri
si gratia fara fiinta a verdelui, frunzelor.
Sunt inca in mine greul pamantului si deznadejdea
lutoasa. In mine tanguitoarele nopti.
Neguri mai staruie-n gand
si talpile fara de voie mai prind radacini
pe drumuri neprietenoase.
Din trecut cateodata mai vine un vant.
In ceasurile desprimavararii, dragoste,
in ceasurile acestea, ce singura tu le numeri,
caci numai tu nu ai amintirea 
marilor intunecimi,
fa sa uit cumplita povara
a vazduhului negru ce-l port pe umeri
si da-mi taria de-a suporta
bucuria eliberarii."


Psalm Dragostei, Lucian Blaga

 "Prin luturi, zgura si putregaiuri,

prin elemente strabat.
Calatorule, aibi incredere-n graiuri
cum este al meu.
Nu sunt un zeu,
dar ies curat."


Inscriptie la un izvor, Lucian Blaga



Asculta Radio Vocea Sufletului

viata ca poezie


  "Nimic nu se afla mai aproape de miezul sincronicitatii ca experienta umana decat impresia ca lumea insasi se exprima creativ prin experientele sincronistice. Deseori, astfel de coincidente seamana mai degraba cu poezia decat cu fizica. (...)"- Sincronicitate

Fiind o coplet aiurita zilele astea, nu am postat cantecul care trebuia... Acesta era, pentru ca acesta are o anume legatura cu visul... am tam tiri ram. Pam pam! :)



"Recomandarea pentru această zi este aceea de a ne opri din agitaţie, de a ne aminti că reţinerea, ponderaţia dă farmec acţiunii pentru ca pune pe ea o haină care îi poate ascunde defecte sau îi poate pune în evidenţă linii pe care altfel nu le-am fi remarcat. Ceea ce ne amintim, ceea ce retrăim dacă nu se face lin, simplu, prin atenţie, prin claritate devine complicat şi neplăcut." - Gh. Coser :)

Asculta Radio Vocea Sufletului

 "Ceea ce este supus miscarii nu se poate odihni cu tampla pe static. De aceea, cand incearca sa se odihneasca, de fapt viseaza." - Nini cel Stanesc

purity vs energy


:))))) Cred ca trebuie sa revad filmul asta... :))))



vineri, 23 noiembrie 2012

...




Asculta Radio Vocea Sufletului

Fericire


Cartea pe care am gasit-o in teatru se numeste:  

Legaturi 
Links. 

Biblioteca Euphorion. 

Atat scrie pe coperta... 
Desigur, am imprumutat-o putin. Era imposibil sa o las singura acolo, noaptea, in cabina. Nu poti sa tratezi in felul acesta sufletul cartilor. Risti ca ele sa nu-ti mai vorbeasca niciodata cu soapte desprinse din stele... Am adus-o acasa. Zice ca se simte bine aici... Am rasfoit-o... si desigur... noua eticheta cere si ea dreptul la o poezie... 

A fost o zi minunata! 
A fost o seara magica! 
Drept urmare, noaptea va fi pe masura! 
Asadar, am sa aleg prima poza de pe vi.sualize. us... ia sa vedem, ia sa vedem... 



"Un barbat si o femeie stau intinsi intr-un pat alb.
E dimineata. Ma gandesc
curand se vor trezi.
Pe noptiera e o vaza
 cu crini; razele soarelui
patrund adanc in cupele lor.
Il privesc cum se intoarce spre ea
ca si cum ar vrea sa o cheme pe nume,
insa tacut, adanc in gura ei-
Pe marginea ferestrei,
o data, inca o data,
o pasare canta.
Si apoi ea se misca; trupul ei se umple cu rasuflarea
lui.

Deschid ochii; tu ma privesti.
Soarele s-a furisat in aproape
intreaga incapere.
Ia uita-te la tine, spui,
tinandu-ti fata foarte aproape,
ca o oglinda.
Cat de calm esti. Si roata de foc
trece cu blandete peste noi."

FERICIRE, Louise Gluck

Asculta Radio Vocea Sufletului

O noapte inspirata tuturor! 

Daca cumva sunteti prin aceeasi "zona", va recomand cu drag...

Allan Combs, Mark Holland, SINCRONICITATE

joi, 22 noiembrie 2012

22 a 11-a sau Luna in Pesti


"Spre seară, când Luna va împlini un sextil cu Coada Dragonului va reuşi să medieze tendinţa Nodurilor şi va oferi, celor dispuşi să înţeleagă, semnale că lucrurile merg spre o rezolvare bună. Binele spre care se îndrepta va fi unul menit să sporească averea, fondul emoţional, avantajele profesionale, satisfacţia celor care urmăresc asta sau să întărească şi mai mult credinţa că dincolo de orice nor întunecat Soarele aşteaptă să se întâlnească cu gândurile celor care îşi ridică privirea spre cer pentru a înţelege rostul vieţii şi însemnătatea a ceea ce au trăit până acum."

GH. COSER 

Asculta Radio Vocea Sufletului

despre coincidentele povestilor pline de sens



"Când cele doua dimensiuni - inconstient si constient, intuitiv si rational, ascuns si manifest - sunt in comuniune, formând un continuum si potentându-se reciproc se poate vorbi despre sincronicitate. Termenul a fost introdus de C. G. Jung pentru a desemna acele coincidente stranii pe care toti le traim uneori, acele serii de evenimente neobisnuite ce ne transforma în personajele unei povesti misterioase si pline de sens - povestea vietii noastre. În anumite momente suntem inspirati (zone de sincronicitate – armonie, coincidente semnificative) alteori nu (zone de turbulenta). 

În momentele de sincronicitate totul este fluid, persoanele, gesturile, obiectele apar la momentul si locul potrivit. Armonia ce pare venita de “dincolo” poate da aparenta unor minuni. Si aceasta în lucrurile cele mai marunte: întâlniri, telepatii – asa zisele coincidente simple; coincidente în cascada (coincidente la un nivel superior).

Un eveniment este sincron cu altul atunci când o experienta interioara (de exemplu un vis) ne pregateste pentru un eveniment care se produce ulterior în exterior. Dorind cu ardoare, noi creem în alt plan ceea ce dorim (uneori chiar în mod inconstient) obtinând efecte uluitoare. De exemplu, intelectul survine foarte putin în cazul unor descoperiri geniale; apar intuitia si solutia vine fara sa stim cum, dupa cum marturisea Albert Einstein. O foarte puternica stare emotionalã declanseaza evenimente care manifesta în lumea exterioara o stare interioara individuala sau colectiva. "  

Bogdan Rusu

Asculta Radio Vocea Sufletului 





miercuri, 21 noiembrie 2012

Intrarea Maicii Domnului in Biserica


"Iubiti credinciosi, o sarbatoare foarte frumoasa inchinata sfinteniei Maicii Domnului, inchinata chiar, putem spune, sfinteniei copilariei, fiindca in sine copilaria are o sfintenie, daca stim sa o protejam si sa o facem sa rodeasca de-a lungul intregii vieti, nu sa ramanem doar la o simpla perioada a vietii, ci aceasta frumusete, care v-am spus ca vine de la Dumnezeu, depinde de cei din jur, pana la o anumita varsta, ca aceasta frumusete sa tina cat mai mult timp.
In perioada aceasta de 12 ani cat Maica Domnului a stat la templu, ni se spune ca ea se ocupa foarte mult cu rugaciunea. Bineinteles ca erau mai multi la templu, erau mai multi inchinati, era o traditie intreaga, erau mai multi copii adusi ca daruri lui Dumnezeu, si ne spune Sfantul Grigorie Palama ca atat de mult a sporit in rugaciune Maica Domnului in aceasta perioada, ca:
in inima sa a pus suisuri atat de inalte, incat a ajuns la Cer, prin rugaciune, si L-a atras pe pamant pe Stapanul Cerului“.
 "Maica Domnului, ca o culme a sfinteniei, este o prezenta foarte sensibila, si de aceea cu cat ne ingrosam mai mult sufleteste si ne impietrim mai mult, nu o putem simti, nu ii putem simti ajutorul si nu o putem intelege. Dupa cum ni se spune in Vietile Sfintilor, sunt sfinti, iubiti credinciosi, care calatoreau cu Maica Domnului pe intreg pamantul ca sa-i ajute pe oameni, si care povesteau cum Maica Domnului voia pe fiecare om sa-l aduca la lumina, insa nu voiau toti sa ajunga la lumina."

 Vezi continuarea la Razboi intru Cuvant

cativa oameni...


"Pentru Jonathan Black, autorul minunatei culegeri despre esoterism „Istoria secreta a lumii”, insasi Renasterea are la baza un impuls de natura sexuala: 
 „Intreaga constiinta umana a fost transformata si a trecut la alt nivel de evolutie, deoarece cativa oameni au ales un nou mod de a face sex. Oamenii de atunci au inceput sa faca dragoste!”

preluat de pe Codul lui Oreste

"Iti stiu toate timpurile, toate miscarile, toate parfumurile
si umbra ta, si tacerile tale, si sanul tau
ce cutremur au si ce culoare anume,
si mersul tau, si melancolia ta, si sprancenele tale,
si bluza ta, si inelul tau, si secunda
si nu mai am rabdare si genunchiul mi-l pun în pietre
si mă rog de tine,
naste-mă.

Stiu tot ce e mai departe de tine,
atat de departe, incat nu mai exista aproape -
dupa-amiaza, dupa-orizontul, dincolo-de-marea...
si tot ce e dincolo de ele,
si atat de departe, incat nu mai are nici nume.
De aceea-mi indoi genunchiul si-l pun
pe genunchiul pietrelor, care-l ingana.
Si mă rog de tine,
naste-mă.

Stiu tot ceea ce tu nu stii niciodata, din tine.
Bataia inimii care urmeaza bataii ce-o auzi,
sfarsitul cuvantului a carui prima silaba tocmai o spui
copacii - umbre de lemn ale vinelor tale,
raurile - miscatoare umbre ale sangelui tau,
si pietrele, pietrele - umbre de piatra ale genunchiului meu,
pe carc mi-I plec în fata ta si mă rog de tine,
naste-mă. Naste-mă."  


Nichita Stanescu - "Catre Galateea"

Asculta Radio Vocea Sufletului
 

marți, 20 noiembrie 2012

aceasta splendoare. aceasta murire.


ce zi, prietene!
ce zi, omule!
cata lumina strafulgerand creasta prezentului timp

daca-as avea o inima 
cat o particula de lumina rapita din soare
as cuprinde fiecare faptura
intr-o neimpovaratoare imbratisare 

fiintele pe loc si-ar reaminti
lumina din lumina
ca sunt

simt cum plec din mine
cu fiecare secunda
pe care o respir

plec 
doar pentru a reveni aici
mai imbogatita
mai necuprinsa, cumva
mai fireasca
mai patrunzatoare

ametesc 
iar
ma pravalesc
iar

lesin

si apoi ma trezesc
in plin zbor

si iata-ma din nou
in camera ce are pe perete
umbra unui soare imens
cu sapte raze arzand
intr-un  singur dor

si nu mai stiu nici eu
daca am visat cumva ca sunt lumina
sau lumina din mine a visat
ca e om

nu stiu unde sunt
nici cine a provocat aceasta splendoare
aceasta cadere
aceasta murire

dar ce bucurie
ca esti aici-
langa mine

 ca suntem impreuna
iar si iar

in visul
aceluiasi
zbor

Asculta Radio Vocea Sufletului

luni, 19 noiembrie 2012

Analiza tranzactionala


Am redescoperit un site care, intr-o vreme, disparuse...
Cum pe mine m-a ajutat mult, il dau mai departe.

"Ca aspect superior al dăruirii, fără de care nu poate exista, iubirea este o putere ce produce iubire. Cînd tînărul şi-a depăşit dependenţa de alţii şi a căpătat încredere în forţele sale umane şi curajul de a se bizui pe sine, el capătă şi puterea de a depăşi teama de dăruire şi de iubire." - Erich Fromm

Analiza tranzactionala

"Cercetati totul si pastrati cele de trebuinta." :)  

Asculta Radio Vocea Sufletului

visand...


Bai Stanesc, lasa-ma sa dorm! 
Si sa visez...


"Eu te-am rupt pe tine din aer,
zeitate melodioasa, subtire,
ca sa-mi trec inelul bratului meu
in jurul mijlocului tau nervos ca un deget.
O, revarsare de mirosuri suave,
alergare de iepuri; albire de ziua;
lina topire de lumi ale ghetii!
Alunecare a pletelor, geamana
cu singuratatea neagra a pamantului...
nu te voi invata niciodata
niciun cuvant din limba dupa-amiezelor.
nu-ti voi destainui niciodata
niciun adevar al nemiscarilor.
Ramai deci cu mine, ramai,
intruna curgand peste bolovanii albastri
ai ochilor
pe sub salciile aramite de toamna
ale coastelor,
si-adormi tu, adormi
sub cortul suierator al trupului meu,
visand ca esti treaza."

(Nichita Stanescu - "Cantec de dragoste")


duminică, 18 noiembrie 2012

pesemne ca da... desigur

Inima
fii simpla ca moartea
Lucrurile simple nu se pot dovedi
si sunt atatia morti in jur... - Nichita Stanescu - "Gand"


Probabil invatam cu adevarat sa traim doar dupa ce am invatat cu adevarat sa murim.

"Moartea e însoţitorul nostru etern, a spus don Juan cu un aer foarte serios. Se află întotdeauna la stânga noastră, la o lungime de braţ. Ea te privea când urmăreai şoimul alb; ţi‑a şoptit la ureche şi i‑ai simţit fiorul, aşa cum l‑ai simţit şi astăzi. Ea te‑a urmărit întotdeauna. O va face până în ziua în care te va atinge." C. Castaneda

Cred ca a venit vremea sa revad filmul acesta:



Asculta Radio Vocea Sufletului

Intamplator sau nu, am redescoperit postarea aceasta... pentru care multumesc!
Pauza de blog! Altfel explodez ...

Tainele morţii...

de Daniel Roxin

"Indiferent de cine suntem sau ce suntem, indiferent de speranţe, de vise şi împliniri, de succese şi înfrângeri, undeva pe drumul sinuos al vieţii ne aşteaptă, implacabilă, moartea... Paşii noştri nu vor putea găsi în praful materialităţii nici măcar o potecă secretă pe care să nu fi umblat şi pe care să nu fie în permanenţă prezentă. Căci marea şi fatala întâlnire cu ea ne-a fost programată încă înaintea primului scâncet cu care ne-am dat bună-dimineţa propriei naşteri.

Undeva în timp, aşadar, pe ultima filă din agenda vieţii noastre, stă scris că nimic nu este aşa cum pare a fi şi că indiferent de câţi bani albi am strâns pentru zilele noastre fără culoare, totul trebuie înapoiat lumii acesteia, până la ultimul cent, pentru a putea să ne întoarcem în ţărână aşa cum am venit: goi şi stingheri...
 
Şi totuşi, această întâlnire să fie pentru desacralizarea viselor noastre? Căci cei care pretind că se trag din maimuţă ne-au încolăcit cu liane speranţele şi ne-au sădit gânduri pline de nesiguranţa junglei din care au venit. Ei i-au făcut statuie atomului primordial, ridicându-l la rang de Alfa şi Omega, şi au râs superior la marginea fiecărui val transcendent pe care emoţia mistică ne-a împins corabia...

De aceea, întreb: această întâlnire să fie pentru desacralizarea viselor noastre?... Şi dacă, în realitate, e o poartă de intrare într-o poveste încă mai mare decât tot ce-am putut să imaginăm?

Undeva, în apropierea unor răscolitoare emoţii, o voce tainică mi-a vorbit, într-un ceas al înseninării, despre drumuri misterioase între vămile Cerului şi zboruri nesfârşite care ne aşteaptă entuziasmul; şi, mai ales, m-a făcut să am încredere...

Aşa că, suflete drag, eu îţi spun: împodobeşte-ţi viaţa cu cele mai extraordinare speranţe! Construieşte-ţi corăbii, învaţă să navighezi pe oceanele spiritului şi, mai ales, crede! Pentru că dacă, într-adevăr, „Nimicul” e cununa acestei existenţe, atunci nu ai pierdut nimic, oricum! Iar dacă nu, ai pierdut totul!...


preluat de la Daniel Roxin "Eseuri, aforisme, fabule..."

I'm still here today


"In a night without sleep, vibration comes..."

"In visele mele eu visam ca spun tusti! si brusc ma cocotam pe o lume paralela ..." :)

Am plecat in cosmos! Tai tai



Asculta Radio Vocea Sufletului

ganduri de iubire



"A fost o data un sufit batran care isi castiga existenta vanzand tot felul de fleacuri si vechituri. Oamenii credeau ca batranul nu are discernamant, caci accepta insasi monedele false, fara sa protesteze. La fel, daca acestia ii spuneau ca au platit deja, desi nu o facusera, el ii credea pe cuvant.
Inainte sa moara, batranul si-a ridicat ochii spre cer si a spus:
- O, Allah! Am acceptat multe monede false de la oameni, dar nu i-am judecat nici macar o singura clipa in inima mea. M-am gandit ca nu stiu ce fac. Ma aflu acum in fata ta, eu insumi o moneda falsa. Te rog, nu ma judeca!
Atunci din cer s-a auzit o voce care i-a spus:
- Cum crezi ca este posibil sa judeci pe cineva care nu a judecat niciodata pe altii? 

Multi pot face fapte de iubire.
Putini insa sunt cei care pot gandi ganduri de iubire."

Anthony de Mello, Rugaciunea broastei

Iubeste si fa ce vrei!

Asculta Radio Vocea Sufletului

devenire


Cartea asta vorbeste... CLAR!

"zeilor le plac indragostitii
le place tacerea uriasa
intre vacarmul sfarsitului
tu fii asemenea unei lire neatinse
care nu are glas
dar are totul
Acesta e doar inceputul."

"Or, intr-o poezie dinamica, lucrurile nu sunt ceea ce sunt, 
ci ceea ce devin."

Sing the song...
Sing the song... 
Please, sing it for me... 

Si azi, si maine, si in fiecare zi... 

Asculta Radio Vocea Sufletului