Puterea Rugaciunii

"Multi faptuiesc o mare greseala cand gandesc ca mijloacele pregatitoare si faptele bune pot sa insamanteze rugaciunea, pe cand in realitate rugaciunea este cea care izvoraste fapte bune si virtuti. Ei socotesc mai degraba roadele si urmarile rugaciunii drept mijloace de ajungere la ea, si-i slabesc astfel puterea. Apostolul Pavel vorbeste astfel despre rugaciune: "va indemn inainte de toate sa va rugati". Multe fapte bune se cer crestinilor, dar lucrarea rugaciunii este mai presus decat toate, caci fara de ea nimic bun nu se poate realiza. (...)

Daca in ciuda stradaniilor tale, frate, nu poti intra in adancul inimii, cum ti-am recomandat, fa ceea ce-ti spun si Dumnezeu, ajutandu-te vei gasi ceea ce cauti. Tu stii ca gandirea oricarui om este in pieptul lui... La aceasta gandire deci ridica intreaga ta minte si-i da pe Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma. Sileste-te sa inlocuiesti cu aceasta invocare interioara orice alt gand si, cu timpul, aceasta iti va deschide usa inimii , acesta e un fapt dovedit de experienta.(...)

Dumnezeu ti-a dat dorinta de a te ruga si posibilitatea sa o faci fara dificultate. Aceasta este consecinta naturala a exercitiului si ravnei constante, asemenea unei masini la care ai pus in miscare roata principala care apoi continua sa se invarta de la sine. Acum vezi cu ce daruri minunate a inzestrat Dumnezeu iubitorul de oameni aceasta natura a noastra?! Si ai cunoscut ce sentimente extraordinare pot sa se nasca chiar si in sufletele pacatoase in firea in care inca harul n-a stralucit. Dar la ce grad de perfectiune, de bucurie si de incantare ajunge omul caruia Domnul binevoieste sa-i descopere rugaciunea duhovniceasca spontana si sa-i curete sufletul de patimi. E o stare inexprimabila si descoperirea acestei taine este o prefigurare a bucuriei ceresti. Acesta este darul pe care-l primesc cei care-l cauta pe Domnul cu curatenia unei inimi prea pline de iubire.(...)

Mi-am reluat viata de hoinar. Nu ma mai simteam nenorocit ca altadata si toata lumea imi era binevoitoare; mi se parea ca toti s-au vorbit sa ma iubeasca. Daca ma cuprindea vreun frig patrunzator, eu spuneam rugaciunea cu mai multa atentie si deodata ma incalzeam. Daca ma simteam bolnav, sau spatele sau picioarele ma dureau , ma concentram in rugaciune si nu mai simtem durere. Daca cineva ma jignea, nu ma gandeam decat la binefacatoarea rugaciune a inimii si deodata disparea si mania si necazul si uitam tot. Am devenit putin ciudat. N-am grija de nimic, nu ma preocupa nimic, nimic din cele lumesti nu ma impresioneaza, doresc sa fiu mereu in singuratate;de obicei nu am decat o singura dorinta: sa spun neincetat rugaciunea si cand o fac devin tare bucuros. (...) N-am ajuns inca la rugaciunea launtrica a inimii, ca venita de la sine si fara incetare, dar, har Domnului, acum inteleg ce inseamna cuvantul apostolului pe care l-am auzit odinioara:

"Rugati-va neincetat!"

din 'Spovedania unui pelerin rus catre duhovnicul sau'

Este una din cartile mele preferate inca de cand eram adolescenta... si recunosc ca au existat in viata mea destule momente cand am uitat si de aceasta minunata carte si de puterea rugaciunii! Dar Fiinta din adancul meu nu a uitat! Astazi, privind in urma, pot spune sincer, cu zambetul pe buze, ca ma regasesc in multe pasaje din aceasta spovedanie. Si stiu ca sunt de-abia la inceputul unui drum luuung! va imbratisez pe toti cu mare drag si va multumesc! Sper ca aceste 'spovedanii' sa va fie de folos! incep incet incet sa imi mai treaca emotiile :) Lubileah