miercuri, 2 septembrie 2009

are you there?










Gandurile alearga parca mai repede sub Cerul instelat, vestesc mireasma Sanzienelor ce se apropie. Te-as intreba precum Juliet la festival: are you there? Dar daca mi-ai raspunde? Miroase a cea mai frumoasa vara si eu simt ca am devenit Magul meu… caci, 'atunci cand
cand stiinta va intra in inima ta si Intelepciunea va fi placuta sufletului tau, cere si ti se va da!'

Intr-un singur an am si invatat ca nu trebuie sa tin locuri si oameni in loc…pentru ca totul e in miscare! Si e de inteles, oricat as incerca, nu pot opri Pamantul sa cobor, trebuie sa accept ca el se roteste in jurul axei sale, ca daca la mine e zi la el e noapte, ca poate zilele lui de astazi sunt visele mele de ieri!

Ma surprind ca in noptile Cabiriei cum alerg plina de entuziasm si-i strig: doveee sei? Cat de important e omul acesta pentru destinul meu o stiu si eu si o simte si el cumva…

Au trecut zile precum tic tacul secundelor grabite, au venit si plecat Sanzienele iele, anul trecut pe vremea asta eram tot cu tine in ganduri si-n suflet…da, in continuare totul imi vorbeste despre tine. Are you there? Si raspunsul vine, e cu noi pretutindeni… Mereu ma regasesc in povestea magului, a shamanului, sufletul meu e mai aproape de acesti razboinici decat de invatateii insetati de raspunsuri! Dar de data aceasta simt altfel si lacrimi de lumina treaza imi izvorasc pe tampla insetata de povesti! Esti in cartea acesta, te-ai strecurat ca un adevarat Magician in casa mea, in cartea pe care astazi o iubesc cel mai mult pentru ca ma face sa inteleg clipa de azi sau dorul de astazi! Ce m-as fi facut fara aceasta carte? Cum mi-ai mai spune povesti, daca acest vultur maret cu sapte pene nu ar fi vrut sa-mi intre in viata? Ai fi gasit tu calea, magule al meu… acest shaman vorbeste si spune povesti intocmai ca tine si poate ca am aflat in sfarsit cine esti!

Vorbeste-mi neincetat caci am pus intrebarea corecta. Vorbeste-mi neincetat, caci te ascult, te gasesc, te descopar, chiar daca esti de-acum dincolo de ocean! Vorbeste-mi in cele mai subtile planuri, pe cele mai subtile cai, caci am invatat arta magului, calea shamanului si cititul in pietre! Am sa ascult marea, am sa ascult vantul caci suntem prieteni!

Imbratisarea, este un sentiment, zicea Nini cel Stanesc.

Uita-te si tu, copilo, la orizont!

Lubileah, din Dorul de Astazi, 9 iunie 2009

2 comentarii:

  1. Va veni! asa imi spun intr-una. va veni!

    Asa cica, cu cat asteptarea e mai mai, cu atat dorul regasirii va fi mai coplesitor.

    ii ascult indemnul familiar: ce e mai frumos abia acum urmeaza!

    si mai fac un pas. si inca unul. si inca unul...

    aziz

    RăspundețiȘtergere