marți, 29 septembrie 2009

Micutul Elf











S-a trezit la vremea cand Soarele inca dormea dupa plapuma de spuma a marii! Linistea locului soptea prin glasul pescarusilor cuvinte neintelese de cei muritori, insa ea, ca un adevarat micut elf, isi ascuti simtamintele si intelese din graiul lor ca venise vremea! Se aseza cu genunchii in nisipul rece al diminetii si privi spre locul unde, cu doua saptamani inainte se inaltase intre ea si el- luna…
Cerul incepea sa se inbujoreze, lumina de contre-jour dezvelea lucruri si fiinte nevazute ! Si pe cand orizontul se imbujora tot mai mult odata cu aparitia frumosului zeu soare, cerul se umplu de ingeri… sferele de lumina zburatoare impanzeau marea intreaga iar unele isi dezveleau incet incet aripile violet in zare. Era prima data cand micutul elf ii vedea cu adevarat pe Ingeri- iar ziua prevestea din nou magia secundei…
- Trebuie sa fiu cu bagare de seama astazi; daca voi sti sa ascult tot ce mi se sopteste din Inaltele Lumi, voi renaste Raiul din iadul ce s-a nascut cu o seara in urma. Voi invia magia secundei din sarea ochiului de ieri daca voi stii sa ascult glasul lumii divine!
Ingerii au fluturat din aripi a multumire pentru ca s-a trezit atat de devreme sa le vorbeasca… “ii vom croseta un nou drum… fie ca linistea suprema sa o vegheze mereu” au soptit ei. “Ramai in pace, micut elf venit de pe vremea lunii albastre! Ramai in pace si vei prinde clipa mareata din zbor!”
S-a ridicat incet din nisipul tacut al diminetii, respirand odata cu marea… “ramai in pace” sopteau toate elementele pamantului… si micul elf intelese ca dincolo de aparente, dincolo de cuvantul poate exista o alt fel de lume…
- “Poate ne vedem mai incolo”, auzi glasul lui in minte ca o amintire incercanata, neimplinita…
- Se poate, zise ea zambind in aceasta dimineata senina, simtind ca de data aceasta avea forta in ea sa schimbe neimplinirea de ieri intr-o fapta senina!
Isi adunase casuta sa de elf intr-o geanta mica dar incapatoare… lasa cateva scoici pe nisip ca locul sa raman impregnat cu energia ei.
- Am sa ma plimb inca putin pe malul acestei ape, nu stiu de ce dar parca as mai zabovi un pic…
Timpul plecarii era foarte aproape. Zabovi o clipa in apropierea apei apoi merse scurt intr-o mica plimbare, revenind in final in locul atat de aproape de sufletul ei… albastrul se putea zari in departare…
- E vremea, spuse ea si hotarata porni spre a lasa in urma magicul loc ce-i tinuse loc de casuta timp de doua saptamani…
- Se pare ca el nici macar nu mai e pe aici! auzi un gand indoielnic ranjind, dar il alunga iute cu o speranta zambitoare.
Cu casuta cea mica in spate lua brusc si hotarat decizia ca e vremea sa plece. Facu in graba un pas, inca unul, poate cinci, poate zece! Soarele ardea la zenit cu chip zambaret si complice; era ora dupa- amiezii… Simti ca undeva, la o distanta oarecare si extrem de exacta cineva ii intersecta pasul in departare; intoarse capul si ii zari camasa portocalie si ochii de soare… vorbira pret de douazeci si doua de clipe- timpul se opri cat pentru douazeci si doua de boabe de nisip in care ea intelese: “Nu poti fugi niciodata de ceea ce esti” si-si aminti greseala cu doua saptamani in urma, cand il vazuse si se intrebase: oare-s el?
Isi luau ramas bun pentru o vreme... in timp ce el ii vorbea, isi aminti ce spusese candva poetul adolescentei sale: “e suficienta o singura mirare ca sa se intalneasca timpul cu timp si secunda sa se intretaie cu secunda”
S-a intamplat neintamplata, soptea in Ceruri un Inger!
Pe cer, urmele norilor se topeau in albastru...
- S-au intalnit, s-au intalnit, radeau in inalturi glasuri copilaresti de ingeri complici la alchimizarea micutului elf .
Precum in Dante, cerul devenise mai albastru…
Marea mai clara…
Lumea mai buna…
Elful zambi naucit de atata magie; simtise ca lacrimile varsate cu o seara in urma spalasera pamantul… “Nu credeti in minuni, bazati-va pe ele”, sopti micul elf spre locul plin de oameni ramasi in urma…
“Fie ca aceste vorbe sa va fie cununa pe tampla!”
Acum chiar era vreme sa plece spre cei ce aveau nevoie de ajutorul ei, dar mai ales de MAGIE!
din Dorul de Astazi, 22 iulie 2009

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu