A mai trecut o vara... la fel de frumoasa, la fel de pline de invataminte precum tot ceea ce mi se intampla de la o vreme incoace! A trecut frumoasa si luminoasa, cu amintiri- seminte de lumina care, sa speram, vor incolti frumos spre primavara. Si ce ramane?
Daca sterg, rand pe rand, chipuri de oameni, locuri si dimineti cu rasarituri fascinante, ramane o singura lectie, o singura cale, un singur raspuns...
Vara aceasta poate nu am invatat multe lucruri; si totusi, vara aceasta, dupa foarte multi ani si dupa un timp indelungat, am invatat ca e mult mai frumos sa iubesti decat sa fii iubit! Nu stiu daca e o mare lectie inca, nu stiu daca e in favoarea mea, nu stiu de ce sunt multumita acum si atat de fericita alegand sa iubesc mai degraba decat sa fiu iubita! Poate ca, in aceasta vara, asta aveam de invatat! Vara aceasta atat am invatat: ca iubirea din launtrul meu e un mare dar cand e multumita si se aprinde prin sine insasi, prin chiar iubirea care izvoraste din Adanc, din Inalt. Nu stiu inca daca e mult sau putin, cu siguranta timpul, doar el ma va ajuta sa inteleg, simt doar ca era foarte important sa invat acest lucru. "Iubind, ne-ncredintam ca suntem- cand iubim, oricat de-adanca noaptea ar fi suntem in zi, suntem in tine, Elohim"... Frumoasa e aceasta iubire indelung rabdatoare, care nu cere nimic, care nu cauta castig pentru sine, care nu se acreste si mai ales, nu banuieste raul!
Multumesc, Doamne, pentru toate lectiile primite in aceasta vara! Multumesc pentru fiecare lacrima si gand ce duce spre Desavarsire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu