Te uită, vastele păduri
Stau veştede sub greaua turmă
De nori haotici şi obscuri.
Stau veştede sub greaua turmă
De nori haotici şi obscuri.
Te uită, soli ai crustei albe
Ce-o să se-aşeze, de pe-acum
În dantelări de fine salbe.
Pe tufa umedă, pe drum
Un cinic puf au nins scaieţii…
Şi totuşi iată-mă venit
În faţa toamnei şi-a tristeţii
Cu gândul iarăşi ispitit
De-avântul surd care destinde
Tot mai departe largu-i zbor
Deasupra zărilor murinde,
A sumbrei văi, a tuturor."
Ion Barbu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu