de zapada

cand a impins usa
s-au revarsat in fasii zorii primei dimineti de nisip-
au inceput sa se cearna fin mirate zapezile.

nu mai tin minte
ce indemnuri rasunau din bataile tandre de dincolo de peretele decojit
credeam ca e pulsul discipolului zidit in taina de mester;
numai ca pentru prima data
ochii care ma priveau de dincolo
aveau curiozitatea unei fiinte treze.

atunci am plecat cu gandul sa infiintez un fight club
nu-mi puteam imagina viata altfel...

m-am izbit o vreme
cu o ciuda violenta de toate oglinzile aburite
si le-am lasat sa loveasca fiecare
atat cat as fi dat eu insami in fragilul templu de lut
pentru a invata in cele din urma
iubirea de sine.

deodata mi s-a oprit respiratia
ca si cand un jaguar ar fi sfasiat verdele junglei din mine;
atunci am inceput sa aud glasul shamanului
si seara la amurg
pretutindeni pasi ...

Homeihro m-a scos din noapte ca dintr-o teaca-
in mana lui dreapta ajunsesem dincolo de constelatia Cassiopeia
m-a inaltat deasupra pamantului apoi mi-a dat drumul
si in plina cadere m-a invatat sa plutesc
ca si cand as fi fost
un fulg de zapada-

la inceput uitasem de tot cine sunt-
uitasem ce culoare avea iarba si planeta pamant
si camera mea cum arata;

si pe cand cineva din launtrul meu
redescoperea viata cu ochi de nou nascut
cu ochi treaz, cu mirare-
mi-am reamintit TOTUL
si mai ales izgonirea din rai.

acum rar mai vad cate-o privire familiara-

intr-o astfel de zi e sarbatoare-
intr-o astfel de zi stiu ca ochii lui vad rascrucile vii
ii recunosc forta, vigoarea, ochiul verzui
si fruntea apasata de ganduri inalte
ca si cand m-as intui pe mine, cea noua, intr-o oglinda
ce nu mai doreste a se reflecta
decat in nemurire

si Eternitate.