Hesse, Nebunii si Teatrul Magic de Oglinzi

Mi se face dor de Hesse...

"Pentru lumea de azi, care-i atat de simpla, de comoda si se multumeste cu atat de putin, tu esti prea pretentios si prea flamand, ea te leapada, pentru o asemenea lume tu dispui de o dimensiune in plus. Cine vrea sa traiasca in ziua de azi si sa se bucure de viata lui, nu trebuie sa fie un om ca tine si ca mine. Celui care in loc de lalaiala unei flasnete cere muzica, in loc de distractie, bucurie, in loc de bani, suflet, in loc de o ocupatie, munca adevarata, in locul unui simplu joc, pasiune veritabila, aceasta lume dragalasa de aici nu-i poate oferi nici un loc in care sa se simta ca la el acasa..."

"Noi, toti oamenii acestia care vrem mai mult, noi, cei bantuiti de dor, cei care avem o dimensiune in plus, n-am putea trai defel daca in afara aerului acestei lumi n-ar mai exista si un alt aer pe care sa-l respiram, daca in afara de timp n-ar mai exista si eternitatea, care, iata, nu-i altceva decat taramul celor adevarati. Acestui taram ii apartin muzica lui Mozart si poeziile marilor tai poeti, lui ii apartin sfintii care au savarsit minuni, care au murit ca martiri, dand oamenilor un exemplu maret. Dar tot eternitatii ii apartine si orice imagine a unei fapte adevarate, puterea oricarui sentiment adevarat..."

"Exista foarte multi sfinti care mai inainte au fost pacatosi inraiti, chiar si pacatul poate fi un drum care sa te duca spre sfintenie, pacatul si viciul. Ah, Henry, suntem nevoiti sa bajbaim prin atata noroi si absurditate pana sa ajungem acasa! Si n-avem pe nimeni care sa ne calauzeasca, singura noastra calauza este dorul de casa."

"Asta este arta vietii, spuse el profesoral. Pe viitor, dumneavoastra insiva puteti sa va modelati si inviorati, sa va complicati si imbogatiti jocul vietii dupa plac, pentru ca el se afla in mainile dumneavoastra. Asa cum nebunia reprezinta, intr-o acceptie superioara, inceputul intelepciunii, tot asa schizofrenia inseamna inceputul artei, al fanteziei (...) Iata, luati-va figurile, bagati-le in buzunar, caci jocul acesta o sa va bucure deseori de-acum incolo. Daca astazi o figura a crescut si a devenit o sperietoare insuportabila, incurcandu-va jocul, maine o veti putea degrada si transforma intr-o figura secundara care nu mai poate face nici un rau. Iar figura sarmana si draga care, pentru o vreme a parut urmarita in permanenta de ghinion si persecutata de o zodie nefasta, o veti putea transforma in jocul urmator intr-o printesa. Va doresc distractie placuta, domnule.
M-am inchinat adanc si plin de recunostinta inaintea acestui talentat jucator de sah si mi-am varat figurile in buzunar, retragandu-ma prin usa ingusta.
La drept vorbind imi inchipuisem ca, iesind pe coridor, ma voi aseza jos si ma voi juca ore intregi, o vesnicie, cu figurile acelea, dar de indata ce m-am trezit din nou in coridorul luminos, arcuit, al teatrului, m-au captivat alte forte, mai puternice decat mine."

"Ingrozitor, am iesit in goana pe usa afara. Teatrul acesta magic nu era, dupa cate imi dadeam eu seama, un paradis al puritatii, dincolo de fatada lui placuta se ascundeau toate chinurile iadului. O, Doamne, oare nici aici nu exista mantuire?"

"Rasufland usurat, mi-am adus aminte de insciptia careia, la inceputul reprezentatiei teatrale, ii daduse curs cu atata frenezie tanarul acela frumos, anume urmatoarea inscriptie:

TOATE FETELE SUNT ALE TALE

si mi se paru, dupa toate cate se intamplasera, ca in definitiv nu merita sa-ti doresti nimic altceva decat asta. Am intrat, inveselit ca voi scapa de blestemata lume a lupilor."

"Mi-a fost dat sa traiesc multe lucruri in micul teatru al lui Pablo, dar nici a mia parte dintre ele nu poate fi redata prin cuvinte. Mi-a fost dat sa gust din plin dragostea, fericirea, voluptatea, dar si ratacirea si suferinta, in gradina mea inflorea acum, la ceasul acesta fermecat, de vis, toata iubirea pe care o pierdusem in viata, aducandu-mi flori gingase, caste, flori patimase, inflacarate, flori intunecate care se ofileau repede, vuluptati fulgeratoare, reverii adanci, melancolii incandescente, moarte infricosata, renastere radioasa. (...) S-au intamplat multe lucruri, am jucat multe jocuri, dar cuvintele nu le pot reda in nici un chip.
Din infinitul torent al ispitelor, al viciilor, al complicatiilor, ieseam din nou la suprafata, calm, tacut, inarmat, incarcat de cunostinte, intelept, cu o experienta profunda, maturizat pentru Hermina. Ea, Hermina, aparea ca ultima figura in mitologia mea plina de personaje, ca ULTIMUL NUME DINTR-UN SIR INFINIT, mi-am recapatat de indata luciditatea si am pus capat basmului iubirii, pentru ca nu vroiam sa ma intalnesc cu ea aici, in clarobscurul unei oglinzi fermecate, ei nu-i apartinea numai una dintre piesele jocului meu de sah, ci intregul Henry. O, acum imi voi modifica jocul figurilor mele in asa fel incat totul sa aiba legatura cu ea si sa ma poarte spre implinire."

Herman Hesse, Lupul de Stepa

Pentru ca ma fascineaza tot mai mult aceasta idee a Teatrului Magic de Oglinzi, dar si gandul ca Pacaliciul se transforma in Hermes Trismegistus (~Hermina )

Ce as mai adauga? Doar faptul ca Tratatul despre Lupul de Stepa (pe care il gasiti in carte) este...

NUMAI PENTRU NEBUNI! :)))))

Daca m-am facut inteleasa, Noapte Buna! Daca nu, cititi-l pe HESSE, poate o sa intelegi mai bine: " din aceasta categorie fac parte mai ales artistii. In toti acesti oameni salasluiesc laolalta, intr-o imbinare si intrepatrundere dusmanoasa si haotica, cate doua suflete, cate doua fiinte, dumnezeiescul si diabolicul, capacitatea de a fi fericiti si aceea de a suferi. Si oamenii acestia, care duc o viata plina de neliniste, traiesc uneori, in rarele lor momente de fericire, sentimente atat de puternice si de o fericire mai presus de cuvinte, spuma fericirii de o clipa se ridica uneori pana la culmi inalte si stralucitoare, trecand dincolo de marea suferintei, asa incat stralucirea efemara a unei asemenea fericiri se rasfrange si asupra celorlalti, fermecandu-i. (...) Prin oameni de acest gen a incoltit ideea periculoasa si nspaimantatoare ca, probabil, intreaga existenta a omenirii nu ar fi decat o eroare fatala, o progenitura frenetica si nereusita a mumei primordiale, o salbateca si infioratoare tentativa esuata a naturii. Tot printre ei s-a nascut insa si ideea contrara , dupca care s-ar putea ca omul sa nu fie doar un animal cat de cat rational, ci si o odrasla a zeilor, sortita nemuririi."

Cine m-a convins pe mine in urma cu cativa ani sa-l citesc pe Hesse? Cel mai puternic Trickster intalnit pana la ora asta!!! :) Daca vreti sa aflati mai multe despre cine e acest Pacalici in viata voastra, dati un click pe TRICKSTER!!! :)

Asa ca... cititi "Lupul de Stepa"- HERMANN Hesse !!! si, pentru o intelegere mai clara, cititi si Steppenwolf- The "Genius of Suffering"