Intr-o seara de toamna, ceata groasa invaluia aproape in intregime raul Saitama. Un calugar si un tanar novice se pregateau sa-l traverseze cu o barca usoara. Valurile erau galbene si tumultoase si incepuse sa bata un vant puternic.- Maestre, stiu foarte bine ca suntem asteptati la manastirea din Rishiko, dar n-ar fi mai prudent sa amanam vizita pe maine? Am putea manca o mana de orez si am dormi in ramurisul acela inalt pe care il zaresc acolo.
- ...
Maestrul pastra tacerea. Atunci Kasuku s-a resemnat, a urcat in barca si a inceput sa vasleasca. Malul celalalt se zarea doar ca o linie intunecata pierduta in ceata.
- Maestre, raul e lat si vantul care bate ne impiedica sa inaintam dupa cum dorim.
- ...
Au trecut zece minute, care i-au parut o ora tanarului Kasuku. Vaslea in tacere, cu inima ingrijorata.
Deodata a lasat vaslele, si-a indreptat spatele si a ridicat mana:
- Maestre! Maestre! Priveste acea barca ivindu-se din ceata. Vine direct spre noi.
- ...
- Maestre, se va ciocni de noi, ne va sparge barca si ne vom duce la fund. Hei, luntrasule! O, o, luntrasule! Daca as pune mana pe el, i-as trage una cu bastonul ca sa-i piara pofta de a mai pune in pericol niste oameni sfinti ca noi...
- ...
- Maestre, uite cum se apropie barca, se va infige in noi cu prora ei ascutita. Acum il zaresc pe luntras. Caraciul asasin doarme nepasator!
- ...
- Maestre! Barca este aproape! Pe Brahma! Blestemat sa fie acest luntras criminal, fie ca ciclul renasterilor sale sa se intinda pe un milion de ani, sa fie cal, hiena, sobolan, plosnita...
In momentul ciocnirii, un val salvator sau o miscare abila a maestrului a indepartat pericolul, si cele doua barci, neatinse, si-au continuat drumul.
- Ai vazut ce era in barca, Kasuku? a intrebat calugarul zen.
- Da, maestre, forma care mi se paruse a fi un om era un sac cu grane.
- Spune-mi, Kasuku, impotriva cui te-ai maniat?
"Cele mai frumoase povestiri zen"- Henri Brunel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu