Je veux- I want

"Give me a suite at the Ritz hotel, I don't want that

Chanel's jewellery, I don't want that

Give me a limo, what would I do with it?

Offer me staff, what would I do with it?

A mansion in Neufchatel, it's not for me

Offer me the Eiffel tower, what would I do with it?

I want love, joy, good spirit

It's not your money that will make me happy

I want to die with a hand on my heart

Let's go together, let's discover my freedom,

Forget all your prejudice, welcome to my reality

I'm fed up with your good manners, it's too much for me

I eat with my hands, I'm like that

I speak loud and I'm direct, sorry

Let's end the hypocrisy, I'm out of it

I'm tired of double-talks

Look at me, I'm not even mad at you, I'm just like that

I want love, joy, good spirit

It's not your money that will make me happy

I want to die with a hand on my heart

Let's go together, let's discover my freedom,

Forget all your prejudice, welcome to my reality" Zaz

From: http://lyricstranslate.com

http://www.youtube.com/watch?v=dVaZZRo0LN8&feature=related

Rugaminte

Stiti careva unde as putea gasi o subtitrare pentru filmul lui Wajda- "Kronika wypadków miłosnych" (A Chronicle of Amorous Incidents) ? Am cautat pe net, dar nu gasesc... :(

Noaptea Strigoilor

PHOTO: vi.sualize.us

"Si la noapte ma prefac in priculici
vin la patul tau, si ochii mi-or luci ca la pisici
si-am sa-ti beau pahar de sange, surioara-n dinti ti-o duc
Capacaun ma fac la noapte, de picior sa te apuc." Peer Gynt, IBSEN

"Aparitia celor doi sfinti-mosi, Mos Andrei si Mos Nicolae, inceputul iernii si punerea in miscare a haitelor de lupi sunt semne evidente de imbatranire si degradare a timpului calendaristic. Ordinea se deterioreaza neincetat, ajungand in noaptea de 29 spre 30 noiembrie, in Noaptea Strigoilor, la starea simbolica de haos, cea de dinaintea creatiei."

Sfantul Andrei- Traditii, obiceiuri si superstitii



Si daca trece noaptea asta, vine si zapada, da?!? Ca strigoii, vircolacii si capcaunii nu prea sunt pe gustul sufletului meu de elf! Sa aveti o noapte linistita si cu incredere!

Acatistul Sf. Apostol Andrei

Sfantul Andrei este socotit inceput de iarna, numindu-se din aceasta cauza "Andrei-de-iarna"

Очи Черные

Am gasit traducerea... !!!

The Emotion of Fear

"VREAU SA-TI DAU UN SECRET! Ia-l ca pe o provizie pentru drum: cand ii adresezi o cerere Dunezeului tau, sa stii ca este in chiar acel moment acordata. In chiar acel moment. Singura dificultate e sa accepti acest lucru. Ai incredere, dar nu astepta nimic de la capul tau, caci el nu vede nimic, nu intelege nimic, e prea ocupat sa pretinda raspunsuri, sa ceara dovezi. Nu astepta. Rugamintea ta de-abia rostita actioneaza astfel ca si cand ar fi deja implinita, - caci e deja implinita, chiar daca tie ti se pare ca nu vezi niciun semn despre asta."

"Uita-ti fricile, uita-ti parerile. Simte lucrurile si lasa-le sa intre. Primeste tot, nu te gandi."

"Nu trebuie sa te inchizi in asteptare. Nimic nu vine cane e asteptat, de altfel ce-ar fi putut veni? TOTUL E INTOTDEAUNA ACOLO! E suficient sa deschizi si sa captezi, asta e!"

"Un razboinic nu se plange niciodata, Luis. El stie ca nu are nicio sansa sa invinga daca nu-si asuma riscul de pierde totul."

"Lucrurile si oamenii care iti incruciseaza drumul nu vin degeaba, Luis. Acesta e secretul primei pene a vulturului."

"Daca te-as putea dezbraca de ceea ce te impovareaza, cat de frumos ai fi! Dar nu pot, nu sunt vantul. El singur stie sa disperseze ceturile!"

Henri Gougard, "Cele sapte pene ale vulturului"

Si Hams Si Regretel

A ajuns la mine una dintre cele mai frumoase carti: Matei Florian- "Si Hams Si Regretel"... "un intreg univers fantast, populat cu o legiune de pitici din ceata colorata. In fruntea acestei legiuni, un nou cuplu se pregateste sa intre in galeria indragostitilor legendari: Si Hams Si Regretel (atentie, e vorba de un singur nume si un singur personaj!) si minunata sa Tristina. Aventurile lor in lumea "picioarelor pare" , oameni- adulti- in- toata- firea, nu curg insa, asa cum te-ai astepta de la asemenea figuri de basm, vesel si clinchetitor. Fapturile de vazduh, chiar peltice sau corcite cu spiridusi, trec si ele prin suferinte adevarate si tragedii. Ca si oamenii pe langa care plutesc..."

Si un fragment care pe mine, pare-se, nu ma lasa sa adorm... " Regretel nu are ce cauta unde esti tu acum, iar eu sunt dator sa raman cu el atata timp cat vom avea nevoie unul de altul, atata timp cat lumina lui blanda ma va linisti dupa orice cosmar, iar firele mele incalcite din crestetul capului ii vor mai fi de folos la ceva. Dormi, nu-ti fa griji pentru mine, am sa-ti scriu si asa (...) totul e sa te simt ca esti, apoi si spatele tau poate tresari daca e atins cu degetele usor, usor, cu sfiala nerabdatoare, apoi pielea ta ascunde atatea alunite pierdute, incat ar fi pacat sa nu fie trezite la viata, chemate sa se infioare, sa respire, sa se dezmierde cu buricele degetelor (...) Dormi. E numai vina mea ca eu nu pot face asta,ca sunt inspaimantat sa inchid ochii la gandul ca te voi visa iarasi, crede-ma, n-ai vrea sa afli ce se intampla in visele alea, probabil ca te-ar infricosa si pe tine, probabil ca nu ti-ai mai dori sa-mi citesti scrisorile, asa ca mai bine n-am sa spun nimic, Regretel e singurul care ma intelege, de asta am atata nevoie de el..."

Cum a ajuns cartea asta la mine? Stiu, mi-a daruit-o cineva, spunea ca e pentru mine... si totusi...!!! As incheia cu asta, chiar daca inca nu e ora 5...

"A fost odata, alaltaieri, pe la ora 5, o liniste care m-a facut sa plang."

Iar cad in mine...

Hahaha!!! Probabil de asta ne-am intalnit ... :)))

NU POTI SA ADORMI PANA NU STII CA TOTI SUNT BINE! - Robert De Niro

Prietenul De Niro

Azi- noapte i-am rapit lui De Niro un autograf... :) m-a intrebat ce as dori sa-mi scrie, iar eu i-am raspuns ca mi-ar placea sa fie un gand de-al lui pentru mine, orice, doar sa fie al lui. Si atunci, plin de subtilitate, domnul actor a scris: "this is my thought for you, Maria"- apoi m-a privit intens iar apoi mi-a intins foicica :) Ne-am plimbat o vreme prin diverse locuri, am discutat tot felul de lucruri, dar ce a ramas din tot acest vis a fost, desigur, felul in care m-a privit, dupa ce mi-a oferit 'autograful' sau. Asadar, in aceasta seara, doamnelor si domnilor, prietenul Robert De Niro! Pfua, ce de intamplari in sufletul si visul meu... ... ... :)))

Nobilul Samurai

"Intr-o frumoasa zi de vara, un samurai nobil, usor de recunoscut dupa coada lui de razboinic, mansetele metalice, platosa din patru bucati si cele doua sabii traditionale,a intrat cu un pas hotarat si calm intr-un han modest de tara. Ne aflam in secolul al XIV-lea, intr-un sat din marea insula Honshu. Un nor de insecte zbarnaia in aerul fierbinte.

*
Samuraiul s-a asezat si a comandat o mancare cu orez. Si-a desfacut partea de sus a platosei si a asezat jos cu precautie si respect cele doua sabii. Era singurul calator din han. Manca, ducand betisoarele la gura, cu gesturi armonioase si precise. In acel moment, s-au auzit hohote de ras. Trei ronini, razboinici vagabonzi, fara stapan daymio, mai mult banditi de drumul mare decat samurai adevarati, au intrat in sala. Nou- venitii s-au adresat cu grosolanie hangiului, cerand sake, si s-au asezat imbrancindu-se. Sabiile lor scanteiau. Deodata, unul dintre ei l-a zarit pe samuraiul tacut, care manca linistit, precum si cele doua sabii splendide asezate alaturi de el. Banditul le-a facut imediat semn tovarasilor sai. Roninii au schimbat o privire si s-au consultat cu glas scazut. Samuraiul era singur si nu banuia nimic. Hangiul, care nu se ocupa cu indeletnicirea armelor, nu conta. Erau trei. Au dus mana la garda sabiilor, gata de atac. In acel moment, samuraiul nobil a ridicat neglijent betisorul, pe care il tinea in mana dreapta si, cu un gest taios, precis si fulgerator- "Clac, clac, clac!"- a doborat trei muste care ii bazaiau la ureche. Dupa care a continuat sa manance linistit, fara sa ridice nasul din farfurie. Cei trei ronini au lasat trei monede de cupru pe masa si au parasit hanul in tacere.

*
Cand un adept al zenului, un invatat, este eliberat de dorinta, de vanitate, de teama, cand "eul" sau dispare, cand este deschis infinitului Atma inlauntrul sau, atunci poate sa invinga fara sabie, fara lupta."

Henri Brunel, "Cele mai frumoase povestiri zen"

Your Secret

Pentru ca ma tot intreba lumea de unde am acumulat atata putere... Raspunsul e aici! :) Si, de fapt, nici nu e atat de greu... cu conditia sa nu risipim aceste energii in lucruri lipsite de insemnatate. Care ar fi aceste lucruri, ramane sa descoperiti fiecare... Noapte buna tuturor si un zambet mare!

Your secret from Jean-Sebastien Monzani on Vimeo.

A, si sa nu uitam: de nu vom fi precum copiii, nu vom intra in Imparatia Cerurilor! :)

Сон (Son) - Dream

Pentru ca mi-a recomandat-o You Tube, o dau mai departe...
Cum stiu rusii astia sa scuture adancul din mine...

Promisiune

Promit sa nu mai imi pun singura piedici si sa las ca fiecare drum sa-si urmeze cursul sau firesc, oricare ar fi el. Daca tot sunt patru pesti in mine, promit, mai ales, sa-mi dau voie sa curg. Fir-ar sa fie...!!! Poate ca totusi, s-a rupt blestemul de o mie de ani... asa ca, am o dedicatie pentru mine si pentru TOATE oglinzile mele... Acuma chiar ca Noapte Buna!

The Book Quiz

You're A Prayer for Owen Meany!

by John Irving

Despite humble and perhaps literally small beginnings, you inspire
faith in almost everyone you know. You are an agent of higher powers, and you manifest
this fact in mysterious and loud ways. A sense of destiny pervades your every waking
moment, and you prepare with great detail for destiny fulfilled. When you speak, IT
SOUNDS LIKE THIS!

Take the Book Quiz
at the Blue Pyramid.

Daca mai vrea careva sa se joace... :)) Noapte buna, copii!

http://bluepyramid.org/ia/bquiz.htm

Ochi de Caine Albastru- G. G. Marquez

As vrea sa am inspiratia potrivita spre a va convinge sa cititi aceasta nuvela. Mi-am sacrificat cateva minute bune din existenta pentru a o posta in intregime aici :) Dar, pana la urma, va ajunge doar acolo unde trebuie sa ajunga! Lectura placuta!!!

"Atunci m-a privit. Credeam ca ma privea pentru intaia oara. Dar apoi, cand s-a intors ocolind sfesnicul, iar eu ii simteam mai departe pe umar, in spatele meu, privirea alunecoasa si grea, am inteles ca eu eram cel care o privea pentru intaia oara. Am aprins o tigara. Am tras in piept fumul aspru si tare, inainte de a face sa se invarteasca scaunul, tinandu-l in echilibru pe unul din picioarele dinapoi. Dupa o clipa am vazut-o acolo, asa cum statuse in toate noptile, dreapta langa sfesnic, privindu-ma. Pret de cateva minute n-am facut altceva decat sa ne privim. Eu o priveam stand pe scaun, tinandu-l in echilibru pe unul din picioarele dinapoi. Ea, dreapta, cu o mana lunga si nemiscata pe sfesnic, privindu-ma. Ii vedeam pleoapele luminate ca in fiecare noapte. Atunci mi-am amintit de cuvintele dintotdeauna si le-am rostit: "Ochi de caine albastru." Ea mi-a raspuns fara sa-si ia mana de pe sfesnic: "Asa. N-o sa mai uitam niciodata." Iesi din cercul de lumina suspinand: "Ochi de caine albastru. Am scris cuvintele astea peste tot."

Am vazut-o indreptandu-se spre masuta de toaleta. Am vazut-o aparand in oglinda rotunda, privindu-ma acum, la capatul unui dus si intors al luminii socotite matematic. Am vazut-o cum nu-si mai lua de la mine ochii mari de cenusa aprinsa: cum ma privea pe cand isi deschidea pudriera incrustata cu sidef trandafiriu. Am vazut-o cum isi pudra nasul. Cand termina, inchise pudriera, se ridica iar in picioare si se indrepta din nou spre sfesnic, spunand: " Mi-e teama ca o sa viseze cineva camera asta si o sa-mi rascoleasca lucrurile"; si intinse deasupra flacarii aceeasi mana lunga si tremuratoare pe care si-o incalzise inainte de a se aseza la oglinda. Si zise: "Nu ti-e frig?" Iar eu am spus: "Uneori". Ea a mai zis: "Trebuie sa-ti fie acum." Si atunci am inteles de ce trebuie sa stau singur pe scaun. Frigul imi dadea certitudinea singuratatii mele. "Acum imi este- am spus. Si e ciudat, pentru ca noaptea e blanda. Poate mi s-a rasucit cearceaful." Ea nu raspunse. Se indrepta spre oglinda, si eu m-am invartit iar cu scaunul, ca sa ma intorc cu spatele la ea. Fara s-o vad, stiam ce face. Stiam ca se asezase din nou in fata oglinzii, vazandu-mi spinarea, care avusese timp sa ajunga pana in strafundul oglinzii si sa-i atraga privirea, care si ea avusese exact atata timp cat ii trebuia ca sa ajunga in strafund si sa se intoarca - mai inainte ca mana sa aiba timp sa schiteze o a doua miscare- pana la buzele pe care si le daduse cu ruj, cand ridicase prima oara mana in fata oglinzii. Vedeam inainte peretele neted si fara tablouri. Peretele neted parea o alta oglinda oarba, unde n-o vedeam- era asezata in spatele meu-, dar mi-o imaginam unde ar fi stat daca in locul peretelui s-ar fi aflat o oglinda. "Te vad", i-am spus. Si am vazut pe perete de parca ea si-ar fi ridicat ochii si m-ar fi vazut stand pe scaun cu spatele la ea, in strafundul oglinzii, cu fata intoarsa spre perete. Am vazut-o apoi coborandu-si pleoapele, inca o data, si ramanand cu ochii atintiti spre bluza de pe ea, fara o vorba. I-am spus iar: "Te vad." Si ea isi desprinse ochii de pe bluza. "Nu-i cu putinta" spuse. Am intrebat-o de ce. Iar ea, cu ochii plecati din nou spre bluza: "Fiindca stai cu fata la perete." Atunci m-am invartit cu scaunul. Aveam tigara in gura. Cand am ajuns in fata oglinzii, ea se afla tot langa sfesnic. ACum isi tinea mainile deschise deasupra flacarii, ca doua aripi de gaina desfacute, parjolindu-se, iar chipul ii era umbrit de propriile degete. "Cred ca o sa racesc- spuse. Pesemne ca orasul asta-i inghetat." Isi intoarse chipul in profil, si pielea-i de arama dogorata se intrista pe neasteptate. "Fa ceva ca sa nu racesti" i-am spus. Si ea incepu sa se dezbrace, lepadandu-si mai intai bluza. I-am spus: "sa ma intorc la perete". Ea raspunse: "Nu. Ai sa ma vezi oricum, asa cum m-ai vazut cand erai cu spatele". Abia-si sfarsise vorba, si deja se afla aproape goala, cu flacara prelangandu-se pe pielea-i aramie. "Mereu am tot vrut sa te vad asa, cu pielea de pe pantece adancita, de parca ai fi facuta din metal." Si, mai inainte de a-mi da seama ca vorbele mele pareau de prisos in fata goliciunii ei, ramase nemiscata, incalzindu-se la lumina sfesnicului, si spuse: "Uneori cred ca sunt de metal". Pastra o clipa de tacere. Pozitia mainilor ei deasupra flacarii se schimba usurel. I-am zis: "Uneori, in alte vise, am crezut ca nu esti altceva decat o statuie de bronz de prin vreun colt de muzeu. Poate de asta ti-e frig". Iar ea spuse: "Cateodata, cand dorm pe partea inimii, simt cum pielea mi se aspreste, simt cum trupul mi se goleste si pielea mi se face ca o foita de metal. Atunci, cand sangele imi zvacneste inlauntru, simt de parca cineva mi-ar bate cu degetele in pantece si-mi aud sunetul de arama in pat. De parca-as fi asa cum spui tu: din metal laminat." Se apropie si mai mult de sfesnic. "Mi-ar fi placut sa te aud", i-am spus. Iar ea zise: "Daca o sa ne intalnim vreodata, pune-ti urechea in dreptul coastelor mele, cand dorm pe partea stanga, si ai sa mai auzi sunand. Totdeauna mi-am dorit s-o faci, odata si odata." Am auzit-o respirand adanc pe cand vorbea. Si mai spuse ca ani in sir nu facuse nimic altceva decat asta. Viata ei era menita sa ma intalneasca in realitate, cu ajutorul acestor cuvinte de recunoastere: "Ochi de caine albastru". Si pe strada le rostea cu voce tare, caci acesta era un fel de a-i vorbi singurei fiinte de pe lume care ar fi putut sa le-nteleaga: "Eu sunt cea care-ti apare in vis noapte de noapte si-ti spune ochi de caine albastru". Si mai spuse ca se ducea prin restaurante si le zicea chelnerilor, inainte de a da comanda: "Ochi de caine albastru". Dar chelnerii ii faceau o plecaciune respectuoasa, fara sa-si poata aminti vreodata ca ar fi spus asa ceva in visele lor. Scria apoi pe servetele si zgaria cu cutitul pe lustrul meselor: "Ochi de caine albastru." Si pe geamurile aburite de prin hoteluri, gari si cladiri publice, scria cu degetul aratator: "Ochi de caine albastru". Povesti ca odata nimeri intr-o drogherie si dadu peste acelasi miros pe care il simtise in camera ei, intr-o noapte, dupa ce ma visase. "Trebuie sa fie pe-aproape", se gandi, vazand pardoseala curata si noua a drogheriei. Se apropie atunci de vanzator si-i zise: "Visez mereu un barbat care-mi spune Ochi de caine albastru. Si spuse ca vanzatorul o privise in ochi si-i zisese: "De fapt, domnisoara, dumneata ai astfel de ochi" Si ea adaugase: "Trebuie sa-l intalnesc pe barbatul care-mi spune in vis lucrurile astea." Si vanzatorul izbucni in ras si se misca in spatele tejghelei. Ea privea mai departe pardoseala curata si simtea mirosul. Isi deschisese geanta si ingenunche si scrise pe pardoseala, cu litere mari, rosii, cu rujul de buze: "Ochi de caine albastru". Vanzatorul veni langa ea. Ii zise: "Domnisoara, ai murdarit pardoseala". Ii dadu o carpa uda, spunandu-i: "Acum sterge-o". Si ea mai povesti, stand inca langa sfesnic, ca-si petrecuse toata dupa-masa ingenuncheata, frecand pardoseala si spunand: "Ochi de caine albastru", pana cand lumea se stransese la usa, zicand ca e nebuna.
Cand termina de vorbit, eu stateam tot in ungher, pe scaun, tinandu-l in echilibru. "In fiecare zi ma straduiesc sa-mi aduc aminte cuvintele cu care trebuie sa te intalnesc, i-am spus. Acum cred ca pana maine n-o sa le uit. Totusi, mereu spun asa si, cand ma trezesc, mereu uit cuvintele cu care pot sa te intalnesc." Atunci zise: "Chiar tu le-ai nascocit, inca din prima zi". Iar eu i-am raspuns: "Le-am nascocit pentru ca ti-am vazut ochii de scrum. Dar nu mi le amintesc niciodata a doua zi". Si ea, cu pumnii stransi langa sfesnic, trase adanc aer in piept: "De-as putea macar sa-mi amintesc in ce oras am scris cuvintele astea".
Dintii marunti ii stralucira in bataia flacarii. "As vrea sa te ating acum", am spus. Ea-si ridica fata, pana atunci plecata fiindca privea lumina, isi ridica privirea arzatoare, dogorind, ca ea, ca mainile ei: iar eu am simtit ca m-a vazut in intuneric, stand in ungher si leganandu-ma cu scaunul. "Nu mi-ai spus-o niciodata", zise. "Acum ti-o spun si e adevarat", i-am spus. De dupa sfesnic, imi ceru o tigara. Chistocul imi disparuse printre degete. Uitasem ca fumam. Spuse: "u stiu de ce nu-mi pot aminti unde am scris cuvintele". Iar eu i-am raspuns: "Cum nici eu nu stiu de ce n-o sa mi le pot aminti maine". Si ea spuse, trista: "Nu. Uneori cred ca si asta a fost tot in vis". M-am ridicat in picioare si m-am indreptat spre sfesnic. Ea era putin mai inalta, si eu mergeam mai departe, cu tigarile si chibriturile in mana, fara sa trec de sfesnic. I-am intins tigara. Ea o strivi in gura si se inclina pentru a o apropia de flacara, inainte ca eu sa apuc sa aprind chibritul: "In vreun oras din lume trebuie sa stea scrise, pe toate zidurile, cuvintele astea: Ochi de caine albastru, am spus. Daca maine mi le-as aminti, as porni sa te caut". Ea-si ridica din nou capul, si acum avea tigara aprinsa intre buze. "Ochi de caine albastru", suspina, aducandu-si aminte, cu tigara atarnandu-i spre barbie si cu un ochi pe jumatate inchis. Apoi trase fumul in piept, cu tigara intre degete, si exclama: "Acum e altceva. Incep sa ma incalzesc." Rosti asta cu glas cald si sfios, de parca n-ar fi vorbit, de fapt, ci ar fi scris cuvintele pe o hartie si ar fi apropiat hartia de flacara pe cand eu citeam: "Incep- si ea ar fi tinut mai departe foaia intre degetul mare si aratator, intorcand-o, in vreme ce ardea si eu terminam de citit... sa ma incalzesc", mai inainte ca foaia sa arda de tot si sa cada pe podea zbarcita, imputinata, prefacuta, in scrum usor. "Asa e mai bine, am spus. Uneori mi-e teama sa te vad astfel. Tremurand langa sfesnic."
Ne vedem de cativa ani. Uneori, cand eram impreuna, cineva de afara scapa pe jos o lingurita si ne trezeam. Incetul cu incetul am ajuns sa intelegem ca prietenia noastra era subordonata lucrurilor si evenimentelor celor mai simple. Intalnirile noastre sfarseau mereu asa, cu o lingurita ce cadea in zori.
Acum, langa sfesnic, ma privea. Eu imi aminteam ca si inainte ma privise astfel, din visul acela indepartat in care rotisem scaunul pe picioarele dinapoi si ma pomenisem fata in fata cu o necunoascuta cu ochii cenusii. In visul acela am intrebat-o pentru prima oara: "Cine esti?" Si ea mi-a raspuns: "Nu-mi amintesc". I-am spus atunci: "Dar cred ca ne-am vazut inainte". Si ea zise, nepasatoare: "Cred ca o data te-am visat, am visat chiar camera asta". Iar eu i-am spus: "Asa-i. Incep sa-mi aduc aminte". Si ea mai spuse: "Ce curios! Precis ne-am mai intalnit in alte vise."
Trase de doua ori din tigara. Eu stateam tot in picioare in fata sfesnicului si deodata am ramas cu ochii la ea. Am privit-o din cap pana in picioare si era inca aramie; dar nu mai parea de metal dur si rece, ci de arama galbena, moala, supla. "As vrea sa te ating", i-am spus inca o data. Iar ea raspunse: "Ai strica totul". Eu am adaugat: "Acum nu mai conteaza. Ar fi de-ajuns sa intoarcem perna pe partea cealalta ca sa ne intalnim din nou". Si i-am intins mana pe deasupra sfesnicului. Ea nu se clinti. "Ai strica totul, spuse iar, mai inainte ca eu s-o pot atinge. Daca te intorci prin spatele sfesnicului, poate ne vom trezi speriati, in cine stie ce parte a lumii." Eu am insistat, insa: "Nu mai conteaza". Si ea spuse: "Daca am intoarce perna, ne-am intalni din nou. Dar tu, cand ai sa te trezesti, vei fi uitat totul." Am facut cativa pasi spre ungher. Ea ramase in urma, incalzindu-si mainile la flacara. N-am apucat sa ajung la scaun cand am auzit-o spunand in spatele meu: "Cand ma trezesc la miezul noptii, ma rasucesc in pat de pe o parte pe alta, cu marginile pernei arzandu-mi obrazul, si repetand pana-n zori: "Ochi de caine albastru."

Am ramas cu fata la perete. "Se face ziua, am spus fara s-o privesc. Cand a batut de doua, eram treaz, si de atunci a trecut mult." M-am indreptat spre usa. Cand pusesem deja mana pe clanta, i-am auzit vocea egala, neschimbata: "Nu deshide usa, spuse. Coridorul e plin de vise intortocheate". Iar eu -am zis: "Cum de stii?" Mi-a raspuns: "Pentru ca acum o clipa am fost acolo si-a trebuit sa ma intorc cand m-am pomenit dormind pe partea inimii". Tineam usa intredeschisa. Am mai miscat-o putin, si o adiere rece si gingasa imi aduse un miros reavan de pamant vegetal, de camp umed. Ea vorbi din nou. M-am intors, deschizand inca putin usa, ale carei balamale nu faceau nici un zgomot, si i-am spus: "Cred ca nu-i nici un coridor pe aici. Simt miros de camp". Iar ea, parca de departe, imi zise: "Stiu asta mai bine ca tine. Dar acolo, afara, e o femeie care viseaza campul". Isi incrucisa bratele peste flacara. Vorbi mai departe: "Este femeia aceea care si-a dorit intotdeauna o casa la tara si n-a putut niciodata sa plece de la oras". Imi aminteam ca femeia imi aparuse intr-un vis anterior, dar stiam, stand asa, cu usa intredeschisa, ca intr-o jumatate de ora trebuia sa cobor la gustarea de dimineata. I-am spus: "oricum, trebuie sa ies de aici ca sa ma trezesc".
Afara vantul falfai din aripi o clipa, apoi de domoli se se auzi respiratia unei femei dormind, care tocmai se intoarse pe partea cealalta, in pat. Vantul de pe camp se opri de tot. Nu se mai simtea nici un miros. "Maine am sa te recunosc dupa asta, am zis. Am sa te recunosc cand am sa vad pe strada o femeie care scrie pe ziduri: Ochi de caine albastru.Iar ea, cu un zambet trist- un zambet cu care deja se incredinta imposibilului, necuprinsului- spuse: "Totusi, ziua n-ai sa-ti aduci aminte de nimic". Si puse din nou mainile pe sfesnic, cu chipul adumbrit de o negura amara: "Esti singurul om care, cand se trezeste, nu-si mai aminteste nimic din ce a visat".

G. G. Marquez, 1950

GAND

"Inima
fii simpla ca moartea
Lucrurile simple nu se pot dovedi
si sunt atatia morti in jur..."

Nichita Stanescu

in gand u rat

a venit ingerul senin la mine
m-a intrebat:
ce mai pui la cale, toanto?
am zambit incurcat
mi-a atins cu degete de arama
fruntea
apoi a plecat
ingandurat

sa fie iarna

"Cum roade visul firea cea aeve Cu fiecare noapte mai adânc, Mânând în turme zei, meandri, eve Şi cavaleri cu lire la oblânc, Cum se lipesc cu toţii de oglindă Să treacă dincolo cât mai curând, Cum creşte jalea-n tagma suferindă A chipurilor în amurg plăpând, Cum nasc apoi năluci în cavalcade Gonind uşor spre porturi sidefii, Spre specii calde, populând estrade La circul interzis pentru cei vii. Nu mă lăsa, de umeri mă cuprinde, Şopteşte-mi vorbe clare, să-nţeleg, Ori şuieră preziceri şi colinde Să fie iarnă pentr-un ev întreg" - Leonid Dimov

de sete si de ler

... se gandeste cineva intens la mine, fiindca dintr-o data miscarile nu-mi mai apartin. Fiecare gest al meu e gandul sau despre mine, de parca ar sadi in pamantul fiintei hipnotice mutari de sah, fermecate... Simt cum ma priveste cineva de departe, de parca m-ar privi un ochi aprig de jad dintr-un continent indepartat. Imi mangaie seara, inainte de culcare, tamplele agitate, ma priveste candid dimineata cand amestec in cafeaua cu lapte, imi asculta atent pulsul, mai ales cand imi reazem, obosita, trupul de cer ... va spun eu sigur ca se gandeste cineva la mine, cineva de departe, altfel nu mi-ar fi dintr-o data atat de sete si de ler...

My Maria

"cai, preerie, libertate si o Maria rupta din fotografiile din epoca lui Pancho Villa" ... zice undeva Alecu Racoviceanu ... :)

Simbologia Viselor- Leul

"Peste tot si totdeauna, leul se regaseste in heraldica, asociat curajului si nobletei. In antichitate, leul era simbolul fortei si vigilentei intrucat se credea ca doarme cu ochii deschisi. ( :)))))

Leul era consacrat lui Hefaistos- Vulcan, zeul focului care transforma metalele si ale carui serbari se celebrau in caldura torida a lunii august.

Rhea- Cibele, sotia lui Cronos- Saturn si mama a marilor zei din Olimp, era Magna Mater numita "mama buna si mama zeilor" Carul ei era tras de lei "pentru a arata ca nimeni nu este atat de salbatic incat sa nu poata fi imblanzit de iubire."

In alchimie, leul, "animal ardent", este emblema Diavolului si reprezinta pericolul de a fi inghitit de inconstient. El este aspectul primejdios al Primei Materia care vrea totul imediat. Aurul este numit "leul rosu" si, in Evul Mediu, numeroase imagini reprezinta un intelept care mediteaza sau un alchimist care lucreaza cu un leu docil culcat la picioarele lui (dominarea "ardorii" nechibzuite, echilibrul, seninatatea).

Dar alchimia cunoaste, in egala masura, "leul verde" care- afirma Jung- este expresia "fortelor salbatice, neinfranate, masculine, patrunse fie de spiritus mercurialis (spiritul mercurial), fie de o forma de mercurius, tinand cont de natura fizica. *

In Tarot, cartea a XI-a, - Forta- reprezinta o femeie tinand un leu de falci pentru a-l impiedica s-o inghita. Imaginarul popular crestin reia acelasi motiv pentru a desemna curajul. In ambele cazuri, Intelepciunea- Femeia- il supune pe leu, adica aviditatea neinfranata de putere, dar nu-l omoara, intrucat, refulate fiind, aceste forte magnifice pot fi canalizate spre un tel creator.

Sa remarcam, in sfarsit, in Evanghelia dupa Toma, aceastra frumoasa ilustrare a ambivalentei imaginii leului: "Fericit este acel leu pe care omul il va manca si astfel leul se va preface in om. Dar blestemat este omul pe care leul il va manca si astfel leul se va preface in om."

In vise

Ca toate animalele salbatice, leul semnaleaza prezenta latenta a afectelor puternice.

(+) Se intampla rar ca leul sa apara in vise sub semnul sau pozitiv. Dar, daca se intampla, el este imaginea fortei si a curajului, deopotriva nobil si lipsit de predispozitia spre concesii, expus probelor care conduc la realizarea de sine. El este vointa de putere pusa in slujba procesului de individuatie.
(-) Leul negativ este expresia "energiei vtale nediferentiate si inca neimblanzite", dominate de "senzualitatea cea mai neinfranata."
Leul se poate prezenta ca imagine a vointei de putere a eului, care sa se exercite asupra ansamblului lumii interioare sau sa alerge dupa prestigiu in lumea exterioara.
Leul poate evoca dorinta de atotputernicie, sexualitatea nestavilita, sau racnetul, uneori demential, in fata obstacolelor, a contrazicerilor, a dezaprobarii si a criticii. Un asemenea leu, care nu suporta sa-si recunoasca greselile, manifesta o tendinta sigura spre paranoia. "

din Jacques de la Rocheterie, Simbologia Viselor

* sa ne amintim ca acel mercurius al alchimistilor este substanta transformanta secreta dar, in acelasi timp, "spiritul" care se afla in toate creaturile vii.

Frumooos vis... se intampla rar ca leul sa apara in vise sub semnul sau pozitiv, dar... SE INTAMPLA! :)

Ratacirile Fetei Nesabuite

Am trecut astazi scurt pe la Humanitas... cum intru, vad eu la intrare ditamai raftul cu cartile peruanului Llosa si ce aleg din tot raftul acela? Adica, hai sa fim sinceri: ce carte imi face cu ochiul si se lipeste de mana mea? Pai sigur ca da, "Ratacirile fetei nesabuite"... Nu am citit inca nimic de Llosa, stiti de ce? Pentru ca intotdeauna ingadui cartilor sa ma aleaga ele pe mine; si, pana nu ma aleg, consider ca nu a venit momentul potrivit...

... astazi, chiar inainte sa intru in librarie, ratacind printre picurii reci de ploaie, am avut revelatia faptului ca eu de fapt ma intalnesc mereu cu acelasi barbat, numai ca el apare de fiecare data sub un alt nume; dar e mereu acelasi! Si ma gandeam cum e posibil sa fie asa? Sau, de ce simt eu asta exact acum, in clipa asta? Si cum sa fac sa inteleg daca am dreptate sau nu? Si daca am dreptate, ce inseamna asta? In cele din urma intru in librarie, simt cum imi zambeste o anume carte, o iau cu grija de pe raft si citesc:

"In vara anului 1950, Ricardo Somocurcio trece de la pantaloni scurti la pantaloni lungi. Petrecerile se tin lant in cartierul Miraflores din Lima, iar viata este traita in ritm de mambo. Pana cand Ricardo se indragosteste de Lily. Pentru totdeauna. O pierde si o regaseste, mereu sub alt nume, in scenarii variate: Lima burgheza, apoi Parisul revolutionar al anilor '60, Londra hippy din '70, Japonia moderna. El este "baiatul bun", care viseaza sa traiasca la Paris si crede ca intalnirile lor tin de destin. Ea este "fata rea", o aventuriera calculata, care crede ca intalnirile lor tin doar de hazard.

La 70 de ani, Mario Vargas Llosa scrie primul lui adevarat roman de dragoste. Un roman despre bucuria si caznele unei iubiri clandestine urmarite de-a lungul a patru decenii, pe trei continente. Dar si o cronica a lumii postbelice care, asemenea fetei nesabuite, a avut nevoie de mult timp pentru a-si recapata inocenta si pentru a invata sa iubeasca."



"coincidenta este felul lui Dumnezeu de a ramane anonim." Albert Einstein

Arcasii Sagittarius

Daca tot am intrat in aceasta zodie, a venit vremea sa le multumesc sincer si cu tot sufletul acestor "arcasi" care tintesc spre infinit si de la care am invatat si invat enorm in aceasta viata! Nu intamplator ma fascineaza pe mine calea arcului :)

Si, daca ar fi sa o spun pe aia dreapta: NICIUNUL DIN CUVINTELE CARE MA INCONJOARA NU VI SE POTRIVESTE! Sa aveti, asadar, o iarna pe masura frumusetii, inteligentei si farmecului voastru!

Si, ca sa fie completa insemnarea, mai 'furam' cate ceva de la acesti frumosi "arcasi" :

Azteca sin miedo

"Oc ye nechca!.
Cae el pueblo tolteca, ha nacido el guerrero mayor,
Anazasis herencia de Puebla, venerado Xolotl,
Y el Uey Tlatoani, hombre leyenda, del viejo Aztlàn,
Es quien a tomado el orden macro en escencia del Monte Albàn.
Entre luchas y heridas, la gente sin rostro surgiò,
Serpiente Emplumada, dios blanco... oh!
Quetzalcoalt!.. sobre el mar y en la tierra aun vives,
Con la carne del tiempo gritas y gimes,
Desde el centro del ùnico mundo... allì, en Meztliapàn.
Azteca sin miedo, Soy!.. grita el guerrero,
Oh!!! el que nadie ha podido vencer,
Oh!!! ser noble, roja piel,
Grita sin miedo, Mèxica, Mèxica, Mèxica. "



Ascult vantul cum bate si pur si simplu ma tavalesc... in toata seria de coincidente din ultimul timp- cam pe toate directiile- citesc tocmai acum (cand vantul vrea sa-mi sparga usa de la balcon si sa-mi intre in casa- probabil ii place melodia asta :)) :

"Kukulcan, Sarpele cu Pene, zeitatea mezoamericana numita Quetzalcoatl de catre azteci a jucat un rol major in viziunea asupra lumii a civilizatiilor antice din Mexic si a aparut sub multe infatisari, cum ar fi Zeul Vantului prezentat aici... " Carl Johan Calleman

22 a 11-a

M-am trezit astazi cu senzatia clara ca ar fi tare bine daca mi-as aminti pe unde am calatorit noaptea trecuta! Am facut tot felul de exercitii de rememorare... degeaba! Gandul ca nu-mi pot traduce prin imagini aceasta stare de acasa putin de tot m-a intristat. In cele din urma m-am linistit, era o zi prea frumoasa, cu toate ca, pare-se, nimeni nu o iubea. Fie vantul batea prea tare, fie frigul se instalase prea repede, fie soarele se hotarase sa apara prea tarziu dintre nori, fie fie fie... Mie tocmai asta imi placea... vantul nu era unul obisnuit, iar frigul invita, cumva, la trezire...

Am iesit afara, credeam ca in cateva minute vantul ma va lua pe sus si poate voi zbura. Lumea din jur ma privea ciudat, dar desigur, ma obisnuisem de-o vreme si cu asta... cand zambesti in astfel de zile lumii ii e mai usor sa te eticheteze drept nebun sau drogat... in fine! Totul in jur dansa: copacii, pungile, brazii, ziarele, frunzele... numai oamenii pareau sa nu simta nimic si mergeau iar si iar cu ochii in pamant, infrigurati. In cele din urma m-am intors acasa... intre timp primisem urmatorul mesaj:

"...ca tot sustineai tu sus si tare ca unele lucruri ar trebui notate si asamblate peste ani... azi-noapte m-am trezit tocmai la timp sa imi notez, vezi tu, visul aiurit si plin de duble intelesuri.

se facea ca vorbeam cu tine la mine in camera si imi povesteai tu cum unele lucruri sunt mai presus de intelegerea si cunoasterea noastra, apoi ai luat globul pamantesc de pe masa si mi-ai aratat traseul pe care il vei urma in calatoria ta pe lumea asta si era ales astfel incat, dupa spusele tale, vei trece strategic below radar si ca vrei sa ajungi pana in america de sud (la mayasii tai probabil) a carei harta era presarata cu o multime de ozn-uri :)). apoi m-am uitat pe geam si am vazut 2 ozn-uri plutind in departare si m-am speriat un pic, ca tu plecasei si nu stiu cine altcineva le-ar fi putut zice sa isi mute intentiile in alta parte. si deci m-am trezit. :P "

Concluzia ar fi: nu poti scapa de ceea ce trebuie sa afli! Chiar daca ai uitat, se va gasi cineva care sa-ti aduca aminte!!!!!! MULTUMESC!!!!!! Ozn-uri zici? Hmmmm... :))) numa la asta nu m-as fi gandit!!!

Teōtīhuacān= "Locul unde omul devine Zeu"

Teotihuacan from Ramon VILAGINES on Vimeo.

Forever is our Today

"Ingerul s-a uitat posomorat la mine:
- Eu as fi vrut sa fac din tine un om, iar nu un inger. De ce ma dezamagesti?" Nini

Aclimatizare

V-am zis ca mi-e altceva... :))))

Indieni asezandu-si tabara (intr-un teritoriu nou)

Ai gasit un teritoriu nou si trebuie sa te aclimatizezi. Este nevoie sa te adaptezi repede si sa te stabilesti in el. Acest "teritoriu nou" poate fi in domeniul fizic, emotional sau spiritual. Atunci fiecare din noi va simti cum dispare sentimentul de neliniste, caci parea greu sa te relaxezi in acest mediu nou.

A te stabili undeva.

Negativ
A invada teritoriul altei persoane, sau a accepta lucrurile atunci cand ar trebui sa mergi mai departe.

Asadar, ma duc sa mai fac o baita 'magica', daca tot e Luna Albastra astazi... :)

Barca si cei doi Calugari

Intr-o seara de toamna, ceata groasa invaluia aproape in intregime raul Saitama. Un calugar si un tanar novice se pregateau sa-l traverseze cu o barca usoara. Valurile erau galbene si tumultoase si incepuse sa bata un vant puternic.

- Maestre, stiu foarte bine ca suntem asteptati la manastirea din Rishiko, dar n-ar fi mai prudent sa amanam vizita pe maine? Am putea manca o mana de orez si am dormi in ramurisul acela inalt pe care il zaresc acolo.

- ...
Maestrul pastra tacerea. Atunci Kasuku s-a resemnat, a urcat in barca si a inceput sa vasleasca. Malul celalalt se zarea doar ca o linie intunecata pierduta in ceata.
- Maestre, raul e lat si vantul care bate ne impiedica sa inaintam dupa cum dorim.
- ...
Au trecut zece minute, care i-au parut o ora tanarului Kasuku. Vaslea in tacere, cu inima ingrijorata.
Deodata a lasat vaslele, si-a indreptat spatele si a ridicat mana:
- Maestre! Maestre! Priveste acea barca ivindu-se din ceata. Vine direct spre noi.
- ...
- Maestre, se va ciocni de noi, ne va sparge barca si ne vom duce la fund. Hei, luntrasule! O, o, luntrasule! Daca as pune mana pe el, i-as trage una cu bastonul ca sa-i piara pofta de a mai pune in pericol niste oameni sfinti ca noi...
- ...
- Maestre, uite cum se apropie barca, se va infige in noi cu prora ei ascutita. Acum il zaresc pe luntras. Caraciul asasin doarme nepasator!
- ...
- Maestre! Barca este aproape! Pe Brahma! Blestemat sa fie acest luntras criminal, fie ca ciclul renasterilor sale sa se intinda pe un milion de ani, sa fie cal, hiena, sobolan, plosnita...

In momentul ciocnirii, un val salvator sau o miscare abila a maestrului a indepartat pericolul, si cele doua barci, neatinse, si-au continuat drumul.
- Ai vazut ce era in barca, Kasuku? a intrebat calugarul zen.
- Da, maestre, forma care mi se paruse a fi un om era un sac cu grane.
- Spune-mi, Kasuku, impotriva cui te-ai maniat?

"Cele mai frumoase povestiri zen"- Henri Brunel

La Tigre e la Neve

Bineinteles ca azi noapte ma plimbam printr-o padure incarcata de zapadaaa... :)

de zapada

cand a impins usa
s-au revarsat in fasii zorii primei dimineti de nisip-
au inceput sa se cearna fin mirate zapezile.

nu mai tin minte
ce indemnuri rasunau din bataile tandre de dincolo de peretele decojit
credeam ca e pulsul discipolului zidit in taina de mester;
numai ca pentru prima data
ochii care ma priveau de dincolo
aveau curiozitatea unei fiinte treze.

atunci am plecat cu gandul sa infiintez un fight club
nu-mi puteam imagina viata altfel...

m-am izbit o vreme
cu o ciuda violenta de toate oglinzile aburite
si le-am lasat sa loveasca fiecare
atat cat as fi dat eu insami in fragilul templu de lut
pentru a invata in cele din urma
iubirea de sine.

deodata mi s-a oprit respiratia
ca si cand un jaguar ar fi sfasiat verdele junglei din mine;
atunci am inceput sa aud glasul shamanului
si seara la amurg
pretutindeni pasi ...

Homeihro m-a scos din noapte ca dintr-o teaca-
in mana lui dreapta ajunsesem dincolo de constelatia Cassiopeia
m-a inaltat deasupra pamantului apoi mi-a dat drumul
si in plina cadere m-a invatat sa plutesc
ca si cand as fi fost
un fulg de zapada-

la inceput uitasem de tot cine sunt-
uitasem ce culoare avea iarba si planeta pamant
si camera mea cum arata;

si pe cand cineva din launtrul meu
redescoperea viata cu ochi de nou nascut
cu ochi treaz, cu mirare-
mi-am reamintit TOTUL
si mai ales izgonirea din rai.

acum rar mai vad cate-o privire familiara-

intr-o astfel de zi e sarbatoare-
intr-o astfel de zi stiu ca ochii lui vad rascrucile vii
ii recunosc forta, vigoarea, ochiul verzui
si fruntea apasata de ganduri inalte
ca si cand m-as intui pe mine, cea noua, intr-o oglinda
ce nu mai doreste a se reflecta
decat in nemurire

si Eternitate.

mi-e altceva

"- Ce e cu tine, m-a intrebat el
- mi-e altceva
- ti s-a facut de plop, ti s-a facut de iepure
ti s-a facut de soarece, de taur, de musca
- nu, nu, mi s-a facut de altceva
- ti s-a facut de inger, de sambure, de groapa,
de popa, de piramide, de Einstein,
de nisip, de munte, de capra, de liliac, de streche
- nu, nu, mi s-a facut de altceva


- ma, tie ti s-a facut de altceva
- nu, nu, mie mi s-a facut de altceva"

NOD 9- Nini cel Stanesc

Creatie

"Eu nu visez, eu creez vise! ..."

Leonid Dimov

Machu Pichu

Acesta ar fi unul dintre acele momente cand as alege sa tac... ... ... !!!

Machu Pichu from Ferenc Vicze on Vimeo.

o fata

"Copacul mi-a cuprins mainile
seva mi-a patruns in brate
trunchiul in piept mi-a crescut
crengile cresc din mine
catre pamant.
tu esti copac
tu esti muschi
tu esti violete si vantul din jurul lor.
un copil, numai atata esti;
in ochii lumii, asta-i nebunie."

O FATA, Ezra Loomis Pound

tot mai aproape

M-am trezit din vis- el era tot mai aproape, atat de aproape incat mi-am aruncat gura. Nu mai aveam nevoie de ea. Caci el era acolo si facea parte din marele univers care se afla si era in mine! Asa cum si eu eram dincolo si faceam parte din marele univers care se afla in el. Cine pe cine cuprinde? Care e cuprinsul si care cel imbratisat? Cand nu stii raspunsul la aceasta intrebare, cred ca e bine! Ce inseamna bine? Mai ales sa nu uitam ca ne intalnim mai des decat sTIm... mai ales... sa nu uitam! ...

Constat

Schimbarea este singurul lucru constant in viata! ... mai zise Iustin Panta... si mare dreptate avu'!

Magia scapa oricarei logici...

Uneori ma cuprinde panica (asa, in plina cunoastere luciferica) ca nu voi avea timp destul sa citesc tot ceea ce sufletul meu ar trebui sa-nteleaga pentru a se dumiri ... Nu prea pot tine pasul cu toata avalansa de informatie care mi se ofera si atunci ma inspaimant. Sper din suflet ca dincolo sa ne astepte rafturi intregi de manuscrise, pergamente si carti, e cam singurul gand care ma mai linisteste... O sa merg si eu curand la culcare- asa ca, vise frumoase celor care deja calatoriti! :)

"(...) Cei pentru care viata a fost principalul educator vor intelege mai usor aceasta, mai complicat este cu cei ce au trecut prin scoala, eventual prin mai multa scoala. Acesta este si motivul pentru care cei care au studiat viata oamenilor primitivi ii considera ca au si o gandire primitiva, neevoluata logic. Este adevarat. Au o gandire magica si magia scapa oricarei logici. Pentru ei miturile, povestile si transcendentul scapa (citeste magicul) sunt uneori mai importante decat hrana, mai precis hrana spirituala este pe primul loc. Ne par primitivi si cu o gandire prelogica, deoarece pentru ei ascunsul lumii care-i inconjoara este mai important decat o gandire bine condusa logic. Ii consideram primitivi in gandire din orgoliul celor stapaniti de demonul logicei."

http://www.savulescu-md.ro/documente/limbajul%20inconstientului/schita_a_filosofiei_lui_blaga.pdf

Una este si alta gandim!

Asa... acum se leaga toate iar! Si cu misterele, si cu alchimiile, si cu Malko, si cu Saldo, dar mai ales cu " si nu ucid cu mintea tainele ce le-ntalnesc in calea mea!" :)

rascruci

- incercand sa pun cap la cap cateva piese din puzzle, am dat peste poeziile astea... :)

***
In ziua aceea
el a plecat
pentru ca asa trebuia sa se intample

pe tren
toti isi faceau vise
si le infigeau in soare

M-am intors-
cineva ma tot striga de trei (3) zile
cantecul cocosului cunoscut imi parea

iubeste-ma
mi-a spus celalalt
sunt un mizerabil
dar iubeste-ma si asa.

dormeam afara
sub cerul innorat
fulgera si tuna
nu ploua

iubeste-ma
mi-a spus celalalt
cand el pleca-
pleca-

Cineva de Sus
ne poza

***
Mi-a poruncit
sa adun toate urmele pasilor
pe unde am trecut

Am crezut ca MA VEDE

cand am ispravit
a venit din nou
si mi-a zis sa le pun la locul lor
ca nu e bine asa

Le-am aruncat la gunoi

A iesit o goanga dintr-o piersica
Cand ma gandeam la tine

***

Cand l-am chemat
a plecat
a disparut

nu l-am mai vazut

am alergat
am sangerat
a venit
si m-a ridicat
celalalt

l-am imbrancit
l-am lovit
radea
si
canta

A fulgerat-

CRED c-am sa-l iubesc
pentru catva timp.

***

S-a trezit zburlit
parca era mai mic
inger decazut
inger prefacut

a baut cafea-
a baut cafea-
a baut cafea-

tremura
transpira
tacea

era frumos
ca un mit
l-am sarutat pe frunte
a adormit
apoi

am murit

***

un inger il inlocuieste pe altul
pleaca ingerul alb
vine celalalt
cateodata isi fura unul altuia
culoarea
dar nu se schimba intre ei
inocentul si desfranatul
ticaloasa de mine
intre ei

vine o vreme
cand nu-i mai poti deosebi
le cad penele
si raman copii
e bine atunci
sa-i alegi la intamplare

desfranatul invinge
mereu

28 iulie 2003

woodoo

"Itzy bitzy woodoo woodoo/ DO the things I tell you TO DO!"

Cearta cu dolce far niente-le personal...!!!

Malko vichu

Pentru ca l-am visat azi-noapte iar...

Interesant cum apare el cand se petrec schimbari majore in viata mea... De data asta nu mi-a mai amintit de greselile 'gramaticale' pe care le fac (TRy ->TRust), insa mi-a sugerat sa fac doar ceea ce simt, sa nu mai rationalizez atat de mult si sa ma arunc odata in viata si chiar sa dau cu capul! Mi-a facut o 'demonstratie' scurta din care am inteles ca e un individ dintr-o bucata care isi asuma in totalitate slabiciunile sale omenesti, ca i se cam 'rupe' de toate constrangerile sociale si morale daca acestea ii ingradesc libertatea si ... multe altele... V-am spus oare, vreodata, ca e actorul meu preferat? Si ca e incredibil ce se intampla in viata mea dupa ce il visez? Sau ca, atunci cand am fost in State, un amic actor care locuieste acum acolo stia o persoana care urma sa lucreze cu el? Si mi-a promis ca, daca il vede, ii va spune de visul meu in care m-a indrumat si apoi, la scurt timp, mi s-a schimbat intreaga viata? :)

Am scris odata, intr-un 'caiet' pe cine as vrea eu sa intalnesc in anul respectiv! Era vorba de trei persoane. Le-am intalnit pe toate trei in acel an :) Si, nu numai ca le-am intalnit, dar acum ele fac parte din viata mea, intr-un fel sau altul. Adica, ne-am si imprietenit, asa, ca printr-o minune, caci nu am obiceiul sa fortez nimic. Alchimia dintre doi oameni exista sau nu exista. PUNCT! Asadar, daca voi scrie aici ca vreau sa-l intalnesc pe Malko, oare se va implini? :)

Va las in compania unuia dintre cei mai fermecatori actori... dupa parerea mea! Sagetator, desigur!!! :)))))

Pierdut in Lumini

"Spre soare râd!
Eu nu-mi am inima în cap,
nici creieri n-am în inimă.
Sunt beat de lume şi-s pagân!
Dar oare ar rodi-n ogorul meu
atâta râs făr'de căldura raului?
Şi-ar înflori pe buza ta atâta vrajă,
de n-ai fi frământată,
Sfânto,
de voluptatea-ascunsă a păcatului?
Ca un eretic stau pe gânduri şi mă-ntreb:
De unde-şi are raiul -
lumina? - Ştiu: Îl luminează iadul
cu flăcările lui!"

Lumina Raiului, Lucian Blaga

nu mai cobor...

Se schimba totul in jurul meu, cu o viteza atat de mare incat ma cuprinde un soi de ameteala... Probabil e firesc sa fie asa, doar ca eu am refuzat ani de zile sa permit evenimentelor sa se desfasoare in ritmul lor: le-am tinut in loc, le-am impiedicat sa evolueze in directia potrivita, am facut numai cum am vrut eu- atat cat am putut si cat m-a dus capul. Si nici nu ma mir de ce ani de zile m-am regasit in binecunoscuta zicere: "opriti pamantul, sa cobor!"
Ani de zile am crezut ca am nimerit pe aceasta planeta printr-o fatidica eroare si ca aceasta planeta este mai mult ca sigur iadul unei alte planete; si acum, dintr-o data, in bezna, Lumina!- cum zicea prietenul Dostoievski. Lumina, viteza, orice si de toate oriunde privesc: si sus si jos si la dreapta si la stanga dar mai ales inlauntru. Oriunde intorc privirea... E coplesitor!!! Drept urmare, nu ma mai impotrivesc, am invins teama caruselului din copilarie. Asa ca, nu mai opriti pamantul, eu nu mai cobor...



Cer astazi iertare frumoasei Planete Albastre! :)

well, I did

"Something very mystic & strange happened to me
Something realistic & as weird as can be
Something that I fear is somehow now endeared to me
What a funny feeling odd & yet so true
Did a thing like this ever happen to you?

Did you ever see a dream walking?
Well, I did.
Did you ever hear a dream talking?
Well, I did.

Did you ever have a dream thrill you
With "Will you be mine?"
Oh, it's so grand,
And it's too, too divine!

Did you ever see a dream dancing?
Well, I did.
Did you a ever see a dream romancing?
Well, I did!

Did you ever see heaven right in your arms,
Saying, "I love you, I do!"
Well, the dream that was walking,
And the dream that was talking,
The heaven in my arms was you

Did you ever see a dream walking?
Well, I did.
Did you ever hear a dream talking?
Well, I did.

Did you ever have a dream thrill you
With "Will you be mine?"
Oh, it's so grand,
And it's too, too divine!

id you ever see a dream dancing?
Well, I did.
Did you a ever see a dream romancing?
Well, I did!

Did you ever see heaven right in your arms,
Saying, "I love you, I do!"
Well, the dream that was walking,
And the dream that was talking,
And the heaven in my arms was you"

Daca tot mi-a zis azi-noapte, in vis: "hai sa te duc acasa!" :)))))