Gesturi infierate pe suflet

Okei, azi am reusit sa-i spun mai multe... :)

Pentru ca astazi a adaugat un anume gest la finalul monologului, momentul a avut o sinceritate, pfuaaaaa!!! mareata, as zice!!! I-am spus ca mi-a placut cel mai mult! Nu pentru ca pana acum nu era bine, ci pentru ca acum a fost genial!!! A spus ca datorita gestului- asa a spus! A gestului care m-a marcat pe mine si care a venit la mine tocmai prin el...



Nu stiu daca a facut legatura cu filmul, nu prea cred... adica, asa a simtit el sa-mi multumeasca, la final de proiect, stiind probabil ca vin saptamani in care nu ne mai vedem si trebuie sa ne luam cumva "la revedere!" De unde sa stie el cat m-a marcat gestul acesta din filmul cu pricina, si ca poate, din tot filmul, e momentul pe care mi-l amintesc cel mai clar? De unde sa stiu eu ca voi fi atat de norocoasa incat sa simt pe pielea mea frumusetea si insemnatatea unui astfel de gest? De unde sa stiu eu ce imagine se va forma peste ani din tot puzzle-ul asta? As zice: habar n-am, caci chiar nu am! Aseara mi s-a demonstrat inca o data ca viata ne surpinde intr-un mod atat de placut, incat am face bine ca macar la varsta asta sa ne dam voie sa curgem, sa FIM, sa nu mai incercam sa impiedicam rezolvarile Universului cu incapatanarea noastra limitata... in fine!

Astazi m-a 'provocat' sa ii 'traduc' ce incearca sa-i comunice un caine, privindu-l intens! I-am raspuns ca emotiile nu pot fi traduse prin cuvinte, dar ca, odata ce inveti sa le intelegi, sa le asculti, ele inseamna mult mai mult! M-a privit cu ochii sai de adanc de padure... m-a privit si nu a mai spus nimic...a tacut!

Ce mai ramane? Un final de monolog cu talc: "Acum stiu din nou cum arati!" :) Si un gest... in caz ca ne vom mai pierde vreodata, lasam gesturi infierate pe suflet, ca ele sa ne reaminteasca mai ales cine suntem! Noapte buna! celui mai frumos dintre pamanteni!!! Noapte buna si voua!