"Dar asa cum Psyche nu-l poate uita pe Eros, nici Eros nu o poate uita pe Psyche."
"Eros, fiul Afroditei si al lui Ares, este zeu al iubirii, fapt ce sugereaza caracterul dual al acestui sentiment. In alte legende, Eros este copilul Beznei si al Vidului, sau al lui Poros (Bogatia) şi al Peniei (Saracia). “De cele mai multe ori, este reprezentat ca un copil sau ca un tanar inaripat, gol, caci intruchipeaza o dorinţa ce nu are nevoie de mijlocire şi nici nu se poate ascunde. Faptul că Eros este un copil simbolizeaza desigur tineretea vesnica a oricarei iubiri profunde, dar si o anume iresponsabilitate: Eros isi rade de oamenii care-i vaneaza – uneori chiar fara sa-i vada - , pe care-i orbeste sau pe care-i face sa clocoteasca (aceleasi simboluri – arcul, tolba cu sageti, ochii legati, torta – apar in toate culturile). Globul pe care-l tine adesea in maini sugereaza puterea lui universala si suprema. In ciuda atator poetisme searbede, Eros ramane zeul dintai care asigura nu numai dainuirea speciilor, ca si coeziunea interna a Cosmosului”.
La randul sau, Eros se indragosteste de Psyche, drama celor doi simbolizand conflictul dintre suflet si iubire. “Psyche, o fata ce le întrece pe toate în frumusete, nu-si gaseste un logodnic: ea sperie prin chiar perfectiunea ei. Disperati, parintii ei consulta oracolul, care le raspunde astfel: "fata trebuie gatita ca pentru nunta si lasata pe o stanca, pe varful unui munte, unde va veni un monstru sa o ia in casatorie". Fata este condusa cu un alai funebru la locul desemnat si ramane acolo singura. O adiere de vant o rapeste si o poarta prin vazduh pana in fundul unei vai adanci, intr-un palat minunat, unde niste glasuri se pun in slujba ei, ca niste sclavi. Seara, ea simte o prezenta in preajma ei, dar nu stie cine este. Este sotul despre care a vorbit oracolul; el nu-i spune cine este, ci o avertizeaza doar ca, daca-l va vedea, il va pierde pentru totdeauna.
Trec astfel multe zile si nopti, iar Psyche este fericita. Dar i se face dor de rudele ei, si i se da voie sa se intoarca la ei cateva zile. Aici, surorile ei, pizmase, ii trezesc neincrederea si, reintoarsa la palat, ea priveste, la lumina unei lampi, frumosul tanar ce doarme alaturi de ea. Dar, vai! Mana fetei tremura: o picatura de ulei fierbinte cade pe trupul lui Eros! Care, descoperit, se trezeste si fuge. Si astfel incep, pentru Psyche, nenorocirile. Caci este victima maniei Afroditei, care o pune la munci din ce in ce mai grele, spre a o chinui. Dar, asa cum Psyche nu-l poate uita pe Eros, nici Eros nu o uita pe Psyche. El obţine de la Zeus dreptul de a o lua in casatorie. Psyche devine sotia lui si se impaca, in cele din urma, cu Afrodita.
In acest mit, Eros simbolizeaza iubirea si in special dorinta. Psyche intruchipeaza sufletul, ispitit sa cunoasca iubirea. Rudele fetei reprezinta ratiunea, care pune la cale siretlicurile necesare. Palatul condenseaza imaginile luxului şi ale luxuriei, toate plasmuirile viselor. Noaptea, interdictia acceptata de a-l privi pe cel iubit, senzatia unei prezente reprezinta capitularea spiritului si constiintei in fata dorintei si imaginatiei infierbantate – altfel spus, abandonul neconditionat in fata necunoscutului. Intoarcerea la rude inseamna o desteptare a ratiunii; intrebarile puse de catre surori sunt intrebarile mintii curioase si nesigure. Inca nu lumineaza constiinta, ci se trezesc de-abia indoiala, curiozitatea, simturile potolite. Intoarsa la palat, Psyche doreste sa-si vada iubitul; apuca o torta. Aceasta din urma nu reprezinta inca decat lumina fumeganda si palpaitoare a unui spirit ce sovaie sa incalce regula si sa perceapa realitatea.
In fata trupului minunat si vrednic de admiratie, sufletul are intuitia a ceea ce este monstruos in prezenta lui, la acest nivel obscur de realizare. Descoperita, iubirea fuge. Luminata, dar deprimata, Psyche rataceste prin lume, urmarita de Afrodita cea de doua ori pizmasa – ca femeie, pe frumusetea fetei, ca mama, pe dragostea pe care Psyche i-o inspira fiului ei, Eros.
Sufletul cunoaste spaimele Infernului, unde Persefona ii daruieste totusi o sticluta cu elixir de tinerete: principiul reinnoirii de dupa ispasire. Psyche, adormita, este trezita de o sageata trasa de Eros, care, si el disperat, o cauta pretutindeni: persistenta a dorintei din ea. Dar, de aceasta data, ingaduinta de a se casatori ii este ceruta lui Zeus: cu alte cuvinte, unirea dintre Eros si Psyche se va realiza acum nu numai la nivelul poftelor senzuale, ci după Spirit. Prin divinizarea iubirii, Psyche si Afrodita, cele doua ipostaze ale sufletului – dorinta si constiinta – se impaca. Eros nu mai apare doar sub trasaturile sale fizice: nu va mai fi temut ca un monstru; iubirea este integrata in viata”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu