Statea cu chipul sau palid, angelic si ochii inverziti imi pareau tot mai stralucitori, chiar daca si incercanati. Sincronicitatea, exactitatea cu care intraseram in acelasi spatiu din directii total diferite, exact in aceeasi secunda, imi dadu din nou fiori de speranta... a venit randul meu sa rad, (te si aud in gand: "nu mai rade!") dupa ce o vara intreaga ma enervau coincidentele astea de-mi venea sa-mi iau marile si campii. Acum m-am impacat cu tot si toate si aici e cheia bucuriei mele... astazi stiu cat de simple sunt: FA CE SIMTI SI TE VEI SIMTI MULT MAI BINE! DA-TI VOIE SA FII OM, SA GRESESTI, SA DAI CU CAPUL, SA INVETI! ASUMA-TI GRESALELE, PACATUL E ORICUM DEJA SAVARSIT! FII CEEA CE ESTI NU CE AR VREA ALTII SA FII!
Ma doare sa vad tristetea angelica pe chipul cel frumos si parca tot mai ravasit... "Nu te-ai odihnit azi dimineata? ... Doar ai avut liber?" O privire mustratoare: "La trei dimineata vedeam numai formule chimice, ca tine!" raspunde amar... Incep sa rad, numai ca astazi nu mai e o gluma, azi e mai mult decat atat... e intr-adevar, obosit epuizat si ravasit. "Pai si eu am adormit dupa cinci!" Si iar ne privim pe viata si pe moarte... unul pe viata, celalalt pe moarte :) yin si yang, soarele si luna, ziua si noaptea, alb si negru... e bine ca e asa! Asa si trebuie!
I-as fi spus ca l-am visat de doua ori azi noapte si ca STIU de ce i se face frica cand plec chiar daca nu vrea sa accepte acest sentiment! I-as fi spus ca " un gand nu e decat o strafulgerare intre doua nopti lungi, dar aceea strafulgerare este totul!" Nu am reusit sa i le spun mai devreme, asa ca i le spun acum! Stiu ca ajung la el, noaptea trecuta mi-a dovedit a nu stiu cata oara ce inseamna telepatia si conexiunea!!!
"Si eu, langa tine... si eu langa tine... si eu langa tine..."
"Lumina lumineaza-n intuneric si intunericul n-a biruit-o!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu