miercuri, 27 octombrie 2010

Kobo Abe, Femeia Nisipurilor 2

"Deodata mintea i se lumina si intelese totul: dusman era numai nisipul."

"Solutia cea mai buna- vezi oul lui Columb- e de cele mai multe ori ridicol de simpla."

"Avea oare, femeia, un mod special de a comunica cu exteriorul, pe care el nu-l cunostea inca?"

"Nicio stire interesanta. Totul era un turn de iluzii, din caramizi iluzorii si gaunoase. Daca viata ar fi alcatuita numai din lucruri importante, ar fi ca o casa periculoasa de sticla, greu de manuit. Dar viata de toate zilele era tocmai ca titlurile din ziare. Cunoscand lipsa de insemnatate a existentei, toata lumea aseaza centrul compasului in propria-i casa."

"Zadarnic curge nisipul, tot nu e ca apa. In apa poti sa inoti, dar nisipul te inveleste si te zdrobeste, omorandu-te."

"De ce, in numele cerului, era atat de nervos? De ce nu putea sa priveasca lucrurile cu mai multa stapanire de sine? "

"Oricat ar fi de intensa experienta, n-are rost sa te mentii la doar suprafata evenimentelor."

"- Eu sunt silit sa experimentez o senzatie noua ca sa pot pot aprecia o noua durere.
- Asta-i o speranta.
- Dar nimeni nu raspunde daca speranta se implineste sau nu.
- Incepand din punctul acesta, trebuie sa incercam sa ne incredem in propriile noastre puteri."

"La tara lumea se gandea mult pana se exprima prin cuvinte."

"Ai o boala venerica psihica?"

"Inocenta ei feminina il preschimbase intr-un dusman."

"Dragostea e ceea ce ramane dupa ce ai eliminat restrictiile."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu