Tragerea cu Arcul- o veche disciplina Zen!

Se pare ca s-a spart si la mine "conducta" cu coincidente :)))

Repetitii de dimineata pana seara, cu pauze mici... la unele scene ma plictisesc ingrozitor (mai ales atunci cand nu sunt colegii faini cu care sa pot sa rad). Printre indicatii de regie gen: "Fii sinistru!", "Stai cu capul tragic!", "Eu vorbesc asa, putin mai metafizic!" sau "lasa pistolul extatic!" hotarasc sa ma indrept inspre mormanul de carti... din tot teancul, imi atrage atentie una, cu coperta vopsita. Incep sa o rasfoiesc curioasa... si... tanaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!

"Artele Martiale "Cum sa fii in acelasi timp sageata si tinta"

Orientul si Japonia in special,ne-a facut sa acceptam ideea ca o tehnica de lupta poate deveni arta sau chiar forma de initiere. In Japonia, aproape orice poate sa se transforme in intr-un pretext sau intr-un suport pentru meditatie ori initiere: de exemplu, cateva pietre aranjate in mod artistic pe nisip, intr-o gradina, sau o ceremonie de servire a ceaiului.

Nimic nu e mai strain de initiere si de spiritualitate decat razboiul, agresiunea sau lupta. Ei totusi, artele martiale exista! Filosofia pe care ele se sprijina ne invata ca, eliminandu-se de dusmanul lui, initial se elibereza de fiecare data de el insusi. El nu omoara doar un dusman, ci distruge in acelasi timp o zona intunecata dinlauntrul lui. Devenim constienti de adevarul acesta numai practicand noi insine una dintre aceste discipline. TRAGEREA CU ARCUL este o astfel de tehnica, neavand nimic de a face cu tragerea cu arcul pe care o cunoastem in lumea profana. Important nu e sa lovesti centrul tintei, ci "ceva" aflat atat in propriul eu, cat si in lume. Nu este vorba de o simpla amagire, ci de o emotie reala si evidenta despre care nu poate povesti decat cel ce o traieste!

Lupta dialectica intre plin si gol

Diferite astfel de arte exista, cum ar fi judo, jiu-jitsu, karate, kung fu si tae kwon do. Toate sunt tehnici de lupta, dar contin si un element spiritual. Principiul pe care se fundamenteaza- deseori corupt astazi, sub presiunea competitiei ori a spectacolului- e acela al luptei dialectice intre plin si gol. Reflexul neinitiatului este sa raspunzi fortei cu forta. In judo, se provoaca adversarul, astfel incat acesta sa-si urmeze miscarea pana la capat, pentru a-l putea dezechilibra. Astfel spus, departe de a se opune fortei celuilalt, se foloseste de ea pentru a-l trimite in alta directie. SE MISCA IN ASA FEL INCAT SA-L PUNA PE ADVERSAR FATA IN FATA CU DEZORDINEA PE CARE CHIAR EL O CREEAZA IN LUME!

Insa, daca tragerea cu arcul este o veche disciplina zen, artele martiale propriu-zise sunt relativ recente (mai putin de 300 de ani vechime). ZEN a aparut in 800 si s-a dezvoltat pana in secolul al XII-lea. Doctrina urmeaza principiul conform caruia fiecare dintre noi il purtam pe Buddha in noi insine si trebuie sa descoperim, intr-un fel sau altul, aceasta "Stare de Buddha" de sub valurile ignorantei noastre. NU ESTE ACESTA INSUSI PRINCIPIUL INITIERII?"

PROVOCARI, O antologie de texte despre provocari, Editura Nemira, 2001



A WARRIOR MAY BECOME AN INITIATE!