DRAGOSTE SI SPIRITUALITATE IN TACERE - KIM KI-DUK- "HWAL"

"Acum pictez pe film!" Kim Ki-Duk- "reinventatorul filmului mut de arta!" :)

Multumesc Radu pentru aceasta recomandare :) Filmul m-a sedus intr-o atat de mare masura, incat acum sunt hotarata sa vad cam tot ce a regizat acest om. Ce imi place enorm la acest regizor este faptul ca este zgarcit in actiunea verbala, in vreme ce actiunea psihica este extrem de bogata. Poezia anumitor scene cred ca-ti raman intiparita pe retina ochiului toata viata (cum este cea in care se leagana fata)... Apa, ca motiv al purificarii, al renasterii, felul in care ea straluceste in lumina zilei te invita, te provoaca, te hipnotizeaza, ca un univers sau un portal de trecere spre o alta lume! Iar despre tema arcului ce sa mai spun? Nu stiu de ce am ajuns sa iubesc arta tragerii cu arcul atat de mult, adica, ma rog, banuiti si voi: cam toate iubirile mele din aceasta viata au o puternica inradacinare in universul meu oniric :) De aici a plecat totul... de la un vis! Si de atunci simt un dor de nedescris de a tine un arc si o sageata in mana, de a invata sau a-mi reaminti ceva ce odata stiam! Bineinteles ca filmul a fost exact pe forma sufletului meu si pentru asta simt nevoia sa-i mai multumesc odata prietenului care mi l-a recomandat! Multumesc! Si pentru ca am un deosebit respect pentru tacerile care se lasa de fiecare data cand simti ca ai trait o noapte magica, am sa ma opresc aici, invintandu-va sa va uitati la acest film absolut superb! As incheia cu asta:

"STRENGTH AND BEAUTIFUL SOUND LIKE IN THE TAUTNESS OF A BOW. I WANT TO LIVE LIKE THIS UNTIL THE DAY I DIE. "

"Regizorul spune că toate filmele lui au la bază un gen de ură îndreptat spre lucrurile pe care nu le-a înţeles şi care i s-au întâmplat şi-n viaţa reală. O atenţie deosebită este acordată şi pericolului, prezent uneori ca învăţătură de minte, alteori ca semn al (in)certitudinii. În Hwal, fata ce se dădea în leagăn este ţinta săgeţilor care urmau să spună viitorul..."

A, inca ceva... cat imi plac mie genul asta de intalniri, cand oamenii vorbesc mai mult din suflet, din strafund, din adanc, din priviri, decat prin cuvinte! Limbajul privirii si cel corporal exprima, cu siguranta, mult mai mult din Adancul acela care stie totul despre noi: cine suntem, de ce ne-am intalnit, ce avem noi de invatat unii de la altii. In vreme ce cuvintele ne ingradesc si ne limiteaza, privirea lasa locul unui univers infinit si plin de tainice intelesuri! Asadar, nu va fie frica sa taceti si sa savurati linistea, atunci cand simtiti ca doar ea poate exprima sentimentul care nu poate fi tradus prin cuvinte! :)



"A girl who thought the sea was the whole world - becomes the whole world to an old man..."

Acuma sincer, cum sa nu iubesc eu filmul asta? Arcul, marea, linistea, leaganul, destinul, muzica, jocul, dragostea, inocenta... :) multumesc, Radu!!!