luni, 7 iunie 2010

Lasciatemi morire!

"Ma taie in doua raul si luna
si noaptea imi curge din gura ca sangele!
Candva am fost una, candva am fost una
n-am stiut ca-s atat de salbatice stancile...

Veneam cu orbitele pline de flori
cu vantul albastru pe umeri.
Cantase pamantul cel bun: "tu nu poti sa mori!"
Mi-era carnea sonora pe lira de oase!

Cazand, ca-ntr-un vis de securi, iata luna
si raul taindu-ma-n doua, repet:
candva am fost una, candva am fost una
Partea cu capul mi-o iau si mi-o legan incet!"

NINA CASSIAN, "Ma taie in doua"

Am inteles pacatul ce apasa peste casa mea... :)



„A, ţin încă bine minte durerea aceea!
Sufletul meu luat prin surprindere
sărea ca o găină cu capul tăiat.
totul era stropit cu sânge, strada, masa de local
şi mai ales mâinile tale inconştiente.

Mi se risipise părul şi umbla
ca un monstru printre pahare,
se-ncolăcea în jurul lor
ca-n jurul unor respiraţii oprite

şi dansa apoi vertical, şuierând,
şi cădea, apoi, executat, la picioarele tale.

A, ţin bine minte că am surâs cumplit,
desfigurându-mă ca să semăn mai bine cu mine,
şi că n-am ţipat decât o singură dată,
mult după ce nu mai era nimeni în jur
şi se stinsese lumina şi se ştersese
sângele de pe mese.”

Nina Cassian, Sangele




Acestea fiind spuse, trag linie... aleg sa mor, sa renasc iar ca Phoenix si sa merg mai departe...

"DRUMUL OMULUI GREU PANA LA ULTIMA STEA LIBER E SUFLETUL MEU LIBERA INIMA MEA... "

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu