Cadoul din Muntele Athos

Astazi am primit cel mai frumos cadou de cand ma stiu... Am avut foarte tare senzatia astazi, plimbandu-ma prin parcul Subarini printre copacei si triluri de pasarele, ca in lumea aceasta exista oameni-Ingeri, adolescenti-Ingeri, copii-Ingeri... In timp ce tineam cadoul in mana, simteam cum devin din ce in ce mai mica si cum ceva dinauntrul meu creste si creste si creste si...

... A fost un sentiment coplesitor acesta, sa vina un astfel de adolescent-Inger si sa-mi multumesca el mie (chipurile) pentru tot ajutorul si increderea acordata si mai ales in felul acesta! Si atunci iarasi am inteles ca numai genul acesta de oameni (curati, modesti si mai ales ATENTI!) se pot numi pe ei insisi PITICI! Pai daca ati vedea voi ce dare de lumina lasa Piticul acesta in urma sa, ati intelege de ce tot simt nevoia sa vorbesc despre rolul sau in viata mea!

Numai cand vom intelege cate lectii avem de invatat de la acesti frumosi adolescenti care "au si deprins sa mearga pe valuri, in picioare" vom reusi cu adevarat sa le oferim increderea de a se deschide in fata noastra si a lasa lumina din sufletele lor sa ne invadeze pe noi, maturii, care uitam din cand in cand sa alergam prin ploaie -cu riscul de a raci :), uitam sa ne bucuram gatind impreuna cu persoana iubita ceva bun si dulce, care uitam de lucrurile acestea simple si totusi, cele mai pline de invataminte! Recunosc, am marea sansa de a avea alaturi un prieten adolescent deosebit, o minune de om, care imi ofera in primul rand speranta faptului ca sufletele curate si blande vor mosteni Pamantul! Iti multumesc, frumoaso! Nu pot sa-ti spun ce simte sufletul meu gandind ce dar a primit astazi si ce cale lunga a batut acest dar pentru a ajunge aici! Iti multumesc pentru ca mi-au oferit aceasta sansa, de a atinge o bucatica din energia Sfantului Munte Athos! Mi-ai ridicat sufletul in cerurile cele inalte! Dumnezeu sa te aiba in paza Lui pentru tot binele pe care il faci, pentru sufletul tau mare si curat, pentru tot ceea ce esti! Te imbratisez si-ti multumesc cu un zambet mare si senin pe chipul meu obosit, dar fericit!!!

Iar cititorilor acestui blog le doresc o luna iulie cu zile insorite, senine dar mai ales linistite! Doamne Ajuta!!!

Aceasta poezie e dedicata sufletului frumos care astazi mi-a marturisit ca ii este frica sa nu faca o greseala. I-am spus ca eu, personal, nu cred ca exista greseli, exista incercari si atat! Din aceste incercari invatam atat cat putem fiecare, importanta este buna intentie de a invata, restul nici nu mai conteaza! Si, ca sa fiu si mai explicita, iata o poezie cu dedicatie pentru cei care mie, personal, mi-au cucerit sufletul: adolescentii care nu se tem sa fie "altfel", chiar daca sunt judecati si luati peste picior de catre altii! SA-TI ASCULTI MEREU SUFLETUL, PENTRU CA ASA NU POTI GRESI! NUMAI EL TE VA DUCE PE DRUMUL CARE TE ASTEAPTA SA-L DESCOPERI! TE IMBRATISEZ! FARA FRICA, INAINTE, PENTRU CA DRUMUL TAU E PRESARAT CU FLORI DE CRINI :)))

Nichita Stanescu - Adolescenti Pe Mare

"Aceasta mare e acoperita de adolescenti
care invata mersul pe valuri, in picioare,
mai rezemandu-se cu bratul, de curenti,
mai sprijinindu-se de-o raza teapana, de soare.
Eu stau pe plaja-ntinsa taiata-n unghi perfect
si ii contemplu ca la o debarcare.
O flota infinita de yole. Si astept
un pas gresit sa vad, sau o alunecare
macar pan' la genunchi in valul diafan
sunand sub lenta lor inaintare.
Dar ei sunt zvelti si calmi, si simultan
au si deprins sa mearga pe valuri, in picioare."