Un articol minunat semnat Oreste Teodorescu... chiar aveam nevoie sa citesc asta :)
Printre motivele durerii si ale tristetii se afla si cautarea permanentei in dimensiunea materiala. Alegand mirajul unui viitor prosper si etern, in persoana ne opunem stupid legilor naturii si principiilor divine. Astfel, puterea, tineretea,influenta, averea, in loc sa devina caile pentru a ne atinge diferite scopuri care sa ne ajute in evolutia spirituala, devin obiective in sine, secatuindu-ne de energie si plasandu-ne intr-un univers iluzoriu. In aceasta confuzie se insinueaza Mefisto care-i propune lui Faust tinereatea, lui Paganini virtuozitatea, Elisabetei Batory-frumusetea. Cine are minte sa priceapa! Si fiindca am pomenit de minte, sa ne impartasim putin din ,minunatul univers interior al orientalului. In sutrele buddhiste, in scriierile sacre ale hindusilor se accentueaza ideea ca numai mintea care este intr-o permanenta miscare, care nu se ancoreaza in idei fixe, obsesii, frici si proiectii despre viitor, poate fi in armonie cu viata, cu semenii cu universul. Focusarea asupra clipei produce fericirea launtrica. In Teme de meditatie, Krishnamurti scrie: "Unii oameni isi sapa un mic bazin pentru ei insisi, departe de curentul schimbator al vietii, si in acel mic bazin stagneaza si mor; iar aceasta stagnare, aceasta putrezire este ceea ce numim noi, atat de eronat existenta". Si grecii antici stiau ca totul curge, inteleptii se saluta si astazi cu Carpe Diem. Astfel, rigidizarea opiniilor, imobilitatea si inertia ne impiedica sa savuram miracolul clipei si ne zidesc in inchisoarea tuturor limitelor. Iata si sfatul lui Buddha: "Viata este un fluviu. Inoata!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu