Psalmii

Intrabat fiind parintele Arsenie Boca de ce in predicile sale el se refera mai mult la Vechiul Testament (Saul, David, Solomon) decat la Noua Lege, Parintele Arsenie a raspuns ca viata crestinilor de acum se aseamana mai mult cu cea a celor din Vechiul Testament, ca nu avem progresul celor din Noul Testament, adica, daca nu traim sub Har, cadem in legea veche. Simt si eu acest lucru, din ce in cel mai tare; simt ca Psalmii lui David sunt oglinda perfecta a acestor vremuri, sunt oglinda noastra cea mai fidela, a societatii in care traim si care trambiteaza mereu aceleasi lucruri: concurenta, lipsa de scupule, calcatul in picioare, orice mijloc care sa te inalte cat mai sus pe scara sociala, pe orizontala acestui drum care duce nicaieri, si care ne transforma in barbari si primitivi lipsiti de compasiune fata de aproapele nostru care refuza sa-si transforme fratele in vrajmas...

Vorbim din carti, stim atatea citate despre legile universului, despre calendarul mayas, despre iubirea aproapelui si multe altele, dar cand e vorba sa ne bucuram cu adevarat de implinirile celuilalt parca simtim ceva in gat, parca nu putem sa-l privim in ochi, parca e mai simplu sa ne prefacem ca nu-i auzim povestea- si statul cu ochii in propria farfurie e singura salvare, mult mai usor de dus decat "povara" fericirii celui din fata noastra! E trist, fratilor, e trist! Caci atunci cand reusesti sa te bucuri de fericirea celui de langa tine, abia atunci ai invatat SA TE IUBESTI PE TINE cu adevarat! Spunea Noica, daca nu ma insel: "Oamenii te iarta pentru orice, dar nu te iarta cand esti fericit! Am simtit asta in cele mai importante momente din viata mea!" Cred ca el spunea, nu sunt sigura... dar ce mai conteaza inca un citat? E plin blogul acesta de citate... si sincer, cred ca a venit vremea FAPTELOR, fie ele mici, marunte, marete, fie cum or fi, numai nobile sa fie! As avea multe de spus, dar invat si eu, cu incredere si rabdare, sa nu mai judec pe nimeni, incerc sa-mi iubesc vrajmasul, chiar si atunci cand stiu ca ma duce cu buna stiinta spre o anume cale, spre o anume incercare, spre pacatul originar; si totusi, "fereste-ma, Doamne!"

Psalmul 11

Mântuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios, că s-a împuţinat adevărul de la fiii oamenilor.
Deşertăciuni a grăit fiecare către aproapele său, buze viclene în inimă şi în inimă rele au grăit.
Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene şi limba cea plină de mândrie.
Pe cei ce au zis: "Cu limba noastră ne vom mări, căci buzele noastre la noi sunt; cine ne este Domn?"
Pentru necazul săracilor şi suspinul nenorociţilor, acum Mă voi scula, zice Domnul; le voi aduce lor mântuirea şi le voi vorbi pe faţă.
Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint lămurit în foc, curăţat de pământ, curăţat de şapte ori.
Tu, Doamne, ne vei păzi şi ne vei feri de neamul acesta în veac.
Căci, atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni.