"... *si acum, de cand sunt aici, am mers mult pe jos, si tot umbland m-am gandit si am simtit cum cresc puterile sufletului meu. Acum stiu, inteleg ca in ceea ce facem noi principalul nu e gloria, nu e stralucirea, nu e ceea ce visam eu, ci puterea noastra de a indura! Sa stii sa-ti porti crucea si sa-ti pastrezi credinta! Eu cred si sufar mai putin. Si atunci cand ma gandesc la chemarea mea nu ma mai tem de viata!" Nina, Pescarusul- Cehov
Mi-e dor, mi-e foarte dor... nu stiu daca simte...
... imi apare din vreme in vreme in vise, dansam, invatam, ne imbratisam ca doi prieteni de cand lumea si ne spuneam unul altuia ce mai facem, cum mai suntem... dar e un dor senin acesta,
de inaltare, de bucurie, lipsit de posesie sau de pasiune, e poate dorul de oglinda mea cea luminoasa... Caci nu mai vreau decat sa-i multumesc acestui om de lumina, nimic altceva! Sa-i multumesc ca printr-o propozitie, printr-o imbratisare sau o simpla privire mi-a daruit atat de multa incredere, cam cat am daruit eu intr-o viata, tuturor! Nu stiu de ce scriu toate astea aici, e o prostie! Poate pentru ca STIU ca ajung cumva la el aceste randuri, chiar daca pentru asta ar trebui sa le traduca! Ar fi mult mai simplu sa-i spun toate astea, dar sunt de cele mai multe ori o lasa! Sau poate ca nu, poate ca am mai mare incredere in viteza si forta gandurilor decat in cea a cuvintelor, pentru ca stiu ca "ceea ce este sus este la fel cu ceea ce este jos pentru a se implini miracolul unui singur lucru" :) Caci in felul acesta am primit toate darurile...
Atat am vrut sa scriu, atata simt sa arat ... restul e in mine! O incredere de nedescris, la fel de puternica ca in clipa in care stateam fata in fata pentru prima oara si imi aminteam cat de mult mi-am dorit sa-l cunosc pe omul acesta! Nu am facut nimic altceva, decat sa-mi doresc si sa fiu sigura ca se va implini! Si asa a fost!... Am sa ma opresc aici pentru ca sper ca aceasta energie sa mute muntii din loc, asa ca nu o voi lasa sa zboare din mine, sa se risipeasca! Vreau sa mut ape, oceane si continente ca sa il mai aud odata razand, sa il mai aud odata povestind, sa ii privesc Lumina si sa inteleg de ce sta in fata mea sau vine intr-o seara cu ploaie de trei ori sa ma vada jucand ...
Nu va mai fi asa si asta doare! Am ales constiinta, nu faima si acum trebuie sa plec, tocmai cand tu te pregatesti sa vii! Ce ironie! "Famam curant multi, pauci constientiam!" Lumea aceasta nu e croita dupa forma sufletului meu si drept urmare sunt astazi o invinsa pentru ca aleg cu sufletul, nu cu ratiunea, pentru ca aleg sa nu semnez pactul acela despre care unii spun ca ar exista intr-un muzeu! Dar gata cu victimizarea, nu e asa si stiu asta!
Poate ma auzi si poate, gandind la mine, ai sa-ti amintesti de ce spuneai odata -si m-a marcat profund- despre Nina... spuneai ca nu poate fi o invinsa de vreme ce a inteles lucruri atat de nobile si de marete*... Iar daca aceste cuvinte au rezonat atat de puternic in mine acum doi ani, cu siguranta stia Fiinta din mine de ce? :)
Te imbratisez, prieten drag!
Sa-ti fie mereu Ingerul aproape!
"Ne-ajute Ingeri, pastratori de har!" W. Shakespeare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu