Eu de aproximativ doi ani nu pot intra in Noul An decat ascultand melodia aceasta.
Dorul e acelasi, chiar daca isi schimba aparent infatisarea, el ramane mereu acelasi. Chiar daca perceptia mea asupra lui danseaza precum un licurici in jurul lui, privindu-l de fiecare data dintr-un alt unghi sau uneori chiar din launtru inspre afara.
E un dor de padurea visata de atatea ori, unde singuratatea e certitudine a faptului ca, daca inchid ochii, inauntrul meu va regasesc pe TOTI. Iar daca ii deschid mai apoi, iata-va in fata mea, dintr-o data, ca printr-o magie imposibil de exprimat in cuvinte, la fel de luminosi si de incantatori.
Dorul e acelasi, un dor de limba aromana care imi suna in urechi atat de familiar si de intim, cumva, de parca as gandi in aceasta limba inainte iar apoi pe graiul gurii mele ar iesi altceva: acelasi cuvant, rostit insa pe tiparul zilei de astazi.
Dorul e acelasi... dorul de Parang- din moment ce acea padure o pot gasi doar acolo, intr-un anume loc. Pe care intr-o zi o voi vizita. Pana acum nu m-am simtit pregatita. Si e bine ca am invatat sa astept cu incredere clipa aceea numita simetrie...
Dorul e acelasi... numai eu sunt alta inauntrul meu, de fiecare data. Cred ca asa e bine.
Interesant cum simt fix acum, in acest moment ca am totul si ca nu mai am nevoie de nimic. Interesant... cum e posibil sa-ti fie atat de bine in singuratate? Oare acesta sa fie inceputul? Oare acesta sa fie de-abia start-ul inceputuLUI?
Astazi dorul meu nu mai este o asteptare. Astazi dorul meu e un raspuns, o certitudine, o revolutie, o mirare. E chipul unui print cunoscut. Si printul E -si atat! E chipul unui cearcan inseninat. Si cearcanul E- si atat! E chipul tuturor celor cu care am schimbat in aceasta viata un gand, un cuvant. Si gandul E- si atat! E casa parinteasca, e lacrima mamei- si lacrima E- si atat! E sonetul 40 al lui Shakespeare, primul pe care Peter Pit l-a gandit pentru mine intr-un teatru vechi luminat doar de lumanari... si sonetul E- si atat! Si, desigur, dorul e mult mai mult... e in toate nuantele pe care le cunosc si nu le cunosc despre mine, in toate poeziile care-mi plac si in care ma regasesc, e zapada care cade fix atunci cand imi doresc, e cantecul care rasuna fix atunci cand ma gandesc la tine, e poza pe care o faci fix atunci cand frunza danseaza in vant special pentru tine si e bucuria pe care o simt(i) cand te privesc- mai ales atunci cand nu esti langa mine- fiindca ESTI si atat... si e mult mai mult decat toate acestea dorul meu... mult mai mult... mai mult!... mult mai mult...
Treamburi luna analt pi tzer
shi-a mea lilici tzi-u-am tu per
Shi-a mea lilici tzi-u-am tu per
(Tremura luna sus pe cer
si floarea ce-o am prinsa in par)
si floarea ce-o am prinsa in par)
R:
Shi-am un dor a meu, chirut,
Di can stiut
(Si am un dor al meu, pierdut
De nimeni stiut)
Io v-ani ti-ashteptu vrutlu-a meu vrut,
(Eu te voi astepta iubitul meu,iubit)
Tini iara zini la mini, cum tzi ineai
S-mi tzani in bratza cum mi tzaneai
(Sa vii din nou la mine, cum veneai
Sa ma tii in brate, cum ma tineai)
S-mi tzani in bratza cum mi tzaneai
(Sa ma tii in brate, cum ma tineai)
Treamburi luna pisti paduri
shi-ameali arasi di la lahuri
(Tremura luna peste paduri,
si franjurii de la baticul meu)
Si ameali arasi di la lihuri
(Si franjurii de la baticul meu)
Treambura luna pisti virdeatza
si-ameali lacrani tzi le-am pi fatza
(Tremura luna peste verdeata
si lacrimile mele ce le-am pe fata)
Si-ameali lacrani tzi le-am pi fatza
(Si lacrimile mele ce le-am pe fata)
Treamburi luna mash primuveara,
sh-cu mini dorlu treamburi iara
(Tremura luna numai primavara,
si-n mine dorul tremura din nou)
Treambura luna pisti virdeatzi
shi-ameali lacrani tzi cad pi fatza
(Tremura luna peste verdeata
si lacrimile mele ce cad pe fata)
si dorul meu mai e si Radio Vocea Sufletului...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu