Ti-am vazut frumusetea, ti-am ascultat povestile, ti-am intuit inca din vremea copilariei taramurile magice, cu fiecare gand si vis implinit, adeseori rastignit.
Ti-am plans durerea, sfasierea, incercarea- cum sa nu treci tocmai tu prin asta, tara mea draga, cand in aceste aprige vremuri inca mai porti pe tampla cununa de spini si suspinele bisericilor, manastirilor, chiliilor, inchisorilor sfinte, genunchii inaspriti de inchinaciuni si matanii, cearcanele razboiului nevazut- ca un fel de insemn sculptat pana in adancul fiintei de sarea lacrimei celei din urma.
Te iubesc pentru tot ceea ce pot si nu pot intelege cand te vad si ma gandesc la tine, atingand cu inCredere scoarta tainica a unui arbore la Prislop. Maica Domnului fie cu tine!
Multumesc pentru toate gandurile bune care mi le trimiti.Promit sa nu cad...nu inca.:)
RăspundețiȘtergerePai cum sa cazi cand te numesti Albu?! :)
RăspundețiȘtergereSi daca cazi, pe bratele Ingerului cazi, sa ai incredere. Si eu iti multumesc pentru ganduri, Ionut. O sa fie bine! :)