Maestrul aparu in vis si-mi zise: - Iar radiezi! Ai gasit cumva pe pamant locul acela din vis?
- L-am gasit, l-am gasit, am raspuns eu.
- Asta chiar se poate vedea cu ochiul liber, zambi el...
Apoi aparu si calaul... de fapt, aparuse cu mult inainte. Puse o intrebare. Cei pe care ii alesese nu stiura raspunsul. Doar eu, de undeva din spate, din spate de tot, sari in picioare si topai ca un copil:
- Stiu eu, stiu eu, stiiiiiiiu...
Cearcanul lui se insenina, asa cum o facea de fapt de fiecare data cand ne intalneam in plan real. Cei alesi de el se uitau iarasi cu invidie la mine. Acest lucru il intrista pe calaul meu. Parea ca in sfarsit e convins ca am inteles rolul sau...
- E imposibil sa-ti iubesti calaul, Maria, ma testa el cu o lumina in privire...
- Te-ai transformat in Hermes, nu-i asa?
Abia apoi aparu Maestrul in vis si zise:
- Ai gasit, in sfarsit, pe pamant locul acela din vis, nu-i asa?
- DA, l-am gasit, l-am gasit, l-am gasit...
- Si acum ce ai sa faci cu asta?
Si raspunsul meu a fost, desigur: un dans, o respiratie, o tacere...
Si pana si Radio Vocea Sufletului zice:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu