Daca v-as face o lista cu poeziile mele preferate din trecut, ati intelege totul! Adica, noi chiar stim tot. Ati putea spune, pe buna dreptate, ca poeziile, ele insele au atras aceste experiente identice intelesului lor. Desigur, dar cine te indeamna sa le alegi?
Poate am sa ma incumet intr-o buna zi sa postez aceasta lista. Totusi, din tainele care s-au petrecut la inceputurile acestei saptamani, as alege acum sa spun doar "sttttt!"
Sa-l cititi si rascititi pe Parintele Arsenie Boca... !
"Nu poti deveni om mare pana nu te socotesti ca ai murit, pana nu te obisnuiesti sa socotesti moartea ta ca ceva ce a fost, nu ca ceva ce urmeaza sa fie."
Parintele Arsenie Boca
Aici una dintre poeziile mele preferate:
"Mă taie în două râul şi luna
şi noaptea îmi curge din gură ca sângele.
Cândva am fost una, cândva am fost una!
n-am ştiut că-s atât de sălbatice stâncile.
Veneam cu orbitele pline de flori,
cu vântul albastru pe umeri. Cântase
pământul cel bun: “Tu nu poţi să mori!”
Mi-era carnea sonoră pe lira de oase.
Căzând, ca-ntr-un vis de securi, iată luna...
şi râul tăindu-mă-n două. Repet:
Cândva am fost una, cândva am fost una!
Partea cu capul mi-o iau şi mi-o legăn încet."
Nina Cassian
am sa iau indemnul tau la lectura in serios :)
RăspundețiȘtergerepoezia insa e peste nivelul meu, iertare :)