Mi-a amintit prietena cea draga la care stau acum de o chestie faina de care uitasem.Mergem intr-o zi spre Kaufland si era o zi frumoasa si ne simteam foarte bine cand deodata a aparut o masina condusa de un pig vomit (pig vomit este nenea ala care te clanxoneaza cand esti pe trecerea de pietoni pentru ca nu vrei tu nici cum sa intri in ritmul acestei lumi nebune si sa alegi pe drumul care duce nicaieri). Si ala claxona si facea foarte urat, moment in care eu i-am aratat desenul de pe jos, adica zebra si am inceput sa dansez pe trecerea de pietoni si toti oamenii din jur au inceput sa zambeasca si s-a inseninat si cerul.
Mi-e dor de nebunia aia frumoasa ... si cred ca si celor din jurul meu, prietenilor mei dragi, le este foarte dor de mine, cea care am fost. Oare exista vreun drum de intoarcere?
Cum sa nu existe? Nimic nu se pierde din noi. Oricand vom putea sa revenim, numai sa vrem. Insa e bine (zic eu, cu ideile pamantene cu care m-am nascut) ca e bine ca, atunci cand te intorci, sa te intorci si cu ceea ce ai invatat pe unde ai fost. Poate fi mai frumos.
RăspundețiȘtergereDar poate ca timpul va fi altfel, permitandu-ne sa traim simultan mai multe stari, mai multe evenimente.
nimic nu se pierde, totul se transforma. :)
RăspundețiȘtergereNu sunt atat de sigura ca putem oricand sa revenim, cand trenurile pleaca, au plecat. Si unele chiar pleaca, dar se poate sa ma si insel, pana la urma cati oameni atatea pareri... :)
Daca trenul trebuia sa plece, oricum pleca. Insa, daca trebuia sa te sui in acel tren, cu siguranta ca vor mai trece trenuri. Cate? Cate va fi nevoie!
RăspundețiȘtergeremultumesc, Mircea, sa ai o duminica frumoasa!
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergerePoate ca ne intoarcem, dar in spirală, deci la alt nivel :) O Duminică frumoasă!
in cazurile fericite da, cred ca asta se intampla. Inca nu ma prind daca e cazul meu si asta ma macina... :) O duminica minunata, draga Radu!
RăspundețiȘtergereSuntem nostalgici dar in sinea noastra stim ca nimic nu se mai intoarce si ca trecutul trebuie sa ramana trecut.Mi-e imi placi cum esti acum..fara sa vreau sa te stiu prin prisma trecutului tau.
RăspundețiȘtergereIonut, stii tu cum e cu steaua lui Eminovici: 'poate demult s-a stins in drum, in departari albastre, dar raza ei abia acum luci vederii noastre'. Eu SUNT trecutul meu, prezentul meu si viitorul meu la un loc. Poate e o prostie ce spun, dar asta simt acum. :)
RăspundețiȘtergere