'La steaua care-a răsărit E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.'
Mihai Eminescu
poezia mea preferata :)
RăspundețiȘtergerekati
:) este si una dintre poeziile mele preferate :)
RăspundețiȘtergereCate lucruri pot sa ascunda niste versuri nevinovate..
RăspundețiȘtergereteoria relativitatii, nu?
RăspundețiȘtergereNu erau chiar 'nevinovate'... stiau ele bine ce spun si ce ating. :)
Ma tot intreb daca mai este cineva capabil sa cuprinda universul in asemenea versuri ca Eminescu? hihi,chiar am discut de poezia asta marti la filosofie... intr-un vers cuprinde un tot... la fel ca si copilasul care spunea ca Dumnezeu e atat de mare ca poate cuprinde intreg universul si totusi e atat de mic ca ii incape si in inimioara lui.
RăspundețiȘtergerePitic.
asta e un videoclip care pe mn m-a miscar. sarutul care elibereaza :) sper sa iti placa :D
http://youtu.be/uO5c9o12uqw
Eminescu a fost si va ramane in veci pururi Luceafarul. :) Si eu am senzatia ca niciodata nu l-am inteles atat de bine ca in aceasta perioada. Puteam sa jur ca inteleg, dar acum pot spune si eu: 'nu credeam sa-nvat a muri vreodata!' :)
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru melodie, e una tare speciala. Si multumesc pentru tot ceea ce esti! :)