are you aware I kill at will?

Incep sa ma prind care e rolul Maestrului in viata mea. Si pana la urma- daca tot a declansat Lucian asta- poate ca e o coincidenta fericita sa mori putin fix la 33 de ani. Poate e un semn, trebuie sa fie un semn de bine, pentru ca raul nu exista, el e doar absenta binelui, nu?

Gata, ma dau batuta!
Am intors povestea asta pe toate partile si tot nu-i deslusesc misterul. Adica, simti ca o intalnire e magica si primul impuls e sa-ti spui ca esti tu nebun. Pe urma vine si confirmarea. Pe urma simt si oamenii din jur aceasta magie, adica alchimia asta se vede cu ochiul liber si chiar ramai putin cu gura cascata constatand cine e capabil sa o vada. Pe urma magia asta se intoarce impotriva ta si te omoara.
Unde naiba ai gresit? Si cum e posibil ca tocmai increderea in acea persoana inteligenta, evoluata si inteleapta sa fie sentinta ta? Recunosc oficial ca nici o alta intalnire nu m-a marcat atat de profund. As vrea sa inteleg. Nu e vorba de nimic carnal aici si nici de o iubire din aia, pamanteana. Probabil ca v-ati prins. E vorba de cu totul altceva, ceva ce trebuie sa iubesti, chiar daca te omoara. E vorba ca sufletul tau pur si simplu in prezenta lui nu e capabil de alt fel de sentiment... E vroba ca, dupa o astfel de intalnire, chiar nu stii incotro mai poti sa mergi...

Adica, cu alte cuvinte, eu nu mai vreau sa ma mut aproape de gara... eu trebuie pur si simplu sa plec undeva departe, in munti sau pe Marte, pentru ca dupa o astfel de intalnire nu-ti mai ramane nimic altceva de facut... mai ales atunci cand maestrul iti spune ca esti o actrita si nu un pescarus!

semnat: your pathetic friend