hard to take :)

Eu nu ma prind ce-i cu lumea asta care ma inconjoara... Adica, ma prind destul de bine in ultimul timp, dar nu inteleg de ce alegem mereu cai de harta, de reprosuri, de cearta? Chiar e atat de greu sa ii intelegem pe cei din jurul nostru, sa privim pana in adancul ochilor lor si sa le intelegem suferinta, neputinta orice ar fi? De ce mereu si mereu cu spada in mana?

"Cu spada-ntinsa imi vorbesti de pace?" zice marele Will.
Pacat ca nici de el nu mai asculta prea multa lume.

De ce nu se poate cu iubire, cu rabdare, cu niscai toleranta?

V-as povesti ce nebunie mi s-a intamplat astazi, dar e o poveste atat de plina de egoism si dornica de harta, incat nu am sa murdaresc acest blog iar cu supararile mele. Si cand ma gandesc ca ziua se preconiza a fi una magica... :) Si stiu iarasi care e cauza isteriei si a reactiei din jurul meu: eu refuz sa-i mai las pe oameni sa intre in jocuri psihologice cu mine si ei, desigur, se isterizeaza! Apoi imi atribuie ganduri si lucruri pe care eu nu le-am spus dar pe care ei le deduc si le considera a fi cele adevarate. Si "e atat de obositor sa ai de aface cu asemenea persoane, pentru ca ele niciodata nu spun direct adevarul, ci doar emit proiectii (proiecteaza asupra altora propriile nemultumiri si neputinte". A zis-o un specialist de analiza tranzactionala, asa ca, ascultati-l macar pe el, nu pe mine!

Cand le spun ca eu nu am spus asta, iarasi se isterizeaza! Si apoi sunt intrebata daca putem purta o discutie civilizata. Eu raspund ca DA si apoi sunt iar umilita si acuzata de ceea ce nu am facut sau gandit. :))) Si ma apuca rasul, pentru ca mi-e foarte clar ca eu problema lor nu o pot rezolva. Ori ii las sa creada despre mine ceea ce vor ei sa creada, ori se isterizeaza! Asa ca, pentru cei care inca nu ma cunosc, am sa ma repet:

Salvarea e individuala, ca si raspunderea pentru ce am facut!

Si mai bine ne ocupam putinul timp ramas iubindu-ne unii pe altii, decat sa cadem in capcana acestor jocuri de doi bani! :)



Cantecul asta nu ar trebui sa deprime pe nimeni! Aceasta lume nebuna este oglinda noastra, a ceea ce am fost, ce suntem dar si ce putem deveni! Asa ca, haideti sa incercam macar, sa ne straduim atat cat putem sa urmam calea iubirii aproapelui si mai ales a acelora care dau cu piatra, cu parul sau ce le cade in mana pentru ca nu inteleg! Sa-i iubim, dar sa rupem din radacina aceste jocuri bolnavicioase! Ca sa nu se inteleaga iara altceva.... :).

"Cand renuntam la proiectii atat pozitive cat si negative si-l vedem pe celalalt asa cum este in realitate, ne putem concentra asupra dezvoltarii proprii. Datorita efortului depus in dezvoltarea noastra, nu-l mai vedem pe celalalt ca pe un raspuns la nevoile proprii, ci ca pe o persoana independenta. Accentul este pus pe autenticitatea relatiei si nu pe satisfacerea nevoilor proprii. "

Asadar, revin la "iubeste si fa ce vrei!" :)