Vis Island

Despre insula mea nu pot sa vorbesc dintr-un singur motiv: nu am ajuns acolo! Motivele pentru care nu am ajuns au fost mai multe. In primul rand, am aflat de insula asta in penultima zi. Da, stiu, as fi avut o ultima zi sa o vizitez, numai ca eu nu functionez asa, pe repede inainte (cum probabil ca v-ati dat seama). Si da, nu port nici ceas. Si in plus, AM GASIT-O, e acolo si pur si simplu nu pot in ultima zi sa merg sa o vizitez si apoi sa plec... intelegeti voi de ce.
Se pare ca toate insulele din preajma Splitului au fiecare ceva specific, cum e si firesc. Una e apreciata datorita artei culinare, alta e apreciata de cei care isi amagesc singuratatea noapte de noapte la partyurile care se tin acolo. Insula mea este cunoscuta datorita misterului ei, chiar si pentru localnici. :) E o insula mica si numele nu are nici o legatura cu insemnatatea cuvantului din limba romana.

M-a speriat putin dragostea mea fata de Croatia, fata de limba croata si fata de localnicii ei. Asa sunt eu, o speriecioasa si nu intamplator am atras atatea lasitati pana in prezent. Croatii astia sunt frumosi foc, dar le lipseste aroganta frumusetii. Ai zice ca sunt frumosi fara sa stie ca sunt frumosi. Si au ei un sictir in ei care nu e de fapt un sictir, e o relaxare combinata cu niscai: chiar nu trebuie sa fiu pe placul tau, decat daca sunt! si asta le da un farmec aparte. Adica, nu se straduiesc sa-ti faca pe plac, dar iti aduc farfuria cu mancare fluierand si cantand. Si-ti mai si spun, zambind, ca la ei in tara un zambet nu costa nimic! Pai da, nici la noi un zambet nu costa nimic! Numai, vedeti voi, nu stiti cate belele mi-am atras eu cand am zambit si apoi nu am oferit ceva mai mult. Adica, aici, in tara mea, pe langa faptul ca in anul 2 am vrut sa ma las de Facultate pentru ca m-am certat cu toti colegii, mare mi-a fost mirarea cand si asistenta le-a dat lor dreptate: pai nu canti asa, cand ai tu chef si mai ales cand vrei sa urmezi arta actorului. Pentru ca ii deranjezi pe ceilallti! De la ce, e cumva premiera in anul 2 si nu stiu eu? Nu, nu e nici premiera, nici examen, stati linistiti, e pur si simplu un soi de furie pe care ti-o declanseaza fericirea aproapelui. Si nu am mers la scoala vreo doua saptamani pana cand m-a sunat proful si m-a asigurat ca nu sunt eu nebuna! Dar am deviat! Oh, ce noutate... !

Despre Split, Trogir, Bacvice, Znjan as putea vorbi mult si bine, dar nu o fac, pentru ca pur si simplu nu o faci atunci cand iubesti cu adevarat. Atunci nu simti nevoia sa povestesti celor din jur, chiar e o taina. Nu e o regula generala, asa e la mine. Asa ma si prind din prima care ce si cum. Si Croatia e o mare taina. Pentru ca orietarea mea acolo a fost absolut incredibila. Simteam pur si simplu ca stiu locurile acelea si sunt sigura ca le si stiam cumva. Explicatia nu o cunosc, dar poate ca nici nu este importanta. Si felul in care se legau toate, ca pe roata, era din nou destul de surprinzator...

Deci, am gasit insula, dar nu am fost acolo.
Insa ma revansez cu colectia de poze Spit, Trogir care va urma. :)