cred, Doamne, ajuta necredintei mele!

'sunt orb, Doamne, pentru ca vad si nu inteleg.'

DA, chiar incep sa inteleg... si atat de clar! Adica, acum stiu sa fac distinctia dintre o revelatie sau o pacaleala. M-a macinat foarte mult acest aspect, dar de fapt este foarte simplu: cand se produce revelatia, incepi sa intelegi totul si intreg universul iti apare lucrand in favoarea ta. Cand se produce o 'speculatie', simti deznadejdea care iti inunda sufletul si lumea inconjuratoare extrem de ostila. E simplu, nu?

Sa va explic cum merge treaba: de la moastele Sf. Ioan Botezatorul ajungi la o conferinta, apoi afli ca intra luna in Pesti, apoi mergi acasa pentru ca te simti rascolit pana la lacrimi din cauza unor 'anumite' evenimente. Apoi te retragi in casa, aprinzi trei lumanarele, iei la intamplare o carte din biblioteca prietenei la care stai pentru ca te-a dat gazda afara. Deschizi cartea din simpla curiozitate 'unde se nimereste' si cartea aia iti vorbeste despre tine asa cum nimeni si nimic nu a reusit sa o faca pana acum. (a se vedea aici si rolul japonezei din care cauza eu ajung fix intre cartile prietenei mele :)).

Apoi se declanseaza un soi de 'luminare' si te prinzi de greselile tale si de ce lumea din jur iti pare atat de ostila. Si nu numai asta intelegi ce forte declanseaza aceste informatii in tine si brusc ti-e atat de clar de ce a trebuit sa vii aici, pe pamant. :) Dar atat de clar, ca iti vine sa-i saruti in primul rand fix pe cei care nu ti-au dat ceea ce ai dorit tu, pentru ca de fapt aceasta suferinta a declansat in tine cautarea.

In fine, am ajuns la concluzia mentionata anterior: ca urmarea caii lui Hristos e ceva atat de nobil, de maret si e si singura cale a vindecarii noastre. Asta basca fix ieri... astazi ma uit pe calendar, si duminica de maine se numeste: Luarea crucii si urmarea lui Hristos.

Asa, va spun toate astea pentru ca simt ca este foarte important sa dau aceste informatii mai departe. Adica, ieri am iesit printre oameni avand o cu totul alta atitudine si stare. Si demult nu am mai simtit atata bunatate in jur, copiii intorceau capul dupa mine, adulti majoritatea imi zambeau iar cu colegii mei am avut tot felul de discutii mai intime care discutii m-au ajutat deja sa ajung mai aproape de sufletul lor si sa-i inteleg altfel...

Adica, cum sa-ti iubesti aproapele asa, in general? Lucrul nostru cu noi insine este aici, intre oameni, in lume! Aici invatam detasarea, nu singuri intre cei patru pereti goi. (avem si acolo multe teme, dar lucrul cu noi este in planul real, in concret.). Aici trebuie sa invatam iubirea, rabdarea, toleranta... si doar acestea ne indica drumul catre noi insine! Asa ca, dati-mi voie sa-i multumesc in primul rand Profesorului meu, care a luat cea mai buna decizie in ceea ce priveste destinul meu atunci cand 'mi-a taiat capul'. Fara aceasta suferinta, eu nu m-as fi macinat atat de mult si nu as fi facut atatea eforturi in a intelege. Acum, 'darul' pe care el mi l-a facut imi apare intr-o cu totul alta lumina si atat de nobil si de maret tocmai pentru ca acest 'dar' m-a readus la acasa, la mine,m-a reintregit, cum s-ar zice. E absolut surprinzator sa constati cate ai putut invata din aceasta 'absenta' si implicit suferinta pe care a declansat-o Profu' in tine...

Nu in ultimul rand va multumesc si voua, prieteni dragi, pentru toate incurajarile care m-au tinut pe linia de plutire atunci cand eram foart aproape de colaps. :)) Va multumesc din inima!

Si atata as ma vrea sa adaug: sa nu uitam ca, indiferent cate carti citim si cati profesori vin spre indrumare, singura cale de a ne reintregi este calea lui Hristos, aceea de a invata iubirea si credinta in mijlocul furtunii, aceea de a descoperi in noi forta de spune, atunci cand suntem loviti: 'iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac!' Stim asta pentru ca si noi la randul nostru am fost acolo si nu am stiut.

Asadar nu este fiinta, fapta, gand sau vibratie cu care eu sa ma fi intersectat si careia eu sa nu-i multumesc, pentru ca, asa cum deja am spus:

'daca n-ai fi (fost) tu nici eu n-as fi eu, fara nici un drum si fara Dumnezeu...
... dar poate te-as visa'