luni, 5 septembrie 2011

nu scapa nimeni

Deci ( ca e concluzie, chiar daca nu pare):

Vin la sibiu, vreau sa o sun pe mama si sunt anuntata ca, datorita neplatii la timp ( sau, mai bine zis, fiindca ati fost in concediu si trebuie sa va reamintim cum e real life) , telefonul a fost suspendat. Intre timp, dau drumul la tv sa vad stirile si postul e blocat sub ochii mei, ca asa lucreaza astia, duminica la ora mesei. (tot intre timp constat ca e mult mai multa liniste fara bazaitul ala numit post TV, asa ca hotarasc sa renunt pentru o perioada mai lunga la cablu. Asa le trebuie daca nu se gandesc nemernicii ca linistea absentei televizorului poate produce astfel de revelatii). Desigur, nu am nici net, asa ca nu-mi ramane decat sa recuperez orele de somn pierdute in concediu, hihi. Mama ma avertizeaza ca ar trebui sa vorbesc frumos cu astia a doua zi, ca altfel s-ar putea sa dureze doua saptamani pana vin sa ma fericeasca cu netul. Desigur ca astazi am vorbit foarte frumos si calm, in special atunci cand le-am explicat ca linistea de duminica m-a convins sa renunt definitiv la cablu. In spatele meu, cateva persoane zambesc intelegator.

Maine trebuie sa eliberez apartamentul.
Vine o japoneza pe care am sa o sfatuiesc curand si amiabil sa-si provoace un mic harakiri, deoarece: ea a stat candva aici si la fiecare inceput de septembrie (de trei ani incoace) eu trebuie sa eliberez pentru zece zile apartamentul, pentru ca ea vrea sa stea aici si gata. Practic, pur si simplu i se rupe unde merg eu astea zece zile, ca trebuie sa-mi fac bagajul si sa ma car, cu leptop, haine de vara sau de toamna (ca nu putem stii sigur cum e ziua de maine in septembrie), cu haine de miscare, ca am inceput repetitiile). Dar na, cand ti se rupe, ti se rupe, asa ai fost crescut, educat sau asa ai invatat tu sa supravietuiesti. Eu am invatat altfel si acum trag ponoasele.

Asa ca, aseara am tras o tura buna de ras, asteptam sa apara rinocerul de dupa colt si am ras si mai tare cand m-am gandit ca in loc de rinocer o saapara tocmai o... japoneza! Si o sa ma tavalesc in continuare, cu toate ca acum am si net, si cablu (la care nu pot renunta decat de luna viitoare) si am si un fix care acum functioneaza, chipurile. Maine imi fac bagajul si plec si din casa... numai ca, fiiind in perioada in care sunt, s-ar putea foarte simplu... sa nu ma mai intorc, decat pentru a-mi lua restl de lucruri). Ca na, de ce nu mi-as gasi eu un alt loc de unde nu ma da nimeni afara? Sincer, de ce nu?

Asa ca, da, haideti sa zambim, ca viata asta e scurta si nu scapa nimeni de absurdul ei...

6 comentarii:

  1. Corect. De ce sa incercam sa gasim noi solutii? Nu pentru ca nu am gasi, dar poate ca exista altele mai bine de care chiar ca nu putem sti! Noi nu trebuie decat sa le acceptam!
    Uneori avem avem nevoie de un sut pentru a face un mic pas inainte. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. haha, ai mare dreptate! Si se pare ca toate apartamentele pe care le gasesc sunt spre gara. Oare asta ce sa insemne?! :)))

    RăspundețiȘtergere
  3. Inima ta alege, deci apropierea de gara arata o dorinta ascunsa (poate). Totusi, asa cum inima alege, inima si hotaraste. Zarurile sint inca in aer, nu au atins inca pamantul, insa au fost deja aruncate. Nu se stie ce vor arata. Dar au fost aruncate! Ele pot arata orice, caci oricand poti sa alegi alta cale.

    RăspundețiȘtergere
  4. Se spune ca de Fisc si de moarte nu poti sa scapi orice ai face.Garile imi dau senzatia ca pleci si nu te mai intorci nicicand.Ma bucur ca ai avut o zi plina de ras ieri...asta inseamna ca nu exista doar nefericire.Seara placuta!

    RăspundețiȘtergere
  5. multumesc, Mircea, exact asa si simt. Si de-abia astept sa atinga pamantul, pentru ca sufletul meu tanjeste dupa o mare schimbare...

    RăspundețiȘtergere
  6. haha, asta am simtit ieri si eu, draga Ionut. Si am avut asa o mare satisfactie cand le-am spus azi la aia ca a fost asa liniste si bine cu decizia pe care au luat-o, incat eu cablul ala nu-l mai vreau. Da, am si eu o amintire cu o plecare in gara care inca nu a avut intoarcere. Dar, pana la urma, intoarcerea s-a petrecut intr-un alt plan si a venit si confirmarea: ca planul ala e mai concret, chiar daca nu-l vedem. :) Oh, nu, cum sa existe doar nefericire? Am pus o doza de fericire albastra, sper ca sarea virtuala sa nu ma dezamageasca :)

    RăspundețiȘtergere