marți, 20 septembrie 2011

unmisteken child

Un film cu adevarat minunat, care ne vorbeste despre relatia maestru- discipol, despre marile reintalniri. Trebuie sa marturisesc (cum probabil ati banuit deja cam toti care intrati pe aici) ca eu fac parte dintre acei crestini-ortodoxi care respecta celelalte credinte si traditii. Nu am sa-mi schimb niciodata religia, pentru ca sunt sigura ca nu ne nastem niciunii intamplator intr-un loc anume, intr-o anume cultura, intr-o anume familie, pe un anume continent.
Dar NICIODATA nu am sa ma consider un om mai bun pentru ca eu sunt ortodoxa iar altii sunt de alta religie.
Am sa ma consider in schimb un om mai bun cand invat sa respect, sa inteleg, sa accept, sa tolerez, sa imbratisez tot ceea ce vorbeste despre frumos, bine, dorinta de inaltare si de autodepasire, de invatare reciproca prin respect, iubire, sustinere, toleranta, credinta. Si atata vreme cat oamenii isi dedica viata in slujba cautarii esentei divine din ei, nu voi putea decat sa le multumesc! Pentru binele pe care il fac intregului univers!

Asadar, un film care pe mine m-a atins pana in fiinta... :)

Postez doar prima parte, celelalte parti le puteti viziona pe youtube:


10 comentarii:

  1. Vazut deja dar recenzia ta pasionanta m-ar fi convins sa-l vad.:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt un devorator de filme..bune si foarte bune.Pentru tine fac un gest 'remarcabil':nu mai ma uit la nimic timp de 1 luna doar ca sa fiu surprins placut printr-o recenzie originala marca Maria.:)

    RăspundețiȘtergere
  3. da, Radu, presimt ca o sa-ti placa mult. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Ionut, as indrazni sa te rog sa faci mai degraba altceva: sa ne recomanzi ceva filme bune. Ar fi pacat sa nu impartasesti asta cu noi... mai ales ca ai vazut atatea filme de calitate.
    Noapte frumoasa! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. mi-a placut, multumesc de recomandare.

    m-a facut sa ma gandesc la cat de aproape suntem de lucruri miraculoase si ce greu e uneori sa le observam. chiar si in film sunt cateva scene care pot fi piatra de poticnire, de exemplu cand alege obiectele copilul este tinut la un moment dat de mana... calugarii sunt insa foarte autentici, au momente de ezitare (ce nume sa-i punem copilului? se chinuie marele Dalai Lama) se uită la TV, merg cu elicopterul ... toate neobisnuit de concrete si prozaice. Şi totusi ...

    RăspundețiȘtergere
  6. da, este un film foarte frumos si fiecare poate extrage din acest film ceea ce are nevoie pentru sufletul sau. Eu ma gandeam in primul rand, vazand fetele acestor calugari, ca ceea ce e sigur e ca ei si-au gasit copilul din ei. Iar noi, crestinii, "de nu vom fi precum copiii..." :) Cateodata ma gandesc si zambesc asa in gandul meu gandindu-ma cate surpize vom avea la 'poarta raiului'. :)))
    O noapte frumoasa, draga Radu!

    RăspundețiȘtergere
  7. foarte bună observaţie :)

    mulţumesc

    RăspundețiȘtergere