luni, 19 septembrie 2011

La steaua

'La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,

Că mii de ani i-au trebuit

Luminii să ne-ajungă.


Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,

Iar raza ei abia acum

Luci vederii noastre,


Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:

Era pe când nu s-a zărit,

Azi o vedem, şi nu e.


Tot astfel când al nostru dor

Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.'

Mihai Eminescu

6 comentarii:

  1. poezia mea preferata :)
    kati

    RăspundețiȘtergere
  2. :) este si una dintre poeziile mele preferate :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Cate lucruri pot sa ascunda niste versuri nevinovate..

    RăspundețiȘtergere
  4. teoria relativitatii, nu?
    Nu erau chiar 'nevinovate'... stiau ele bine ce spun si ce ating. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Ma tot intreb daca mai este cineva capabil sa cuprinda universul in asemenea versuri ca Eminescu? hihi,chiar am discut de poezia asta marti la filosofie... intr-un vers cuprinde un tot... la fel ca si copilasul care spunea ca Dumnezeu e atat de mare ca poate cuprinde intreg universul si totusi e atat de mic ca ii incape si in inimioara lui.

    Pitic.
    asta e un videoclip care pe mn m-a miscar. sarutul care elibereaza :) sper sa iti placa :D
    http://youtu.be/uO5c9o12uqw

    RăspundețiȘtergere
  6. Eminescu a fost si va ramane in veci pururi Luceafarul. :) Si eu am senzatia ca niciodata nu l-am inteles atat de bine ca in aceasta perioada. Puteam sa jur ca inteleg, dar acum pot spune si eu: 'nu credeam sa-nvat a muri vreodata!' :)

    Multumesc pentru melodie, e una tare speciala. Si multumesc pentru tot ceea ce esti! :)

    RăspundețiȘtergere