se repeta istoria...

Suntem in plin post si vreau sa-mi pastrez pe cat pot linistea si calmul, chiar daca puterea de intelegere si toleranta mea sunt greu incercate! Nu mai vreau sa sfatuiesc nimic pe nimeni deocamdata, am luptele mele care, fiind ale mele, nu sunt tocmai floare la ureche :) Dar vreau sa rog o anume persoana care se pare continua sa ma atace (si nu doar in plan fizic), sa nu mai imi trimita mailuri despre iertare si rugaciune, caci asta nu se numeste ajutor, ci manipulare! Da, sufletul meu rezoneaza puternic cu aceste cuvinte, dar sper sa inteleaga ca dragoste cu sila nu se poate! Si daca tot ii explicam intr-un vis recent ca iubirea e curata alchimie- se intampla sau nu se intampla, nu putem forta nimic- o rog din tot sufletul sa inteleaga aceste Adevaruri si sa imi faca un mare bine respectandu-mi dorinta! NU FORTA- spunea maestrul Dan Seracu, si tu deja intreci orice limita! Ai provocat deja un puternic dezechilibru acolo unde boala exista, nu crezi ca e de-ajuns? Nu stiu de ce acum imi vine mereu propozitia asta din Avatar in cap " uneori intrega noastra viata se rezuma la o singura fapta necugetata!" Cu asta am zis tot!

Nu inteleg cum pot unii oameni sa aiba atata tupeu, pe cuvant, mi-e foarte greu sa inteleg. Daca mi-as fi tarat un prieten intr-o astfel de situatie, nu as mai fi avut obrazul sa-i trimit mesaje si mailuri despre iertare si iubire, mi-as fi vazut de pocainta mea si de cizelarea mea! Fratilor, nu putem salva oamenii cand noi habar nu avem cine suntem si mai ales cand suntem dusi de nas de fieste cine!!! Asa ca mai bine ne ocupam de propria salvare pana una alta si incetam sa mai cersim atentie si iubire cand aducem puternice dezechilibre acolo unde nu e nevoie dacat de pace si de curatenie! Rabdarea mea e pusa greu la incercare cu toti " niznaii" astia care au senzatia ca ne pacalesc atunci cand cu buna stiinta le daruim incredera noastra, sperand in posibila induiosare a celui viclean printr-o adevarata iubire!Dar daca ei doresc sa ne prinda mereu in capcane pentru a-si gadila viclenia, treaba lor, nu mai vreu sa judec pe nimeni! Numai ca inca nu am atata putere si intelepciune sa stau si sa citesc mailurile lor in care imi vorbesc despre iertare si despre ce cred ei ca li se cuvine! Nu ni se cuvine nimic, dragilor, decat ce primim fiecare! Atat, nimic mai mult! Imi accept la randul meu toate greselile dar nu inteleg: am spus ca am iertat dar si ca vreau de acum sa fiu lasata in pace... ce nu e clar aici? SE REPETA ISTORIA, dar am ales asta cu discernamant si cu buna stiinta! Si nu-mi pare rau decat de un singur lucru: CA INTUITIA MEA, CA DE FIECARE DATA, A AVUT DREPTATE! Cum am spus de multe ori, nu sunt sigura ca e un mare dar sau un blestem... as vrea sa nu pot citi atat de usor pe chipul oamenilor invidia si viclenia si mai ales ceea ce nu e declarat pe fata! Dar pentru ca de fiecare data imi acord marja de eroare, platesc, platesc pentru ca am mai mare incredere in altii decat in mine insami! Mare pacat, dar asta ai ales si ITI RESPECT LIBERUL ARBITRU, chiar daca ma doare inima! RESPECTA-L ATUNCI SI TU PE AL MEU SI LASA-MA IN PACE!