... iar 13 ...

Vineri, 26 februarie 2010 (total 13, o cifra extrem de benefica pentru mine!) am primit una dintre cele mai frumoase lectii ever... o lectie care, sincer, asteptam sa-si gaseasca rezolvarea peste 1000 de ani :) caci uneori "ne-ar trebui o mie de ani sa recladim ce-am sfaramat aseara cu despartirea noastra..." In 2004 am rupt legatura cu cineva extrem de important in destinul meu, eram ferm convinsa ca asa trebuie sa fie si asa a si fost, pesemne, numai cum trebuia :) doar ca eu continuam sa visez acea persoana din vreme in vreme, ne spuneam in vis ce mai facem, ne ceream iertare, radeam, povesteam ca doi prieteni de cand lumea si nu exista in visele mele strop de "praf" negativ. La inceputul acestui an am avut un alt vis, un vis in care eram precum doi frati gemeni,


~Magickal Graphics~
stateam pe pat in pozitia fatului, cu genuchii apropiati si tampla lipita de tampla celuilalt, tinandu-ne de mana. Era o legatura de nedescris intre noi, vorbeam incet sa nu deranjam cumva linsitea ce ne inconjura si ne ceream din nou iertare pentru tot ce nu a mers cum ar fi trebuit, pentru tot ce a ramas nerezolvat undeva, in timp... Atunci m-am hotarat sa-mi iau inima in dinti si sa-i scriu scurt, sa-mi cer iertare... au trecut cinci ani de cand nu ne-am vorbit... caci asa am stabilit, daca nu putem ramane impreuna, sa respectam incercarea celuilalt de a merge mai departe...

... E foarte intim ce scriu astazi aici, dar o fac totusi, poate aceasta poveste va rezona undeva! Cu mandria nu dobandim nimic, zice bine mai departe poezia : "o umbra o sa stea mereu intre noi doi/ noi, care-am fost pe vremuri lipiti ca doua palme/ pe pieptul unei moarte- si vesnic intre noi/ vor creste neguri, numai in aparenta calme..."

Dar ce a venit inapoi e de nedescris... au venit aceleasi propozitii din visele mele, au venit aceleasi ganduri senine, de iubire curata si adevarata, acelasi regrete si aceasi dorinta de a cere iertare acolo unde ceva a ramas fara rezolvare... a venit ceva inmiit, nu inzecit, credeti-ma!!! Au iesit la iveala toate gandurile noastre negraite in plan fizic dar create in planurile superioare, gandurile de incurajare, de dragoste, de ... de nedeschis! A fost atat de puternic mesajul primit, incat am sa ma opresc din nou aici... si poate am sa scriu candva un roman, o carte :) Iertati-ma ca nu am puterea sa spun mai mult, poate ati avea cu totii de invatat de aici, dar cred ca si asa este destul!Eram atat de sigura ca nici in o mie de ani nu vom putea rezolva ce-am sfaramat cu despartirea noastra... eram atat de sigura ca am gresit teribil si cumplit in fata iubirii si a universului incat nimic nu va putea fi rezolvat in viata aceasta! Dar totusi, forta iubirii a miscat din nou muntii din loc si chiar si oceanele :) AM REUSIT! AM INVINS! CU IUBIREA SI IERTAREA AM INVINS NEINVINSUL! Zicea poetul:

"Dar linistea de-atunci n-o vom mai regasi

Si singuri vom petrece cele din urma clipe

in timp ce pescarusul iubirii va muri

batand inca odata din largile-i aripe..."

iar eu astazi POT SA-L CONTRAZIC! Nu suntem niciodata singuri, iata dovada clara! Iata dovada ca suntem conectati, ca vorbim si ne spunem lucruri chiar si atunci cand credeam ca ne-am despartit! Iata dovada clara ca tot ce trimiti ajunge la destinatie, chiar daca pare imposibil acest lucru, sau mai bine zis, chiar daca mintrea noastra limitata poate intelege mai greu infinitul, necuprinsul! Iata dovada clara ca iubirea nu moare niciodata!!!

"Dreams are the playground of unicorns!" :)

You could be happy, I hope you are! :)