Asa si cu mine! Numai ca Gica e un soi de arbor asa, mai intelept... eu nu am avut norocul asta, dar acum totul devine atat de absurd si de amuzant incat chiar imi vine sa iau persoana respectiva in brate si sa-i multumesc pentru "cheita". Inteleg fix acum, in aceasta clipa, o anume particica din destinul meu pentru care m-au tot biciuit si certat o buna perioada din viata! Astazi a venit vremea ca eu sa inteleg ca daca Cerul a vrut ca aceea persoana sa primeasca ceea ce a primit, mai bine sa am incredere in Cer decat in mine... :) Cat pe ce sa-i zic: mea culpa! Dar astazi nu mai simt asa...
Am gresit intr-un singur aspect: dupa o anume situatie care m-a dezechilibrat destul de puternic, s-a lasat tacerea si era asa de bine, caci in tacere intelegi totul! Dar pe urma vine un anume mail care si astazi imi suna in urechi ca un zumzait de muste... simt ca e bine sa tac in continuare, dar nu ascult de acest "semn" si ma pun eu sa dau lamuriri crezand ca asta ajuta acolo unde nu mai incap cuvinte... na, atata iti ia sa deschizi "poarta" spre bruiaje: o decizie, o secunda!
Sunt situatii cand, respectand durerea aproapelui tau pe care tocmai l-ai ranit si retragandu-te o vreme, lasi tacerea sa vindece rana iar cel lovit se intoarce mai repede decat crezi si-ti intinde mana si te ia in brate si uita cu atata candoare tot raul creat! Dar sunt situatii cand nu ajunge ca ai facut rau... vrei sa-l umilesti pe cel de langa tine cand simti ca te-a indepartat pentru ca stie ca are de lucrat cu el, si atunci incepi, ca un veritabil trickster, sa-i vorbesti de pace, rugaciune si iertare...
E ultima data cand mai vorbesc despre acest subiect, si daca vorbesc e numai pentru a-mi reaminti ca puteam eu singura evita totul! Am vrut sa spun celui care a gresit o vorba buna si sa-l fac si sa inteleaga unde a gresit! Cand colo, iaca pozna, el intelesese, chiar foarte bine!!! si de atunci pur si simplu ma exaspereaza cu atitudinea sa... Ah, daca mi-as fi ascultat sufletul, daca as fi ales tacerea, linistea, neclintirea mi-ar fi fost mult mai bine... dar cineva insista sa tot scuture adancul din mine si reactionez, ca atata ma duce capul pe nivelul meu! :) Nu stiu de ce imi consum energia cu singurul aspect mai putin pozitiv din trairea mea... poate pentru ca e mica "portita" prin care intra "bruiaje" carora nu prea le duceam dorul, drept sa spun! Nu scriu aceste lucruri cu rautate sau pentru a arata cu degetul... sper doar ca persoana in cauza sa inteleaga: "cum ne sunt gandurile, asa ne este si viata!" Doamne Ajuta! Si da, asta imi suna la fel de bine si mie, caci pentru mine scriu de fapt tot ce scriu!
Am gresit intr-un singur aspect: dupa o anume situatie care m-a dezechilibrat destul de puternic, s-a lasat tacerea si era asa de bine, caci in tacere intelegi totul! Dar pe urma vine un anume mail care si astazi imi suna in urechi ca un zumzait de muste... simt ca e bine sa tac in continuare, dar nu ascult de acest "semn" si ma pun eu sa dau lamuriri crezand ca asta ajuta acolo unde nu mai incap cuvinte... na, atata iti ia sa deschizi "poarta" spre bruiaje: o decizie, o secunda!
Sunt situatii cand, respectand durerea aproapelui tau pe care tocmai l-ai ranit si retragandu-te o vreme, lasi tacerea sa vindece rana iar cel lovit se intoarce mai repede decat crezi si-ti intinde mana si te ia in brate si uita cu atata candoare tot raul creat! Dar sunt situatii cand nu ajunge ca ai facut rau... vrei sa-l umilesti pe cel de langa tine cand simti ca te-a indepartat pentru ca stie ca are de lucrat cu el, si atunci incepi, ca un veritabil trickster, sa-i vorbesti de pace, rugaciune si iertare...
E ultima data cand mai vorbesc despre acest subiect, si daca vorbesc e numai pentru a-mi reaminti ca puteam eu singura evita totul! Am vrut sa spun celui care a gresit o vorba buna si sa-l fac si sa inteleaga unde a gresit! Cand colo, iaca pozna, el intelesese, chiar foarte bine!!! si de atunci pur si simplu ma exaspereaza cu atitudinea sa... Ah, daca mi-as fi ascultat sufletul, daca as fi ales tacerea, linistea, neclintirea mi-ar fi fost mult mai bine... dar cineva insista sa tot scuture adancul din mine si reactionez, ca atata ma duce capul pe nivelul meu! :) Nu stiu de ce imi consum energia cu singurul aspect mai putin pozitiv din trairea mea... poate pentru ca e mica "portita" prin care intra "bruiaje" carora nu prea le duceam dorul, drept sa spun! Nu scriu aceste lucruri cu rautate sau pentru a arata cu degetul... sper doar ca persoana in cauza sa inteleaga: "cum ne sunt gandurile, asa ne este si viata!" Doamne Ajuta! Si da, asta imi suna la fel de bine si mie, caci pentru mine scriu de fapt tot ce scriu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu